Australian Open 2019, faza pe rever. Ziua 11: Sic transit gloria Tsitsipī


La mulți ani! Probabil aveți liber astăzi și ne citiți de-acasă, de la restaurant sau pe ascuns, din baia socrilor. E bine oricum, pentru că sărbătorim Unirea Principatelor Române. Nu avem niciun motiv să ne plângem, oameni buni. Acum 160 de ani, corupția și furtul lăsau în urmă cadavre, pe când astăzi, guvernanții ne omoară lent, deci e ca și când n-ar fi. Vorbim despre tenis, dar la ocazii speciale, o mai cotim și spre subiecte de interes general cum ar fi fotbalul, politica și contul de Instagram al Radwanskăi. Încercăm să mulțumim cât mai multă populație cu internet.

Am fost o nație de cătrăniți când Simona a pierdut decisivul cu Serena. Iar angajatorii de pretutindeni au fost nevoiți să se descurce fără noi alea două ore cât a durat meciul, apoi restul zilei să ne tolereze îmbufnați. În ceea ce mă privește, toată ziua am răspuns la mailuri numai cu ”Mda”, ”Îhî” și ”Du-te, domnule, de-aici că prăvălia este închisă astăzi”.

Dacă ne-am maturiza și noi naibii odată, ne-am da seamă de o chestie chiar sub nasul nostru: atât de tare ne-au răsfățat alde Halep, Horia, Begu, Buzz și restul cu sferturile, semifinalele și titlurile lor, încât am ajuns niște miorlăiți sensibili la înfrîngere. Da, ne-au răsfațat și ne-au suflat în fund, vorba bunică-mii. Și am uitat că mai avem și copii de care trebuie să ne îngrijim și la care să facem galerie. Haideți să nu mai fim atât de comozi și mainstream. Să ne uităm și la juniori, și la turnee Futures, și la Challengers, și la meciurile de dublu din circuit. E tot tenis, doar că mult mai greu, că banii-s mai puțini. Acolo sunt eroii dumneavoastră.


Cronicile celor patru Grand Slam-uri din 2019 îți sunt oferite de:


Filip Jianu – Cannon Kingsley: 7-6, 4-6, 6-2

În urmă cu 4 ani, pretenarii de la Treizecizero duceau la bun sfârșit un proiect super șmecher în care ne erau prezentați cei mai buni dintre copiii tenismeni pe care-i avea România la vremea aceea. Adică juniorii promițători, cu șanse bune la o carieră la profesionistă. Între timp, unii au slăbit ritmul, alții au mai călcat strâmb. Printre ei era și un blonduț afurisit care nu lăsa mingile să treacă de el: Felipe Jianul cel Întâi.

”O sclipire blondă, cu ochi albaştri pătrunzători şi o privire şăgalnică. Filip aduce mai degrabă a băieţelul unei familii de suedezi”.

Embed from Getty Images

Suedezii l-au avut pe Borg, noi pe Nasty. Dar de-atunci și până acum, a cam fost ”Game, Set and Match – Suedia”, că noi n-am mai avut finaliști sau campioni de Slam. Pe când ei, da. Filip, însă, e pus pe treabă și tocmai a ajuns în semifinalele juniorilor de la Australian Open. Din păcate, n-am găsit nicio cale să vedem meciul, dar analiza și glumițele oricum nu vă interesează aici. Importante sunt rezultatul și încrederea pe care ți-o oferă faptul că ești în primii 4 cei mai în formă copii din lume. Plus șansa unei finale. Îl așteptăm, așadar, să iasă în față pe artizanul acestei performanțe românești: domnul Jorj Cosac. Să iasă într-o conferință de presă, pentru a explica ce înseamnă să investești într-un junior de perspectivă. Courage, Jorj!

Ah, și iată cum umblă viața asta cu giubușlucuri: în semifinala de la dublu (Jianu e peste tot), Filip a jucat împotriva unuia pe care l-a bătut la simplu în optimi și a celui pe care-l va dansa în semifinală. Ha și ha. Din păcate, a pierdut. Dar bravo, băiete! Nu exiști în tenis până când nu se scrie despre tine pe mirceameșter.ro, deci treaba e clară și pentru Filip, de-acuma.

