Australian Open 2019, faza pe rever. Ziua 8: Lupte de mamă


Am auzit-o pe-aia cu “lunea nici iarba nu crește” de îndeajuns de multe ori încât să vă asigur că, în cazul în care simțiți cu adevărat asta, aveți o problemă cu sistemul de irigație sau cu drenajul. Indiferent de situație, însă, este clar că lunea asta va rămâne în istoria tuturor celor care înghit tenis cu lopata ca o zi în care de crescut ne-a crescut în mod sigur tensiunea. Nu mă pricep la boli cardiovasculare și la afecțiuni coronariere, dar ceva-mi spune că toți cârcalacii ăia pe care i-am simțit migrând prin artere și vene pe la mijlocului setului al treilea în meciul dintre Simona Halep și Serena Williams nu-s creveți și nici omizi.
Până să trec pe sub stetoscopul lui dom’ doctor Vasi ca să vadă dacă a mai rămas ceva funcțional strâns în pleură, mă limitez la a spune că mă voi gândi de două ori la anul dacă vreau ca luna ianuarie să se transforme dintr-o tradițională perioadă de regenerare a energiei într-un motiv de defectare a electrocardiografelor din țară. Anul trecut am căutat aer ca peștii după un meci al Simonei cu distinsa Lauren Davis, iar anul ăsta ne-am scotocit de puls la fiecare 10 secunde într-un meci cu Serena Williams, care rămâne principalul demon al Simonei chiar și în condițiile în care între ultimul lor meci și cel de astăzi s-au întâmplat copii, numere 1 WTA, Grand Slam-uri, sudalme și alte porcăieli. Dar s-a adunat și mult timp de reflecție în care a noastră a putut să-și pună celebrele întrebări vitale precum “Câte echimoze ar fi trebuit să acopăr după serviciile Serenei dacă terenul de tenis avea dimensiuni la jumătate din cât are?” sau “Își pun sau nu protecții genitale arbitrii de scaun când sunt anunțați că vor oficia la meciurile Serenei?”.

Trecând însă peste toate astea, bine v-am regăsit la o nouă cronică de tenis de la Australian Open. Și credeți-mă că mult mai dificilă decât meciul Simonei este găsirea unei metode prin care s-o descrii plastic pe Serena fără să-ți sară-n cap asociațiile care militează pentru egalitatea dintre sexe. Uite, încercăm una din start: din coapsa Serenei putem scoate fără probleme, fără riscul de a cauza daune majore, un șold suplimentar pentru Andy Murray, că tot are nevoie de unul sănătos.

Embed from Getty Images

Ca să fie clar de la început, noi ne dorim ca toată lumea să aibă drepturi egale, indiferent de rasă, sex, religie, orientare sexuală, număr la pantof, caligrafie, apetență pentru smântână pe sarmale și-n ciorba de fasole sau aplecare spre caiete cu pătrățele sau cu liniuțe. Așa că mai zicem o dată ce-am mai spus și-n cronicile anterioare, că poate avem cititori noi: având în vedere gabaritul Serenei după naștere și revenirea în tenis, faptul că le bate pe acrobatele astea pur-sânge de prin circuit înseamnă că problema e la ele, nu la ea. Deci suntem fani Serena, băgați asta-n cap și folosiți-o când o să zicem mai încolo că a măturat terenul ca un tanc. E de bine, nu de rău: lăudăm capacitățile psihosomatice ale Serenei de a domina partida. Băi nene, în ritmul ăsta va trebui să scriem un dicționar de semantică după fiecare cronică ca să nu riscăm să fim considerați momârlani. Dar, dacă trebuie, ne vom apăra jocurile de cuvinte cu prețul vieții.

Deci Simona-Serena. Play.


