Euro 2016, faza pe fotoliu. Anglia-Islanda: Ceaiul de la ora Canci

În afară de faptul că era un meci jucat între reprezentanți ai două insule, meciul din optimi dintre Anglia și Islanda părea încă dinainte de start atât de dezechilibrat, încât semăna cu un banc inventat involuntar de un sistem de calificare generos ca Gigi Becali de sărbători. Cu o echipă națională care a jucat primul meci oficial cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea campionatului de fotbal din Anglia, era mai mult decât evident că Islanda se pregătea de meciul cu englezii ca porcul de tăiere. Problema este că asta era imaginea văzută de afară, pentru că porcul islandez avea planuri secundare despre care probabil că se va scrie un scenariu care va duce la ecranizarea unei noi serii Prison Break.

E greu să găsești cuvinte originale care să descrie rușinea pe care au trăit-o englezii în optimile Euro 2016. Dacă până acum erau abonați la eliminări mediocre, semifinalele jucate în casa scării în 1996 rămânând cea mai bună performanță europeană a unei naționale care la strigarea prezenței pare întotdeauna gata să rupă gardul și să sară-n jugulara adversarilor, englezii pleacă de data asta acasă după ce islandezii le-au înnodat picioarele și le-au administrat un supozitor care din greșeală a intrat pe vena cavă și s-a oprit în atriul drept al unei inimi care până acum bătuse la aceste Europene, e adevărat, doar resuscitată de Vardy.

Partea tristă pentru englezi este însă faptul că nici măcar nu vorbim despre un meci de tip loz în plic în care islandezii să fi câștigat fără să aibă vreun merit, ci de o partidă în care britanicii au jucat purulent, infecțios. Colapsul a venit în contextul în care adversarii au prestat perfect, cu o apărare care a clacat doar la începutul meciului, când roțile rulmentului nu erau încă unse corect, și cu un atac letal ca un TGV care a prins între bariere un englez care flutură mândru steagul în semn de independență. Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Italia-Spania: La servita è bella

Un meci între italieni și spanioli e considerat derby într-un turneu final european sau mondial chiar și dacă se joacă în șlapi pe plajă în miros de lumânare parfumată și cu muzică folk cântată la chitară în fundal. Cu sămânțari care ară nisipul și cu studioul mobil cu maimuța și cămila în cadru. Un Italia-Spania e finală chiar și dacă se joacă în optimile unui Campionat European secesionist care a reușit să împartă echipele în fazele eliminatorii în bogați care plâng și săraci cărora le-a sărit petrolul în curte pe neașteptate.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Franța-Irlanda: Griezmann cu lapte

Acum vreo șapte ani, pe când Messi de-abia-și trăgea primele aparate de ras pe sub nări, Franța scotea Irlanda din barajul pentru Mondialul din 2010 cu un gol marcat în prelungiri după ce Thierry Henry a făcut un henț atât de evident, încât irlandezii au scos de nervi din nomenclator meseria de arbitru. Povestea a declanșat la acea vreme un scandal monstru la nivel diplomatic, singurele argumente contra declanșării unui război în toată regula fiind halca de apă dintre cele două și faptul că irlandezii erau deja îndeajuns de beți în momentul fazei încât să nu se prindă decât după meci, la reluare.

În acest context, prima reîntâlnire dintre cele două țări, care a avut loc ieri în optimile Europenelor jucate în sufrageria francezilor, era cel puțin interesantă din punctul de vedere al Irlandei, care apucase rata de după grupe după ce a bătut o versiune Safe Mode a Italiei.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Croația: Cristianost Ronaldo

La nici trei zile de la momentul în care chiloții cu propriul nume imprimat pe elastic i-au tremurat pe muzică de Béla Bártok, Cristiano Ronaldo a revenit pe teren pentru a da piept cu Croația, echipă care venea în optimi de pe locul întâi al grupei după ce le-a scos Tiki-Taka din ADN spaniolilor.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu: Ungaria-Portugalia: Star și Bran

După ce a căutat prin gunoaie în primele două meciuri de la Euro, meciul cu Ungaria îl găsea pe Cristiano Ronaldo în postura de candidat oficial din partea Portugaliei la Premiul Nobel pentru Pace din acest an. Lipsit de inspirație ca Geoană în serile de după alegeri, Cristiano a venit la Europene epilat, pensat, tuns, frezat și gelat, dar avea șanse să părăsească Franța prăfuit și în haine de zugrav necalificat în cazul în care nu-i ieșeau pașii în ceardaș, ultimul dans din grupă. Unul destul de complicat, pentru că probabil că dacă-l pui pe Ronaldo să arate pe hartă unde e Ungaria, se blochează ca barierele din Pipera la oră de vârf.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Spania-Croația: Dulceață de Perišić