Petra Kvitova – Danielle Collins: 7-6, 6-0

Revenirea Petrei în top este una dintre cele mai frumoase vești pe care le-am tot primit pe parcursul lui 2018 și începutul lui 2019. Povestea o știți – în urmă cu doi ani, a fost atacată cu un cuțit în propria casă de un tembel care merită cazat la Guantanamo. Petra a revenit, încet-încet, în viața sa și în tenisul nostru. Anul trecut, ea a fost eliminată în primul tur la Australian Open, iar acum iat-o servind bagel-uri americancelor venite cu tupeu din urmă. De fapt, la nivelul ăsta, dacă n-ai și oleacă de tupeu, e recomandabil să te apuci de alte sporturi adiacente, cum ar fi squash-ul.

Embed from Getty Images

Daniela a avut un prim set de care poate fi mândră. În calitate de alumni al Universității din Virginia, acum ea se întoarce cu povești numai bune de scos ochii tutelor spălăcite care o bârfeau că nu se poate să faci și școală, și performanță în sport. Ei bine, iată că se poate, dragi părinți, bunici și frați mai mari. Nu impuneți nimic copiilor odată ieșiți din adolescență. Vorbiți-le, prezentați-le opțiuni și oameni mișto, stați alături de ei și lăsați-i să-și urmeze potecuța lor. Uneori, potecuța aia duce într-o seminifală de Grand Slam și o să vă felicitați că nu i-ați frecat la căpățână.

Embed from Getty Images

Așadar, un prim set în care fetele și-au cedat câte un break fiecare, iar apoi au mers, braț la braț, în tiebreak. Serviciul a ajutat-o pe Daniela să respingă asediul Petrei pe toată durata setului, însă la final, așa cum nu se întâmplă niciodată în filmele americane, eroina a sucombat față cu presiunea. În plus, furia a luat loc entuziamsului când Danielle a văzut că organizatorii trag acoperișul peste frezele celor de pe Rod Laver Arena. Nici mie nu-mi place când meciul începe în aer liber și se termină indoor, dar căldurica de la Melbourne nu e de joacă.

Nemulțumirile au continuat când țiuitul fileului începuse să dea rateuri, iar săraca Danielle a trebuit să-și tot repete serviciul până când a pierdut game-ul. În scaun era domnul Carlos ”Unde-s scuzele mele” Ramos. Bineînțeles că l-au luat yankeii în colimator din nou, că are ceva cu fetele lor. Serena ratează titlul, Collins ratează titlul. Dar ce urmează acum, domnule? Să-i fure trofeul și lui Opelka la anul? Nu se mai poate cu portughezii ăștia care vin în Australia și-n New York să ne fure joburile și titlurile de Grand Slam!

Embed from Getty Images

Până la urmă, oftica Danielei s-a transformat în înfrângere, fiindcă în setul doi jocul ei s-a dus de-a berbeleacul la vale și abia s-a oprit în pomul de 6-0. De dragul statisticii, să notăm că nu a câștigat decât un singur punct jucat cu serviciul doi. A încercat de toate, dar când Petra joacă așa, ce mi-e Collins, ce mi-e un contabil miop de 60 de ani. Rezultatul e același: Kvitova în finală.

Embed from Getty Images

Naomi Osaka – Karolina Pliskova: 6-2, 4-6, 6-4

Păreri împărțite aici. Merita Pliskova să facă prima sa finală de slam, de la US Open 2016 încoace? Aș spune că nu, dar eu nu mă dau în vânt după robotică și roboței. Dar Osaka? Merita ea să ajungă în cea de-a doua finală consecutivă de slam, după US Open 2018? Aș spune că da, pentru că e un pic româncă în felul în care știe cum să se sustragă responsabilităților. De exemplu, dând vina pe căldură când n-are chef de interviul on-court de după meci. We love you, gurl!

Embed from Getty Images

Dacă e să vorbim despre performanța Osakăi, trebuie să aducem aminte cititorului curios că, în urmă cu fix un an, se afla în afara primelor 70 de jucătoare din lume. Adică undeva la granița dintre ”Oare îmi ajung banii și la anul?” și ”Hai că se poate”. Fast forward, 2019: Naomi câștigă primul set al semifinalei cu Pliskova. Și o face cu ușurința cu care distingem păstârnacul de țelină. N-a avut de salvat nicio minge de break, în schimb a lovit ca o sabie Katana atunci când a fost nevoie. Cinci ași, 6-4. Dacă scenariul Pliskovei din primul set s-ar fi petrecut într-unul din serialele alea americane cu doctori, cineva ar fi strigat, la un moment dat: ”She is losing a lot of blood. Quick, page doctor Shepard!”