Cronicile celor patru Grand Slam-uri din 2019 îți sunt oferite de:


Simona Halep – Serena Williams: 1-6 6-4 4-6

Eu cred că palmaresul, arma matematicienilor în lupta cu poveștile frumoase, ar trebui să fie șters din istorie după maximum 3 ani. Nu de alta, dar în perioada asta se pot întâmpla atât de multe, încât există șanse ca rușinile din tinerețe să nu te mai reprezinte când ai ajuns la nivelul la care înțelegi ce a vrut maică-ta să zică prin “Da-ți-ar Dumnezeu copii ca tine”. Așa și-n tenis. Scorul de 8-1 în întâlnirile directe dintre Serena și Simona ar trebui să fie trecut la Vechiul Testament și să începem capitol nou de psalmi la câte s-au întâmplat între US Open 2016 și Australian Open 2019. Serena a născut viitorul număr 1 WTA, Simona a devenit noul număr 1 WTA, au venit ăștia la guvernare, ne-am apucat noi să scriem cronici în mod organizat, numai bucurii.

Embed from Getty Images

Așadar, ce faci când te uiți în carnețelul cu amintiri și-ți dai seama că ai bătut o singură dată zeul tenisului feminin, iar treaba aia s-a întâmplat oricum într-un turneu al cărui format a însemnat că n-ai eliminat-o pe Serena, oferindu-i șansa să revină și să-ți trosnească un cui în freză în finală? Păi faci ce-a făcut Simona: le reamintești tuturor că ce-a fost a fost și ce este este și că situația din teren e ușor diferită astăzi, când a noastră a prins cheag pe locul 1 mondial, a luat și Roland Garros-ul și singurul lucru de demonstrat a rămas să-l convingă pe Cristi Păcuraru din Buzău și pe cei ca el că de fapt își merită poziția în clasament, deci nu-i așa cum urlă el a sânge pe interneți.

Probabil că Simona a sughițat constant în ultimele două zile, cât a trecut de la victoria contra lui Venus și meciul contra Serenei. Nu a existat masă la care surorile să nu-i caute scame-n sudoare Simonei, discutând despre reverul în lung de linie între două sorbituri din ciorba de perișoare de la cină. Au săpat ăștia ca să afle când s-a întâmplat ultima dată ca surorile să fie scoase din turneu de aceeași rachetă și au dat de Pliskova, bineînțeles, singura jucătoare de tenis care poate să ia la bombeu dinastia Williams doar pentru ca la o săptămână după să ia două seturi în stern de la te-miri-ce jucătoare de pe locurile incerte ale clasamentul WTA.

Embed from Getty Images

Și se apropie începutul meciului. Luni, ora 10, moment în care în marile uzine ale republicii se aud frâne. Simona stă pe tunelul de intrare în teren, mizând pe același ritual de inițiere care a dat roade până acum: mai un fist bump cu Teo Cercel, mai o îmbrățișare cu doamna Tania – să vă trăiască fata!, chestii umane care leagă prietenii și nu încurcă la concentrare. Dincolo, Serena iese de după un colț de zici că-i mașină din Mad Max. Îmbrăcată într-un parpalac negru, cu o pereche de căști cât capul pe urechi (asculta Elefantul Cici pe heavy rotation, m-am prins după cum mormăia din buze), cu față de Terminator și cu Mouratoglou la teșcherea, Serena părea că se pregătește de apocalipsă, nu de un meci cu asta mică.

Și-apoi s-a întâmplat asta:

https://twitter.com/Simoreactions/status/1087261522940841984

Nimic nu e întâmplător, cum ar zice Valmiki în Ramayana. Dar am sperat că Serena și-a pierdut la fel de mult din serviciu cum și-a pierdut din concentrare când a ieșit pe teren în locul Simonei când craincul arenei a urlat după numărul 1 mondial. Cert era că nu și-a pierdut reflexele: aude “Numărul 1 mondial”, tresare și-n comă.

Nu-ncep fetele bine și-ncepe și internetul să jelească. Că-i greu să te uiți, că-i tensiune, că-i saturnul în săgetător, că suflu sistolic, că-i creierul nepregătit de provocare. Numai nemulțumiți. Păi imaginați-vă cum e ca, peste toate astea, să ai și degetele reci și să trebuiască să-ți notezi toate tâmpeniile.

