Ăla mic

M-am oprit în fața tarabei. Era pustiu în jur. Sâmbătă la ora 15 nu mai stă nimeni în piață la două-trei grade. Într-un vas mare erau tot felul de flori. Mi-au atras atenția cele șase buchete de câte trei lalele. E decembrie și de obicei îmi place să cumpăr lalele în primăvară, atunci când ele apar și-s multe și frumoase și ieftine. Umplu casa cu lalele. Slăbiciunea mea. Norocul Elizei.

În spatele gheretei de piață nu stătea nimeni, dar la 2 metri avea loc un soi de discuție de familie. Erau două femei, un bărbat cu șapcă și un băiat mai durduliu pe la 14-15 ani. Etnii conlocuitoare. După vreo 10 secunde în care am măsurat cu privirea lalelele, bărbatul mă vede.

Ia vezi, mă! îi zice băiatului, arătând cu capul înspre mine. Ăsta mic se întoarce către gheretă.
Cât sunt lalelele astea? îl întreb.
Un leu.
Un leu bucata sau buchetul? îl întreb eu, calculând în același timp în gând cât m-ar costa să cumpăr cinci buchete. Lalelele arătau chiar bine.
Un leu…, îmi zice el încă o dată, cu mina omului nesigur pe ce trebuie să spună.

În momentul următor, bărbatul cu șapcă roasă nespălată apare în fața mea, împingându-l pe băiat la un metru în spate. Rocada schimbă complet registrul.

Zece lei! îmi zice.
Fac ochii mari.
Cum adică zece lei? Zece lei ce?
Zece lei buchetul. Trei lalele.
Păi… tocmai spunea băiatul că e un leu. Firul, probabil. Încep să mă dezmeticesc căutând explicații.
Păi unde-ai văzut lalele la un leu? îmi taie el firul epic afișând o atitudine superioară.
Peste tot. Primăvara iau 20 de lalele cu 10 lei, spun eu. În același timp, încep să mă enervez, îndepărtându-mă ușor. Poate îi spuneți și ăluia mic cât să ceară în funcție de fața omului, că altfel vă faceți toți de rușine cu clienții în față.

N-am mai auzit decât o replică a lui în timp ce mă îndepărtam.

– Ăla mic are un nume! 

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.