Meciul dintre Spania și Croația a început în tunelul care varsă vestiarele pe teren, acolo unde jucătorii celor două echipe erau atât de relaxați, încât păreau că se pregătesc să intre la vreun film de comedie la mall, nu la ditai meciul de final care decidea primul loc în grupă. Există, bineînțeles, și o explicație pentru asta: ambele echipe erau virtual calificate mai departe înaintea meciului, x-ul din ecuație vizând exclusiv locul de pe care urma să plonjeze fiecare în apele tulburi ale optimilor de finală. Și mai există o explicație, de data asta cu o față ceva mai umană: jumătate dintre croați joacă în campionatul Spaniei, urcând fân în pod pentru Barcelona și Real Madrid, deci jucătorii se cunosc pe față și pe dos de la dușuri.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Irlanda de Nord: Ordonanță de McGovern

Atunci când campionii mondiali se întâlnesc cu una dintre echipele care s-au calificat la Euro doar pentru că au nimerit într-o grupă cu o Românie impotentă, o Ungarie incertă și o Grecie putrezită, nu te aștepți la altceva decât la un soi de meci de box în care Klitschko se luptă cu un viezure. Mai ales dacă meciul ăsta vine după o partidă în care Germania a fost anulată de Polonia într-un meci încheiat 0-0, dar după care atacanții germani au avut nevoie de vizita permanentă a psihologului pentru că s-au prins că dorm cu ursulețul la piept din cauză că roaba de ocazii ratate i-a deviat sentimental pe rute ocolitoare.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Țara Galilor-Rusia: Regatul Uimit

Eliminarea prematură prin cezariană a României de la Euro 2016 a precedat un perete de opinii care, în mare, cereau același lucru: împachetarea lui Iordănescu în nămol și trimiterea lui într-un concediu prelungit în Egipt, unde 20 de milioane de oameni sunt gata să ofere referințe pozitive legate de oportunitatea-unicat ca Tata Puiu să fie expus la Muzeul de Istorie din Cairo. Una peste alta, însă, ultimele 24 de ore au diluat șocul eliminării băieților noștri, care s-a transformat ușor în tremurat, apoi în mâncărime și ulterior în durere în cot, ultimul stadiu instalându-se imediat după începerea meciurilor următoare de la Euro, în care niște băieți cu legitimație de fotbaliști ne-au făcut să uităm de supozitoarele cu tricou care ne-au reprezentat în Franța.

Sub lentilă au picat luni ultimele meciuri din Grupa B, una care s-a terminat cu două dueluri slavo-britanice: Slovacia-Anglia și Rusia-Țara Galilor. Patru echipe care păstrau șanse reale de calificare în optimi după meciuri anterioare cu rezultate încălcite din care ne-am lămurit cu o singură chestie: rușii au venit la Euro doar pentru că în Rusia e încă frig pentru plajă în luna iunie.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. România-Albania: Tătărușinos

De undeva din atmosfera care a acoperit meciul cu Albania ni s-a dat de înțeles că totul e sub control în sânul sterp al Naționalei și că, după ce ne-am luptat ca eroii în primele două partide, totul depinde numai de noi. Fără ca cineva, oricine, să definească foarte clar ce înseamnă “totul”. Oricum, problema e că, dacă ar fi să alegem între a miza pe rezultate care ne fac să depindem de noi și a depinde de alții, am prefera să ne facă alții treaba, pe cât posibil fără să ne ceară înapoi nimic.

Una peste alta, România-Albania a fost un meci atât de interesant pentru televiziunile europene, încât faptul că s-a jucat la aceeași oră cu cealaltă partidă decisivă din grupă, Franța-Elveția, i-a făcut pe deținătorii drepturilor de televizare să arunce duelul nostru pe canalele de rezervă, între o oală din fontă vândută prin teleshopping și viața și opera macacului Dumoga-Bone. Și, așa cum vom vedea încă din prima repriză și ne vom lămuri în a doua, nici măcar n-a fost o mișcare proastă pentru noi în condițiile în care cu cât ne-a văzut mai puțină lume, cu atât ne-am făcut mai puțin de coajă prin țările care se uită la Euro. Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Austria: Penaldo Rataldo

Cristiano Ronaldo a aterizat la Euro cu mina șefului de trib Tagbanwa care ajunge la un concurs de gătit mâncare tradițională filipineză. În condițiile în care Portugalia a căzut într-o grupă pe care până și naționala de Șoave a lui Tata Șuiu ar fi privit-o ca pe una accesibilă, omul-gel a analizat-o pe toate părțile și a conchis, între o ședință foto pentru o revistă de iahturi cu roți și o reclamă la creme anti-acnee pentru fluturi de grădină, că la Europenele astea e rost de goluri. Când nimerești în grupă cu Austria, Ungaria și Islanda, echipe obișnuite să simtă vibe-ul turneelor finale la radio, te gândești la goluri multe chiar și dacă te numești Keșeru, darămite dacă ești Cristiano Madre de Dios Ay Caramba Fucking Ronaldo.

Citeşte în continuare