Embed from Getty Images

Noroc că ne-a ajutat Serena să ne revenim. Cu salopeta aia a ei împrumutată de la echipa olimpică de kayac-canoe a Vanuatului – deși nu suntem specialiști în modă, n-am ieșit încă în costum de scafandru nici măcar până la magazin, darămite în fața planetei – Serena n-a dat doi lei și 43 de bani pe ceea ce cred toți idioții care scriu cronici și a început meciul cu un 6-1 din care Simona n-a înțeles decât că, dacă nu schimbă ceva în mișcarea atomilor din teren, riscă să ajungă la Constanța înainte să se termine meciul. Și ce bine începuse aia mică! Break la zero pe atât de temutul serviciu al Serenei, după care a urmat ditamai bungee jump-ul, doar că fără coardă legată.

Embed from Getty Images

I-a pasat a noastră Serenei mingile scurt și central, cum îi place mamei, de parcă era angajată să-i aranjeze reverul. Iar a lor, cu o dinamică altfel destul de înfundată, se rezuma la a boți bastârci pe colțurile terenului. Pe la 4-1 pentru Serena, într-un moment în care mingile treceau pe lângă a noastră ca fasciculele laser printre ardeleni, ăștia de la Eurosport încearcă să ne curme suferința și-i pasează microfonul lui Alex Corretja, ascuns undeva într-o rigolă dintre teren și tribune. “Simona ar trebui să încerce mai multe cross-uri”, zice Corretja, moment în care ne aducem aminte că a noastră n-are antrenor și că n-ar fi rău să facă rost de unul, în ciuda faptului că Darren și-a băgat nasul de la distanță și-n mișcarea rectilinie uniform accelerată a Simonei de la Australian Open.

S-a făcut 6-1 în doar 21 de minute, moment în care pe internet au început să curgă sudalmele și specialiștii.

Dar, dacă am învățat ceva din toți anii ăștia în care am urmărit-o pe Speedy Gonzalez cum împarte greutăți prin circuit, acel ceva este că în Simona trebuie să ai încredere mai ales când e condusă: în rest, am mai văzut castele dărâmate pe când conducea. Nu știm dacă e dintr-un ușor masochism sau din plăcerea de a dezlega puzzle-uri, dar e clar că Simona-și arată caninii și mușcă agonizant în special atunci când pare că adversarele i-au pus căpăstrul.

Embed from Getty Images

Și cum Simona nu știe să apeleze la tactici subversive precum chemările vezicii fix când adversara e pe cal, a noastră a fost nevoită să se descurce singură. Printre lovituri de rever ale Serenei care ștergeau vopseaua de pe ciment cu 132 de kilometri pe oră și servicii care aveau darul de a-ți fractura humerusul, Simona a găsit în sfârșit soluția la hăituială: loviturile lungi, care aterizează pe fundul terenului, sunt cuburi ale lui Rubik pentru americancă. Combinate cu variație laterală și cu mingi decisive înfundate pe colțuri atunci când Serena cade-n păcatul defensivei, aceste puncte se transformă în recoltă ușoară pentru o tipă ca Simona, care n-are probleme să joace tenis până când cântă heruvimii.

https://twitter.com/Izzy1420/status/1087276739083022337

Brusc, meciul s-a răsturnat. Simona și-a câștigat serviciile, Serena a început să aibă probleme cu retururile și să arate din ce în ce mai obosită după ce a fost pusă să aducă apă repetat din puncte cardinale diametral opuse, iar la 5-4 Simona a făcut subînțelesul break și a băgat setul la pușculiță. Cu doar două greșeli neforțate în tot setul, statistică științifico-fantastică atunci când vine vorba de un set contra Serenei Williams, Halep ducea plugul în decisiv, unde ne-a plăcut să-l vedem pe Mouratoglou, cu fața aia a lui nesuferită, cum își roade unghiile până a ajuns la manșeta cămășii.

https://twitter.com/AustralianOpen/status/1087278725920710656

Embed from Getty Images

După primul set pierdut la ediția 2019 a Slam-ului de la Melbourne, Serena a concluzionat că e momentul ideal pentru o schimbare de look, așa că și-a băgat trotineta în ea de coafură și și-a strâns părul în coc. Este echivalentul ridicării mânecilor atunci când vrem să ne apucăm de treabă. Dar ea, sărăcuța, nu are mâneci la elasticul ăla verde și e musai să găsească soluții alternative de avarie.

