O cutie din metal

Scris în Mar 21, 2013 de Mircea Meșter | 4 Comentarii »

Acum ceva vreme, cineva întreba pe Reddit care este adevărul cel mai crud, mai dureros, dar în acelaşi timp cel mai des ignorat de oamenii din întreaga lume. Între răspunsuri amuzante şi opinii interesante am citit o reacţie care de atunci mă urmăreşte. Obsesiv. Era scrisă de un bărbat şi, în scurt timp, urcase în topul răspunsurilor preferate la respectiva întrebare până pe prima poziţie.

“Faptul că mergem cu 100 de kilometri pe oră, adică cu vreo 30 de metri pe secundă, în timp ce stăm într-o cutie din metal din care nu ştim niciodată dacă şi cum ieşim”. Citeşte în continuare

În fața plutonului de execuție

Scris în Dec 09, 2012 de Mircea Meșter | 9 Comentarii »

Povestea care urmează este despre eroi, despre surprize, despre lucruri pe care unii le trăiesc o dată în viață, iar pentru alții înseamnă viața în sine. Povestea care urmează este despre oameni, nu despre fotbal. Serios. Nu despre fotbal.

1950

După 12 ani de secetă cauzată de al doilea Război Mondial, lumea fotbalului începea să respire din nou aer curat. Și pentru că plămânii unui sport trebuie să colaboreze cu inima acestuia, FIFA a anunțat că cel de-al patrulea Campionat Mondial de Fotbal va avea loc în Brazilia, locul din care provenea un joc identic, dar în același timp diferit de ceea ce inventaseră englezii.

“Aici se joacă același football pe care îl știm de acasă, dar totul se întâmplă mult, mult mai repede”, scria mirat într-o scrisoare unul dintre englezii care ajungeau la Rio la bordul unui vas, cucerit de stilul de joc văzut la tinerii care băteau mingea pe Copacabana. Microbul fusese adus de câțiva studenți britanici cu câțiva ani înainte, iar brazilienii de rând au simțit imediat că în sportul ăsta nou se află esența și spiritul Cariocas.

În timp ce lumea își lingea rănile provocate de ambiția nazistă, inima țărilor pentru care fotbalul înseamnă ceva mai mult decât o simplă începea să pompeze din nou sânge. 32 de națiuni se aliniau la startul unor preliminarii în urma cărora 16 echipe urmau să-și dispute cupa botezată Jules Rimet. Iar undeva în sudul Americii de Nord începea o poveste care avea să așeze termenul “Surpriză” lângă termenul “Fotbal” pentru prima dată. Citeşte în continuare

Când ei îți mulțumesc ție

Scris în Aug 16, 2012 de Mircea Meșter | 4 Comentarii »

Într-o țară care își apreciază sportivii adevărați o dată la fiecare patru ani, după care-i uită în mizerie și îi readuce în prim plan ulterior de parcă ar fi avut vreun merit în kilogramele de sudoare pe care oamenii ăștia le lasă în urmă în săli uitate de lume, întâlnirea cu oamenii care au reușit să câștige medalii la Olimpiada de la Londra este un moment fascinant pentru televiziuni doar cât fierul e cald. E un sentiment ciudat când vezi zeci de microfoane și la fel de multe camere ațintite pe oamenii care acum câteva zile ne țineau lipiți de televizoare, obligându-ne să învățăm regulamente, să apreciem sporturi pe care le știam doar după nume. Este pe de o parte reconfortant, pe de altă parte ipocrit să asiști la spectacolul ăsta. Îți vine să le oprești avîntul și să-i întrebi pe toți unde-au fost când oamenii ăștia luau medalii la Europene sau Mondiale, competiții de obicei desconsiderate atunci când e vorba de alt sport în afara celor de echipă care fac rating. Pe de altă parte, apreciezi faptul că e momentul lor și simți în zâmbetul sportivilor un amestec interesant de mândrie, de plăcere, de onoare și de sfială. Sunt cei mai buni sportivi din România și au reușit să facă în 18 zile ce n-a reușit fotbalul în 113 ani: să fie primii în cea mai importantă competiție destinată lor.

