Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Franța, marea finală: Cocoșii Portugalici

La finalul unui campionat european care a reușit performanța de a demonstra că niciuna dintre echipe nu merită să câștige trofeul, finala dintre Franța și Portugalia a fost rezultatul așteptat de foarte puțină lume al unui tablou pe care împerecherile au părut decise de un computer cu ștevie în loc de procesor.

În primul rând pentru că Portugalia a intrat în competiție ca o mașină care pleacă de pe grila de start în marșarier, încercând pe tot parcursul competiției să vireze corect în condițiile în care pilotul a părut beat, orb și fără mâini. Apoi, pentru că Franța a avut noroc să se lovească pe parcursul turneului de echipe pentru care prezența la Euro a fost o performanță în sine, eventualele rezultate ulterioare fiind privite ca un fel de calificare într-o meserie în care ai deja un master și-un doctorat. Evident, una peste alta, balanța părea că se îndoaie, totuși, spre Franța. Asta din simplul motiv că în singurul meci în care francezii au avut tricourile transpirate la final, semifinala cu Germania, gazdele Europeanului au reușit să regleze toate problemele istorice dintre cele două națiuni coborându-le nemților landurile în bernă.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Franța: Vidul Berlinului

Meciurile dintre Germania și Franța au fost întotdeauna spumoase și s-au lăsat cu vase sparte în umoarea apoasă. Fie că vorbim despre politică, despre mașini, despre mâncare, despre imigranți sau despre fotbal, cele două națiuni au reușit să se așeze mai întotdeauna în tabere diferite și și-au aruncat mutual roșii și ouă stricate în mufe.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Țara Galilor: Cristiano Finaldo

După ce și-a târât ca o râmă abdomenul prin grupe și apoi prin optimi și sferturi, Cristiano Ronaldo a dat în bobi și-a nimerit o semifinală cu Țara Galilor, o echipă obișnuită cu fazele finale ale turneelor europene și mondiale ca berea cu zeama de varză. Iar după ce în meciurile anterioare a reușit să dea peste cap contorul ratărilor de la Euro, trimițând mingea de fiecare dată când a avut ocazia la pozat de inele pe Saturn, Ronaldo s-a prezentat la meciul din semifinale dator ca un împrumutat în franci elvețieni.

Și era cumva normal să fie așa: dintre toate cele patru echipe calificate în această fază a competiției, Portugalia a fost urâta clasei, o formație care a jucat la ia-mă nene și a profitat de fiecare ocazie pentru a trage apa după adversari, chit că aceștia își terminaseră sau nu treaba. Cu cinci egaluri din cinci meciuri, cu două victorii la buza prăpastiei în fazele eliminatorii și cu un joc care a convins ca firmele care vând cuțite ce taie rigips la teleshopping, lusitanii aveau de demonstrat măcar în semifinală că nu și-au câștigat la zaruri locul din vârful piramidei.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Franța-Islanda: Chixlanda

Dacă te apuci și cauți Islanda în Biblia fotbalului, singura referință reală existentă se ascunde undeva între participarea Jamaicăi la Mondiale și capitolele despre invenția steagului pentru arbitrii asistenți. Eidur Gudjohnsen este primul și singurul nume islandez care a reușit până acum în viața de pe gazon, jucătorul care a ajuns astăzi la 37 de ani semnând condica de prezență pe la echipe precum Chelsea, Barcelona și Monaco înainte de a liniști turația prin Grecia și Belgia pentru a eșua în final prin China și Norvegia, acolo unde vârsta contează prea puțin cât timp ești blond, înalt și nu-ți sare mingea din picior ca din colțul bordurii.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Italia: Conte partiro

Traseele echipelor care au reușit să iasă din grupele Euro 2016 au fost atât de diferite, încât dacă ți-ai pierde ușor concentrarea ai putea să crezi că cele două jumătăți de tablou au făcut parte din competiții și pe alocuri chiar sporturi diferite. Dacă în bucata de turneu care a dat semifinala Portugalia-Țara Galilor am avut parte de un soi de serbare câmpenească condimentată cu grătare, distracție, relaxare, pe alocuri fotbal și cu o scenă în colțul pădurii unde organizatorii au așezat un eșafod folosit din când în când, între două fluiere, pentru ca atmosfera să se aerisească și participanții să ne mai lase, cealaltă jumătate a tabloului a fost radical diferită.