Embed from Getty Images

Doar că Simona nu se-mpiedică de-un coc și a văzut multe freze la viața ei, așa că a continuat în ritmul din setul secund. Nici măcar atât de vulnerabilul serviciu secund nu mai era atât de vulnerabil, pentru că Serena a început să se grăbească și să pleznească ștachii inutile afară. Era clar că specialiștii avuseseră dreptate înainte de meci, când spuneau că Serena face ca oala sub presiune când o ții în punct mai mult de 6 schimburi. Iar Simona a făcut fix asta, încheind punctele și game-urile cu lovituri plasate, cum dă Messi penalty-uri atunci când îl trimite din gleznă la coasă pe portar.

Apoi, la 3-2 pentru a noastră, a venit blestematul de game 6, fie-i amintirea călâie. A durat vreo 10 minute pe serviciul Serenei, i-a dat Simonei 3 șanse de break și de evadare, dar în final – după câteva puncte absolut magnifice, cu cross-uri care dau dependență și cu lovituri care au bătut agresiv la poarta din ce în ce mai șubredă a Serenei – a lui Williams a găsit o cale de a strânge la piept cu gesturi materne game-ul. Nu fără a așeza niște bodogănii la marginea terenului la un forehand care s-a opintit de banda fileului înainte de a curge neted în terenul Serenei. “It’s not fair”, a urlat mamițica din toți rărunchii, de s-au cutremurat stâlpii de susținere ai arenei. Arbitra meciului se pregătea deja de război și îmbrăcase jumătate de armură, dar Serena a decis că Openul american trebuie să rămână, totuși, vârful absolut al carierei sale la nivel de sudalme.

Embed from Getty Images

Simona a fost afectată vizibil de cele trei mingi de break ratate și, cum Serena nu are talentul de a aștepta prea mult până-i bagă casiera ouăle-n pungă, a pierdut game-ul imediat următor în câteva secunde. Iar în break-ul ăsta descris aici într-un singur rând de text a stat secretul finalului de meci. Pentru că ambele și-au ținut serviciul ca angajații model, iar a noastră n-a mai avut suflu să intre din nou în ritm și să răstoarne încă o dată mașinăria de război care înainta fumegând și scârțâind.

Și-așa a terminat Simona meciul: învinsă, dar nu bătută. Cu biletul de avion în mână, dar cu noi fani care apreciază un kil de atitudine mai mult decât apreciază 90 de mingi pe minut venite înapoi ca din perete. Peste toate, însă, trebuie să rămânem cu două concluzii masive: spatele Simonei e ok, iar inimile noastre mai țin cel puțin până la Rolando Garros. Acolo, însă, e cum o vrea sfântul rever.

Embed from Getty Images

https://twitter.com/ToddDammit/status/1087287967524245504

Alexander Zverev – Milos Raonic: 1-6 1-6 6-7

Știi momentul ăla în care te prinzi că te-ai agitat degeaba atâția ani să-i bați pe dragoni și vine de la plajă sau de la ruinele alea ale lor sau de la taverne sau de unde naiba o fi apărut grecul ăla obosit cu care ai 1-1 la meciuri directe și-l bate la milimetru pe Federer la Australian Open și devine brusc berbecul noii generații? N-ai de unde să-l știi, că lucrezi într-un birou dintr-o clădire înaltă din sticlă și dragonul tău e un șef care se întoarce lunea obosit la muncă și te îngroapă între dosare. Dar orișicât, ai prins ideea.

