Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 16: Rusești și câștigi

Îl mai ții minte pe colegul care întârzia întotdeauna la cursuri, căruia nu-i prea plăcea să învețe decât la o mână de materii, care a venit târziu la cel mai important examen din facultate, dar a fost lăsat să intre ca să nu repete anul și la final a fost al treilea pe lista de rezultate și și-a salvat imaginea cu ultimul examen? Ei bine, era un rus care știa excelent materia. Până la urmă, nu trebuia decât să răspundă la un test grilă, iar “Da” se zice la fel în toate limbile de influență slavă.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 15: Neymarea răzbunare

Cum ziua de sâmbătă de la Rio a fost prima de la începutul întrecerilor în care arenele, stadioanele și sălile olimpice nu s-au trezit în sunet de bormașină românească, am putut să asistăm relaxați la derularea întrecerilor din Brazilia fără să stăm cu numărul de la Salvare gata să fie apelat în cazul în care EKG-ul s-ar transforma în zig-zag de cutremur de 9 grade Richter. A fost o zi plină de finale, pentru că sporturile de echipă care au început să tureze motoarele la începutul celor două săptămâni de competiție au ajuns acum la vărsarea în mare, iar ieri am putut observa cu ochiul liber dacă acestea formează estuar sau deltă, în funcție de eroziunea pe care o generează viteza de coborâre prin pâlnie a celor două echipe calificate în meciul pentru medalia de aur.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 14: Atletiki-taka

După ce a demonstrat că dacă-l pui să alerge în probele individuale nu-l poate bate nimeni nici măcar dacă-l încalți în șlapi cu călcâiul ros, cu șosete din lână și-i atârni o canistră din metal plină cu smoală de fund, Usain Bolt s-a aliniat la startul cursei de ștafetă 4×100 de metri alături de colegii de pahar din Jamaica pentru a rupe în fața lumii toate tratatele și analizele atletice care spuneau că este imposibil ca un sportiv să câștige toate probele de sprint inventate de om la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. 100 de metri, 200 de metri plus 4×100 de metri? La trei Olimpiade una după alta? Doar dacă-i înfigi în colon un motor cu reacție și-i dai drumul liber pe stadion.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 13: La greutăți ni-i greu

E clar, am înțeles. Și până la urmă, după îndelungi încercări de negocieri cu propriile noastre cerințe și standarde evident îndoite față de realitatea palpabilă din jur, poate că am început să ne asumăm național eșecul de la Rio, cu speranța că viitorul va aduce ceva mai mult aplomb în discipline de care publicul își aduce aminte o dată la patru ani, iar autoritățile o dată la o sută. Rio n-a fost chiar cel mai bun moment al României la Jocurile Olimpice. Am avut ghinion, nu suntem ajutați de autorități, ne-au furat arbitrii, Dumnezeu n-a fost român. Am înțeles.

Doar că uneori ne-o cam facem cu mâna noastră. Și probabil că ar trebui să ne asumăm și asta ca pe un soi de lecție de viață, pentru că dacă eșecurile au vreo virtute, aceea e să ne facă să învățăm cum să procedăm mai departe.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 12: Scrisoare cu dinți

Dragul meu,

S-a nimerit să fi fost în comă în ultimii 16 ani și te-ai trezit printr-o minune ieri pe patul de spital fix când asistentele se uitau fascinate la aruncarea ciocanului și la seriile de calificare în semifinale în proba de 800 de metri feminin de la Rio. Cere-le un ceai de valeriană și calmează-te. În primul rând, am o veste bună: Iliescu nu mai e președinte, dar la cum merg lucrurile probabil că va fi ultimul care va stinge lumina în țara asta. În al doilea rând, am o veste proastă: Gabriela Szabo nu mai aleargă pentru noi la atletism, iar cei care au venit după ea nu au reușit să se atingă nici măcar de mirosul performanțelor ei. Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 11: Cornul și luptele