607132515_LB_3312_F9384E1BD2AE7727C5D9F45805C60C4A_3517

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Țara Galilor-Belgia: Galezi și câștigi

Belgia și Țara Galilor s-au întâlnit la Lille într-un meci cu miză dublă. Pe lângă faptul că o victorie le garanta un loc cu Priority Boarding și Extra Legroom în semifinalele Euro 2016, bonusul ar fi fost o întâlnire cu Portugalia lui Cristiano Ronaldo, o echipă care a demonstrat până acum la acest European că egalul e noua victorie, ajungând după cinci remize la un muc distanță de finală. Iar dacă în mod normal o întâlnire cu o mitralieră de goluri precum Ronaldo ar trebui să fie atrăgătoare ca un șut cu șpițul gol într-un bolovan, portughezul a prins un European ruginit și pare soluția perfectă pentru cei care vor să simtă beneficiile psihologice pe care le oferă un adversar care ratează mai mult decât e stipulat în Constituția fotbalului.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Polonia: Corigentul 007

După patru meciuri în care a fost lovită de constipație cronică, Portugalia a ajuns în sferturile Europeanului din Franța în poziția unei echipe care nu a pierdut niciun meci până acum, dar cu moșternirea ingrată a sfert-finalistei care nu a câștigat niciun meci în 90 de minute la acest turneu final. Era însă greu să fie altfel în condițiile în care Cristiano Ronaldo, mielul de aur al lusitanilor, s-a abonat la cotidianul Ratarea, iar apărarea echipei a părut în unele momente clasa de mate-fizică de-a opta cu jumătate dintre elevi scutiți de la sport pe motive de oxiuri.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Anglia-Islanda: Ceaiul de la ora Canci

În afară de faptul că era un meci jucat între reprezentanți ai două insule, meciul din optimi dintre Anglia și Islanda părea încă dinainte de start atât de dezechilibrat, încât semăna cu un banc inventat involuntar de un sistem de calificare generos ca Gigi Becali de sărbători. Cu o echipă națională care a jucat primul meci oficial cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea campionatului de fotbal din Anglia, era mai mult decât evident că Islanda se pregătea de meciul cu englezii ca porcul de tăiere. Problema este că asta era imaginea văzută de afară, pentru că porcul islandez avea planuri secundare despre care probabil că se va scrie un scenariu care va duce la ecranizarea unei noi serii Prison Break.

E greu să găsești cuvinte originale care să descrie rușinea pe care au trăit-o englezii în optimile Euro 2016. Dacă până acum erau abonați la eliminări mediocre, semifinalele jucate în casa scării în 1996 rămânând cea mai bună performanță europeană a unei naționale care la strigarea prezenței pare întotdeauna gata să rupă gardul și să sară-n jugulara adversarilor, englezii pleacă de data asta acasă după ce islandezii le-au înnodat picioarele și le-au administrat un supozitor care din greșeală a intrat pe vena cavă și s-a oprit în atriul drept al unei inimi care până acum bătuse la aceste Europene, e adevărat, doar resuscitată de Vardy.

Partea tristă pentru englezi este însă faptul că nici măcar nu vorbim despre un meci de tip loz în plic în care islandezii să fi câștigat fără să aibă vreun merit, ci de o partidă în care britanicii au jucat purulent, infecțios. Colapsul a venit în contextul în care adversarii au prestat perfect, cu o apărare care a clacat doar la începutul meciului, când roțile rulmentului nu erau încă unse corect, și cu un atac letal ca un TGV care a prins între bariere un englez care flutură mândru steagul în semn de independență. Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Italia-Spania: La servita è bella

Un meci între italieni și spanioli e considerat derby într-un turneu final european sau mondial chiar și dacă se joacă în șlapi pe plajă în miros de lumânare parfumată și cu muzică folk cântată la chitară în fundal. Cu sămânțari care ară nisipul și cu studioul mobil cu maimuța și cămila în cadru. Un Italia-Spania e finală chiar și dacă se joacă în optimile unui Campionat European secesionist care a reușit să împartă echipele în fazele eliminatorii în bogați care plâng și săraci cărora le-a sărit petrolul în curte pe neașteptate.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Franța-Irlanda: Griezmann cu lapte

Acum vreo șapte ani, pe când Messi de-abia-și trăgea primele aparate de ras pe sub nări, Franța scotea Irlanda din barajul pentru Mondialul din 2010 cu un gol marcat în prelungiri după ce Thierry Henry a făcut un henț atât de evident, încât irlandezii au scos de nervi din nomenclator meseria de arbitru. Povestea a declanșat la acea vreme un scandal monstru la nivel diplomatic, singurele argumente contra declanșării unui război în toată regula fiind halca de apă dintre cele două și faptul că irlandezii erau deja îndeajuns de beți în momentul fazei încât să nu se prindă decât după meci, la reluare.

În acest context, prima reîntâlnire dintre cele două țări, care a avut loc ieri în optimile Europenelor jucate în sufrageria francezilor, era cel puțin interesantă din punctul de vedere al Irlandei, care apucase rata de după grupe după ce a bătut o versiune Safe Mode a Italiei.

Citeşte în continuare