Ăla, mă? Care nu-i în stare să se lege bine la bocanci, de-i cad adidașii în timpul punctului? Ăla, care s-a tuns ultima dată la tăierea moțului, de mai are puțin și vine la meciuri beat cu ghirlande la gât și cu muzică de ciudați în căști, ca Năstase? Ăla, pe care l-am bătut în două seturi la Washington de i-a sărit feta din buzunare? Ăla, mă? Ăla e locomotiva generației noi? Păi eu l-am bătut pe Federer de 3 ori până acum, ultima dată la Turneul Campionilor din toamnă, și am rămas la stadiul de speranță, iar cap de mop îl bate o dată și gata, e Tarantino, e un tactician impecabil, e un jucător senzațional, e viitorul tenisului? Ăla, mă? Ăla?

Nu am avut acces la rețeaua video internă a hotelului în care stă Zverev ca să asistăm în direct la mutra acră pe care a avut-o neamțul după victoria lui Tsitsipas cu Federer, dar sunt absolut convins că incendiul ăla care a evacuat jumătate de Melbourne în seara zilei de duminică n-are absolut nicio legătură cu faptul că Alejandro a fost văzut cu o brichetă și o cutie de petarde cu două ore înainte de meci, spunând că are de gând să facă o baie relaxantă în cadă, dar n-a găsit lumânări.

Reacția de mai sus, în urma căreia jumătate din echipa de PR de la Head a făcut preinfarct, n-are însă legătură cu Tsitsipas, pe care Zverev îl iubește cum iubești penicilina în fese, ci cu faptul că neamțul a jucat cam trei sferturi din meciul cu Raonic din optimi în ritm de lopată. Era 1-6 1-4 când a decis să trimită racheta aia într-o lume mai bună, însă noi nu putem decât să apreciem eterna căutare a perfecțiunii atunci când vine vorba de tâmpeniile pe care le face sau le zice Zverev. De când nu ați mai văzut o rachetă spartă atât de tacticos și de adânc? Lucru nemțesc, prieteni.

Embed from Getty Images

Apropo de lucru nemțesc: Zverev a reușit să-i ia break lui Raonic fix în primul game al meciului – v-am mai zis că freza lui Milos are propriul său cont de Twitter, da? E drept, cam lăsat în paragină, că până și freza lui Raonic s-a plictisit de freza lui Raonic. Deci, Zverev i-a luat break lui Raonic în fix primul game al meciului, pierzându-le apoi pe următoarele 8. Apoi a luat încă un game pentru a le pierde pe următoarele 5 la rând. Ăsta a fost raportul mediu de game-uri câștigate de Zverev: unul la fiecare șase ale adversarului. Dacă n-ar fi avut noroc să dea de Milos fix în Australia, unde se joacă trei seturi din cinci, Zverev pierdea meciul ăsta de-i sângerau zalele. Așa, însă, a avut ocazia de a mai juca un set în care a tras ceva mai serios de el. Nu îndeajuns pentru a-i lua setul lui Raonic, care an după an seamănă din ce în ce mai mult cu Superman-ul lui Christopher Reeve în versiunea civilă, adică fără chiloți peste pantaloni.

Embed from Getty Images

În fine, s-a terminat 3-0 la seturi pentru canadian, care mai avea puțin și săpa tuneluri cu mingea direct din servă pe sub Melbourne, cum au făcut dacii pe sub Bucegi. Între timp, Zverev a reușit chiar și trei duble greșeli într-un game pe serviciu, ceea ce nu poate fi decât semnul vreunei afurisenii a lui Tsitsipas, că lipsă de valoare sau creier pané n-are cum să fie, doar vorbim de un tip matur și cerebral.