Embed from Getty Images

În setul doi, japoneza a suferit ceva mai mult (ca atunci când mergem la Carrefour și nu distingem mandarina de mineolă) și și-a pierdut serviciul în două rânduri. Cele trei unități de B pozitiv i-au dat cehoaicei forța să revină, iar spectatorii păreau mai entuziasmați decât ea după fiecare winner sau retur câștigător.

Chipul impenetrabil al Karolinei, atât la punct pierdut, cât și la punct câștigat, a făcut ca în mintea lui Tolontan să se nască O IPOTEZĂ ȘOCANTĂ: nu cumva Ivan Lendl este tatăl biologic al Karolinei? Nu cumva a fost ea adoptată? În fine, nu cumva, stimați cititori, la începutul anilor ’90, înainte de Havel, înainte de UE, înainte de explozia lui Karel Poborski, adopțiile se făceau așa și pe dincolo în Republica Cehă? Hmmm, își spuse Cătălin și, fără să stea pe gânduri, își chemă la el cei mai buni trei ziariști de investigație. Sorbi din cafeaua proastă de pe holurile Ringierului și mușcă dintr-un covrig – semnalmentele unui om care rămăsese simplu, în ciuda succesului de piață. Apoi își instrui oamenii înainte să îi trimită pe teren:

– Fata e născută la Louny, mergeți acolo și întrebați.
– Louny? Se interesă o jurnalistă.
– Da, Louny. Nu-i chiar sat și, din câte văd, nu e nici noroi pe acolo, însă am rugămintea să îl faceți voi.
– Ce să facem noi, șefu? întrebă unul mai subțirel.
– Noroiul.
– Adică?…
– Adică amestecați pământ cu apă, ce nu-i clar?

Investigația e încă în desfășurare, dar o să vă ținem la curent.

Embed from Getty Images

Între timp, meciul a intrat în setul decisiv, acolo unde Naomi și-a ținut promisiunea și nu s-a enervat și nu a gesticulat mai mult decât era normal. Și-a ținut serviciul pentru 1-1, la capătul unui game care a durat trei zile, iar apoi a înșirat opt puncte la rând pentru break și hold la zero. Nivelul japonezei în setul decisiv a decolat ca un Falcon Heavy, dar e corect să spunem că în tot meciul s-a autodepășit. A reușit nu mai puțin de 56 de lovituri câștigătoare, adică tot atâtea câte face Wozniacki într-un turneu întreg.

Iar la final, era imposibil să nu ne pună un pic pe gânduri, când i s-a dat din nou cu microfonul pe sub nas.

https://twitter.com/CodrutBaciu/status/1088334159377035264

Finala de sâmbătă dimineață va da nu doar prima campioană de Grand Slam a anului, ci și noul lider mondial. El Lider MaSimo va pasa torța întâietății uneia dintre fetele astea două. Dar vor mai fi ocazii de revenire și pentru ea, nu stați cu grijă.

Embed from Getty Images

Rafael Nadal – Stefanos Tsitsipas: 6-2, 6-4, 6-0

Dios mío, na-ți-o ție! Cu ce elan muncitoresc m-am avântat în meciul ăsta! Câte forme de speranțe se cuibăriseră în buzunarele inimi mele de la 10:38 încolo! Meci tare trebuie să fie ăsta, nu o descălecare ca-n vremurile bune a lui Nadal. Până și Nicole Kidman a renunțat la Netflix pentru o seară ca să vină să-l vadă pe Rafa jucând (poate și pe Tsitsi un pic, dar nu cred).

https://twitter.com/AustralianOpen/status/1088264276886913025

Și cât de dezamăgitor, Fănele. Să-l scoți pe Federer așa cum ai făcut-o, iar apoi să te lași gătit la foc mic, precum o oală de gazpacho. Dar adevărul este că prea mult n-a putut face Țiți, pentru că Rafael a apărut cuprins de boala sa veche – Febra Slamului Care-i Scapă. Australian Open este singurul turneu de mare șlem pe care nu l-a câștigat decât o singură dată. Iar șanse a tot avut, slavă Domnului, să-l ia acasă de multe ori. De fiecare dată a intervenit ceva – ba Djokovic, ba o accidentare, ba Wawrinka. Ajungând în semifinală din nou și având în fața sa un grec visător, cu puf încă pe el, spaniolul nu avea cum să rateze ocazia. I-a dat pedală ca pe Autobahn și l-a durut la bandană de celălalt participant la trafic. Deci Fed pierde la Tsitsi, Tsitsi pierde la Rafa, dar Fed l-ar fi bătut pe Rafa. Vedeți, tenisul ăsta e un ”care pe care” pe care-l cărăm pe cărare până ne doare. Și-apoi o luăm de la capăt, c-avem turnee tot anul.