Seara de marți ne-a oferit o lecție involuntară în direct legată de modul defect în care am ales să ne alegem prioritățile în viață. În timp ce 55.000 de spectatori și alte câteva milioane de telespectatori își plângeau cristalinele văzând cum Steaua București era jumulită ca o găină opărită de Manchester City în playoff-ul grupelor Champions League pe Național Arena într-un meci în care portarul stelist a fost cel mai bun jucător de pe teren deși a luat 5 supozitoare pe care englezii le-au administrat cu eleganță cu ajutorul praștiei, într-un colț izolat al programului TV, pe TVR 2, Alin Alexuc se afla la câteva minute de o medalie de bronz la Jocurile Olimpice, exilat în fața pierduților care s-au nimerit ca la ora de culcare să se împiedice de un post de televiziune pe care rămâi în general doar atunci când vrei să vezi noile tehnici de filmare a spoturilor de teleshopping.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 10: Gimnastică la sol

În momentul în care Cătălina Ponor și-a terminat ieri exercițiul pe bârnă, aterizând ușor defect în salteaua din sala de gimnastică de la Rio, 44 de ani de istorie s-au auzit crăpând în milioane de bucăți într-o bubuitură care a deranjat acele aparatelor care măsoară activitatea seismică în zona Vrancea. Imaginea nu a semănat însă cu dezastrele care te iau prin surprindere pe la spate, cu o undă de șoc care te lovește în ceafă ca palma grea de la Deva, ci mai degrabă cu detonările controlate ale clădirilor care nu mai fac față cerințelor epocii și sunt eliminate din peisaj.

Din păcate, în peisajul nostru nu garantează nimeni că vechea clădire transformată în grămadă dezordonată va fi înlocuită de una modernă, high-tech, care să găzduiască oameni și povești prin care gimnastica să-și continue drumul. Asta chiar dacă în fața mormanului de moloz au rămas, prăfuite și demne, busturile oamenilor care au făcut ca România și Gimnastica să fie termeni sinonimi în cultura sportivă a Planetei. Iar peste bucățile de piatră distrusă, cu fier-betonul îndoit atârnându-le de gât ca niște coliere, gimnaștii veterani – ajunși să ne reprezinte la Rio pentru că în spatele lor trenurile s-au oprit, iar șinele au fost deja transformate în fier vechi – au pus ochii în pământ și-și așteaptă aplauzele de final.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 9: Usain Gold

Concentrează-te. Urmează să vezi cum secundele nu măsoară timpul, ci adună pas după pas, bătaie după bătaie, miligrame de fericire din care e compusă o legendă.

E dimineață devreme în România, o oră la care somnul e dulce și adânc, iar tu ești greu ca o ghiulea lăsată să atârne pe o plasă de siguranță. Soarele a apus și în Brazilia, dar e abia seară, iar întunericul se așează ușor peste Rio. La trap spre miezul nopții. Și e liniște, pentru că finala feminină de Triplu salt și semifinalele probei de 1500 de metri s-au terminat. Dar corzile vocale se pregătesc să vibreze. Urmează erupția. Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 8: Poză de pus în opt rame cu cârmaci

După câteva zile în care ne-am lovit de Olimpiadă ca insectele de bara mașinii încercând să analizăm motivele pentru care un stat care zbura atât de relaxat când vine vorba de sport a fost strivit pe neașteptate de apariția camionului cu sportivi din toată lumea care participă la conflagrația cu tente pacifiste de la Rio, sportivii români au pus până la urmă vagonul pe șine și se chinuie să-l împingă chiar dacă majoritatea sunt nevoiți să dea la lopată pentru a scoate noroiul care stă să se reverse peste bord în disciplina fiecăruia. Iar după ce în zilele trecute mocănița a început să turuie la scrimă, la tenis și la haltere, ieri s-a oprit în halta de la canotaj, acolo unde echipajul feminin de 8 rame cu cârmaci a reușit să dezghețe în sfârșit parbrizul și la această disciplină.

Citeşte în continuare