Citeşte în continuare

Betty

Scris în Aug 13, 2012 de Mircea Meșter | 7 Comentarii »

Povestea începe undeva în vara anului 1900, la Paris, la a doua ediție a Jocurilor Olimpice moderne. După Olimpiada care a avut loc la Atena în 1896, prima organizată sub egida Comitetului Internațional Olimpic fondat de baronul Pierre de Coubertin, sportivii urmau să ajungă în 1900, în buza secolului al 20-lea, la Jocurile Olimpice de la Paris. Spre deosebire de Jocurile de la Atena, evenimentul de la Paris aducea ceva nou în peisaj: a fost pentru prima dată când femeile au fost acceptate ca participante la Olimpiadă. Cu Hèlène de Pourtales (probe nautice – prima medalie olimpică acordată unei femei) și Charlotte Cooper (tenis – prima medalie olimpică primită de o femeie într-o întrecere individuală – foto stânga) în prim-plan, femeile își făceau intrarea în sport într-o perioadă romantică, în care sporturi precum înotul subacvatic sau chiar cursele automobilistice intrau în programul olimpic pentru prima și ultima dată în istorie.

În 2012, Arabia Saudită și Qatar sunt ultimele redute căzute în fața mișcării olimpice mondiale, cele două state permițându-le pentru prima dată unor sportive să le reprezinte în cadrul unei Olimpiade. În același registru, Londra 2012 a fost prima Olimpiadă în care a apărut proba feminină la box, egalitatea dintre sexe fiind de acum perfectă în ceea ce privește prezența în sporturile olimpice. A fost nevoie de 112 ani și de multe, multe căderi ale barierelor mentalității politice, sociale și religioase pentru ca femeile să primească statut egal cu cel al bărbaților. Citeşte în continuare

Cât pierdem din ce am putea să câştigăm?

Scris în Aug 08, 2012 de Mircea Meșter | 6 Comentarii »

Să spunem că Porsche aduce 10 echipe a câte patru jurnalişti din estul Europei prin România. Cu o caravană care a conţinut 16 exemplare Panamera şi vreo 30 de exemplare 911 şi Boxster, modelele sport de afiş ale mărcii germane. Să spunem că oamenii ăştia ajung pe Transfăgărăşan într-o zi excepţională de joi şi că fotografiile de acolo ajung instantaneu prin Facebook şi pe canalele de comunicare aflate la dispoziţia fiecărui jurnalist la un public care, estimativ, depăşeşte 20.000.000 de oameni. Doar pagina oficială de Facebook a celor de la Porsche are 4.5 milioane de pasionaţi nebuni după marca asta, iar postarea legată de caravana de pe Transfăgărăşan, denumit “cea mai frumoasă şosea din lume”, a atras într-o singură zi 14.000 de like-uri, câteva mii de comentarii şi nu-mai-ştiu-câte share-uri. Citeşte în continuare

Curajul de a alege diferit

Scris în Aug 07, 2012 de Mircea Meșter | Un comentariu »
(P) Acest articol face parte din campania “Renault România caută 100 de ambasadori ai valorilor olimpice”. 100 de oameni obișnuiți, care se ghidează în viața lor după aceleași valori ca și olimpicii români care ne vor reprezenta la Londra: excelență, profesionalism și fair play. Intrând în Clubul Olimpicilor Renault, vei putea câştiga prin tragere la sorţi o excursie la Londra şi alte premii interesante. Până în 12 august intră pe www.megane-olympic.ro și pe www.facebook.com/RenaultRomania

Mai mult decât muncitori şi luptători, sportivii pe care îi vedem la televizor luându-se de gât cu mai-marii lumii la Londra sunt curajoși. Și nu e vorba de curaj în sensul clasic al termenului. E nevoie de un curaj vecin cu nebunia pentru a merge, copil fiind, într-o sală de haltere, într-una de judo, în cea de gimnastică, pe planșa de scrimă sau – oho! – într-un poligon de tir. De obicei, împinși de la spate de părinți, copiii cărora sportul le trezește câteva sentimente care contrazic scutirile medicale aleg fotbalul sau un sport vecin cu acesta, în principiu unul prezentat într-o aură proletară la televizor. “Ăsta e bun, aici se fac bani” este logica. Una care nu ține cont aproape niciodată de faptul că sporturile “cenușărese” stau să fie descoperite, lucrate și cucerite. Citeşte în continuare

Liniște și rom

Scris în Aug 06, 2012 de Mircea Meșter | 5 Comentarii »

