78 de minute

Tottenham-Bolton Wanderers, sfert de finală în FA Cup. Meci interesant fie pentru puținii fani ai celor două cluburi, fie pentru pariori. Tottenham e favorită clară. Dar meciurile de cupă nu sunt niciodată răspunsuri clare la întrebări care par ușoare.

Minutul 41. Era 1-1. Undeva la mijlocul terenului, un tip îmbrăcat în negru cade fără să fie atins. Fabrice Muamba, mijlocaș, 23 de ani. Fără ca nimic să anunțe asta. Se face liniște imediat pe White Hart Lane. O singură voce: fizioterapeutul lui Bolton, Andy Mitchell, țipă cât poate spre doctorul Jonathan Tobin. “Intră pe teren, intră pe teren!”. Tobin sprintează spre Muamba, iar deasupra jucătorului fără suflare se formează o grămadă ordonată de medici. Implicit cel al adversarilor, Shaabaz Mughal. Plus unul venit din tribună imediat, un medic cardiolog la spitalul London Chest. Andrew Deaner. Suporter pe care, de data asta, nimeni nu l-a oprit să intre pe teren. Ce a urmat în cele șapte minute de după vedeți într-o analiză frame by frame la Petreanu. Meciul s-a oprit. Dar noi mergem mai departe.

Era 18:13, ora locală. Inima lui Muamba s-a oprit. Infarct căzut din senin în cea mai ghinionistă și în același timp norocoasă situație în care se putea întâmpla. Ghinion pentru că, odată cu inima fotbalistului, au înghețat alte câteva zeci de mii din tribune și alte câteva zeci de milioane din fața televizoarelor. Pe teren, imaginea unui sportiv care se prăbușește e fioroasă, iar gândul fuge atroce și involuntar la imagini asemănătoare cu fotbaliști care au sfârșit acolo, în iarbă. Noroc pentru că terenul de fotbal e unul dintre locurile în care o ambulanță e gata oricând de acțiune. Mai mult, în Anglia e și mai bine decât atât. Acum câțiva ani, după ce Petr Cech a suferit o comoție cerebrală în poarta lui Chelsea, Mourinho – antrenorul de pe atunci al londonezilor – a reușit să impună o nouă regulă de siguranță. Un soi de obligativitate a purtării centurii de siguranță: una dintre cele două ambulanțe de la marginea terenului trebuie să aibă motorul pornit, pentru a pleca la spital imediat în cazul unui accident grav.

Șase minute. Încercări de resuscitare disperate. Coaste rupte, medici care încercau să facă o inimă să bată din nou. Două șocuri electrice pe gazon, unul adițional în tunelul spre vestiare. Apoi altele 12 în ambulanță. Nimic. Inert. “La început, a părut că începe să inspire de câteva ori. Dar atât. Apoi, nu a mai răspuns”, povestește doctorul Mughal. Au continuat să-i facă respirație gură la gură, pentru a-i oxigena creierul.

19:01. După 48 de minute, inima transformată într-un mușchi inert a lui Muamba ajungea la spital. Cei trei medici au pasat-o specialiștilor. Adrenalina se adunase, de aproape o oră fuseseră concentrați pe un singur punct din Univers: pieptul fotbalistului căzut pe White Hart Lane. Apoi, când au rămas singuri, s-au trezit într-un spital. “Am ieșit pe coridor și am plâns”, spune doctorul Tobin.

19:31. A trecut o oră și 18 minute de la stopul cardiorespirator. După 15 încărcări ale defribilatorului, inima lui Muamba s-a transformat într-o inimă adevărată. Pe electrocardiogramă, linia continuă se transforma într-una frântă. Viața lui Fabrice a început din nou.

Au fost 78 de minute în care Muamba a fost mort. Dar e sportiv, iar inima, plămânii și creierul lui au trecut prin multe până acum. Deși la un moment dat părea pierdut, lucrurile s-au schimbat radical între timp, iar revenirea lui Muamba este considerată absolut spectaculoasă. “Ne-am așteptat la ce era mai rău și nu credeam că ăși va reveni așa cum a făcut-o. E incredibil”, spune doctorul Tobin. “Dacă aș vrea să folosesc vreodată cuvântul ‘miraculos’, acesta ar fi momentul”, completează doctorul-suporter Andrew Deaner. Suporter al adversarilor. Uneori, inima bate pentru fotbal și oameni, culorile sunt doar un pretext.

21:31. Două ore de când Muamba e din nou al nostru. Teamă de sechele, frică de repercusiuni. Specialiști care se întreabă dacă Fabrice va mai fi om. La discuția despre fotbalistul Muamba nu îndrăznește nimeni să ajungă. Uneori, însă, răspunsul vine din lumea noastră, deși îl credeam posibil doar într-o alta.

– Cum te numești? l-a întrebat în șoaptă doctorul Deaner pe pacientul care începea să lege din nou culori și forme, trasformându-le în obiecte și oameni.
– Fabrice Muamba.
– Am auzit că ești un fotbalist excelent.
– Încerc. 

 

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

2 Comentarii

  1. Si, aparent, ar mai fi fost un medic cardiolog in tribuna care a vrut sa intre pe teren, dar nu a fost lasat.

    Imi facusem clatite in timpul meciului si m-am pus prin minutul 35 sa mananc. Apoi se facu liniste. Inca mai am clatitele alea.

Leave a Reply