Se ia un jucător cu nume din fotbalul românesc. Cel mai bine ar fi să fie trecut de 30 de ani. Apoi, se anunță presa că jucătorul va organiza o conferință de presă în care va da detalii despre viitoarele linii ale carierei sale. Dacă jucătorul e de la Rapid, știindu-l pe dom’ patron, e normal ca presa să se apuce să vuiască, că doar știm cu toții că gloria e valabilă doar când e actuală și că memoria fotbalistică și nu numai a românului (și în special a patronului) e scurtă. După ce se dau toți jurnaliștii de gard fără să știe ce anunță jucătorul respectiv, vine conferința de presă. Iar jucătorul – aici e cazul lui Dani Coman, unul dintre cei mai civilizați oameni de prin fotbalul românesc – anunță marea veste.

În toată rețeta asta am o singură nelămurire: cum dracu’ au făcut ăștia să nu le cadă prosoapele în timp ce dansau?

În altă ordine de idei, gașca de la Sportmeet a pus-o de-un fotbal între bloggeri sub auspiciile FC Freshness. M-aș fi așteptat la prezența lui Coman (știu, e în contonament, da’ n-o sta acolo toată viața) și eventual la prezența celor din prosoape, ca să avem un challenge. Da’ așa, cu cine să joci? Cu Toma?

Am avut plăcerea de a fi coechipier cu Andrei ”Mâini sigure” Cismaru, Marius ”Stâlpul apărării” Matache, Lucian ”Butoiașul atomic” Marin, George ”N-am jucat fotbal de mult” Toma, Mariciu ”Picior bușit”, Auraș ”Sunt bun, dar nu mă vede nimeni” Mihai, John “Dateable” Bunescu și Bogdan “Aud lumini, dar mă tratez” Dăscălescu. A, și Panda, care a jucat pentru noi, deși era atacant la adversari. S-a terminat 10-10, dar vreau să le reamintesc adversarilor noștri că au  avut un penalty acordat de arbitrul de ocazie Nicolau, care în timpul liber juca la ei. Deci am învins, chiar dacă penalty-ul n-a fost gol.