Sprint, pași mari, fuleu, finish. Nouă secunde și 63 de zecimi, nou record olimpic. Apoi, spectacolul clasic, care îi fac pe mulți să îl considere un clown frumos. Celebra postură în fața camerelor, un tur de onoare realizat lent, parcă în ciuda organizatorilor, momente care i-au făcut pe unii să exclame pe Twitter “Da, e arogant. Dar asta mai ales pentru că are de ce”. 10.000 de urmăritori noi pe minut, explozie pe Facebook și pe toate rețelele sociale pe care îi este prezent numele într-un fel sau altul. În Jamaica s-a băut rom în avanpremiera Zilei Naționale care sărbătorește 50 de ani de independență față de – oh, the irony! – Marea Britanie, iar Puma și-a pus oamenii să gândească noi mesaje care să atragă noi fani. “Did yuh see dat Bolt” is so 2008! Usain a mușcat iar din tartanul mai clar ca niciodată datorită transmisunii full HD, iar proba de 100 de metri își onora din nou copilul nebun. Culoare, steag jamaican, totul mirosea a sărbătoare în secunda întâi după ce cronometrul a înțepenit. Record olimpic, pariori fericiți, fani în extaz, Antile bucuroase, un Kingston în care crimele și furturile s-au oprit din nou grație aceluiași copil care a transformat țara. Citeşte în continuare

Înțelegi?

Scris în Jul 26, 2012 de Mircea Meșter | Un comentariu »

E peste cuvinte, peste povești, peste ceea ce poți explica. Uneori, experiențele astea fac oamenii să-și găsească vocația. Alteori, să-și regăsească chemarea. Se întâmplă foarte rar și e foarte bine să fie așa.

Știi cum e?

Viața de jurnalist auto te pune față în față cu multe mașini. În ultimii 8 ani, am condus și am scris despre sute de mașini, de la cele mai mici pe care le vedeți pe piață până la monoposturi de Formula Renault sau chiar de Formula 1 pe circuit. Sunt senzații diferite, trăiri de toate felurile, sunt satisfacții profesionale care, din fericire, pentru unii dintre noi se împletesc cu cele personale. E o plăcere care mă face să ajung la birou în fiecare zi și să deschid cutia Pandorei cu informații proaspete cu nerăbdarea unui copil care își desface cadoul pe care l-a așteptat de foarte mulți ani. Pentru mine nu există luni și vineri, nu am weekenduri în sensul clasic al unui weekend și nu am zile libere așa cum le știm cu toții. Încerc să stau Citeşte în continuare

Flacăra lui Hitler

Scris în Jul 18, 2012 de Mircea Meșter | 5 Comentarii »

Se întâmplă în anii bisecți. Simbolic. Drumul flăcării olimpice din Grecia până în țara care organizează olimpiada din anul respectiv. E un ritual glorios, acoperit cu un văl oficial, un drum al olimpismului care mută spiritul sportului din leagănul civilizației europene și din țara de origine a celei mai importante competiții a lumii pe stadionul olimpic construit de obicei în capitala țării care onoarea de a organiza Jocurile Olimpice. Simbol al păcii, al înțelegerii, al armoniei și al sportivității. Asta este imaginea pe care ne-am zugrăvit-o despre acest ritual. Și totuși, la nivel simbolistic, lucrurile sunt diferite. De fapt nu diferite, ci de-a dreptul diametral opuse.

Ritualul torței olimpice nu a existat până la Adolf Hitler, iar prima sa apariție a reprezentat un mod inedit – și, se pare, destul de bine conceput – de propagandă a regimului nazist. Citeşte în continuare

Dosarele F – Fotbal în labe de scafandru

Scris în Jul 14, 2012 de Mircea Meșter | 6 Comentarii »

Povestea de azi se pierde undeva în negura timpului și a celor 15 de kilograme în minus pe care le aveam la ora la care se întâmplau lucrurile pe care le veți citi mai jos. Acum vreo 13-14 ani, când jucătorul de fotbal Meșter încă spera că peste ani se va vorbi despre fotbalistul Meșter – nimeni nu te oprește să visezi în momente în care ai juca fotbal 24 de ore fără să ai vreo problemă de adaptare la timp și spațiu – aveam să răstorn logica și fizica într-un moment cu adevărat supranatural.

 

DE PE PARCHET PE IARBĂ

Eram în clasa a opta spre a noua, deci aveam vreo 14-15 ani, și începeam să facem ochi pe teren mare și să înțelegem că mirosul de gazon – un lucru care și astăzi îmi stârnește, pavlovian, un sentiment cald – este cel care ne va ghida în continuare viețile de sportivi în devenire. Până în acel moment, unul în care ne mândream că avem buletine proaspăt ieșite din cuptor, jocul era Citeşte în continuare

Page 1 of 4912345»102030...Last »