Embed from Getty Images

Rod Laver spunea că la începutul turneului îl dădea favorit pe Djoko, însă după o săptămână și ceva de tenis s-a sucit ca bufnița pe creangă și acum îl vede pe Rafa luând titlul. Ne alăturăm și noi, la ceasul de pe urmă, acestei predicții. Asta, desigur, după ce zilele trecute puneam rămășag cu oricine și aruncam la bătaie locul de parcare și colecția de tricouri că finala va fi Djokovic – Tsitsipas.

Per ansamblu, a fost un meci util pentru Rafa, pentru că rar are ocazia să se antreneze cu atâta public în tribune, sub cerul roșiatic al unui oraș frumos. A fost cam așa: un winner de te lăsa cu iaurtul în colțul gurii, o serie de ași de care uitasem că-i capabil, câte un running forehand pentru care îl invidiază jucătorii de tenis, padel, badminton și șah deopotrivă.

Puștiulică și-a dat silința să-l țină în mișcare, să-l fâțâie stânga-dreapta, dar aceasta este una dintre glume: lui Rafa îi place să fie muncit. Grecul a câștigat 6 game-uri în tot meciul, a încasat un 6-0 pe final și apărut, în general, că e mai confortabil pe vloggereală decât la tenis. Efectul Nadal. Live and learn, băiatu’!

Embed from Getty Images

Între timp, Rafa rămâne stresat mai degrabă de interviurile pe care este nevoit să le facă după meci, cu McEnroe, decât de băieții care-și iau inima-n dinți și-l înfruntă pe teren. Aceleași glume obosite, reluate de Mac după fiecare victorie a lui Rafa: despre cum îi tot bate pe ăștia mici, despre corpul lui musculos, o anecdotă despre cum a intrat peste el în baie, o curiozitate despre tricourile fără mâneci. Mai bine îl lași pe Johnny să dea interviuri decât să le ia, că e praf și mărăcine la capitolul ăsta.

Rafa își așteaptă acum oponentul pentru cea de-a cincea sa finală la Australian Open. Mâine dimineață se va juca Pouille-Djokovic, iar un meci sârbo-manacorez este aproape inevitabil. Om trăi, ne-om pune ceasurile să sune și-om vedea. Până atunci, pace și drilluri!

Embed from Getty Images


De servit la Australian Open în ziua a doua
(în noaptea de joi spre vineri, 25 ianuarie)

Novak Djokovic – Lucas Pouille (10:30)

Juniori, semifinală

Filip Jianu – Emilio Nava (6:00)


Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

9 Comentarii

  1. Va trebui sa renunt la a mai citi comentariile, daca nu puteti renunta la trimiterile total aiurea in zona politicului. Chiar, care e legatura dintre AO si coruptie? Dar de “ocaua” lui Cuza ati auzit? Nici paralela cu alte vremuri nu are nici un fel de substanta, dupa cum vedeti. De ce nu va opriti oare la comentariile sportive?

    • Bună ziua. Bună ziua. Bună ziua. Bună ziua.

    • @ Viorel Georgiu. Vaaaai, dar așa de lungă e trimiterea către politic încât abia au mai avut loc câteva cronicuțe despre meciuri…și sunt sigur că lui Mircea nu-i va ajunge o batistă, ci va avea nevoie de un cearceaf întreg ca să-și poată șterge lacrimile pe care le va vărsa din cauza faptului că nu-i vei mai citi comentariile…

  2. Osaka îmi aduce aminte de Sandra Oh(apropos de Dr. Shepard).Are ambiție și talent. Ar fi frumos să câștige finala.

  3. Admiratie pentru suedezul nostru Jian ! Am scapat cumva ceva politic aici ?

  4. Faceti paralele cu ce si cine vreti atat timp cat nu sunteti paraleli cu scrisul, cu limba romana, cu umorul de calitate, cu bunul simt…apropo de bun simt, hai Naomi Osaka!!

  5. Tsitsi s-a facut de kakao. Cum spuneam: pe toti ii apuca tenisu’ cand joaca cu Maestro…. In rest….sunt vai de capu’ lor!
    Puiu’ n-are nicio sansa maine. Prin urmare in loc de Fedal…un groaznic Djokodal….Fir-ar sa fie….
    Hai Osaka ca sa le mai taiem putin cheful la Ostrava cehoaicelor astea….

  6. pt pretenu’ de mai sus care se simte cu musca pe mustaţă… te doare cand auzi puie msd_? intreb si eu..

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.