Naomi Osaka – Anastasija Sevastova: 4-6 6-3 6-4

În timp ce noi ne-am ocupat timpul cu fetele și cu Marius Copil în prima săptămână și i-am stors de informații și de rapoarte până au sucombat cu toții, undeva într-un colț de tablou se întâmpla ca etica japoneză să-și facă drum cu satârul prin adversare. Nu am mai scris despre Naomi de ceva vreme pe aici, pentru că după finala în care i s-a spart Serenei țeava pe coloană, fata avea nevoie de liniște ca să pupe trofeul de la US Open pe întreaga sa circumferință. Dar astăzi, în prag de sferturi de finală, Naomi le demonstrează din nou tuturor retractorilor de spălătorie că povestea aia cu viitorul număr 1 mondial nu e o vorbă aruncată între două chiștoace, ci ditai realitatea paralelă în care probabil că va trebui să pășim cu toții.

Embed from Getty Images

Și asta nu e deloc o problemă masivă, să știți. Pe Naomi n-ai cum să n-o iubești. Cu fața aia urs din pluș și cu atitudinea și ritmul de distrugător de documente, Osaka e teren de joacă pentru cele mai simpatice vise și în același timp cele mai dureroase coșmaruri din tenis. S-a prins de asta și Sevastova, care i-a luat astăzi primul set, apoi a implodat și s-a prăbișit în ea însăși. Așa cum a făcut-o și la Brisbane, acum două săptămâni, unde Osaka a făcut-o cârnați după același superb scenariu.

Embed from Getty Images

Osaka va juca pentru un loc în semifinale cu Svitolina, care a făcut un meci de tip EKG cu Madison Keys: 6-2 1-6 6-1. Mă tot feresc să analizez motivele pentru care în WTA se întâmplă atât de des scoruri rollercoaster, dar probabil că la vreo tocăniță de-asta executată de una dintre ale noastre voi fi obligat s-o fac. Până atunci, să zicem doar că a fost îndeajuns de spectaculos încât să-i placă până și Gael Monfils. Meciul. Că la fete n-are gusturi rele.

Embed from Getty Images

Karolina Pliskova – Garbine Muguruza: 6-3 6-1

Ne-am trezit din nou cu noaptea-n cap hotărâți să ne ocupăm timpul cu meciul ăsta înainte să înceapă a noastră să bage ghinde cu Serena, doar că Pliskova s-a decis că nu-i cazul să ne deranjeze masiv, așa că i-a dat cep Muguruzei în fix 60 de minute. Probabil ca să nu mai fie nevoită să plătească o oră în plus închiriatul terenului, că s-a scumpit al naibii de mult de când au pus ăștia acoperiș pe Margaret Court.

Embed from Getty Images

Acu’ bineînțeles că scorul ăsta poate părea ușor cam violent pentru magnitudinea numelor implicate în păruială. Și este, încă gândiți limpede. Doar că head-to-head-ul dintre cele două ne arată în principiu că Muguruza pentru Pliskova e cam ce-i Pliskova pentru Simona Halep, adică ce-i antilopa gnu pentru o haită lihnită de gheparzi. 8-2 e scorul la meciuri directe după victoria de azi, ceea ce ne demonstrează încă o dată că nașu’-i naș, de-aia dă mai mulți bani la nuntă.

Embed from Getty Images

Lăsând gluma la o parte, Garbine a avut un joc mai de ușor de anticipat decât mișcările de racletă ale lui Bogdan Stancu în careu. Imaginați-vă doar că Pliskova, care atunci când e împinsă-n colț începe de obicei să verse mingile din coteț, a bifat doar trei greșeli neforțate în tot meciul. Altfel spus, a fost primită cu plăcinte tot meciul, Muguruza jucând rolul benzii de servire de la restaurantele în care poți mânca sushi până-ți iese prin buric.

Pliskova – una dintre puținele fete din Top 600 WTA care n-au câștigat un Slam până la ora asta – își continuă deci căutările, cu rezerva că-n turul următor dă de Simona sau de Serena, care la ora la care scriu aceste rânduri își masează suav pectineul cu Revulsin și se pregătesc de carnaval. Indiferent de fereastra care îi va apărea brusc în față călugăriței, se anunță vreme bună la 11.000 de metri deasupra solului, deci Karo n-ar trebui să simtă turbulențe pe avionul spre Cehia.

Embed from Getty Images

De servit la Australian Open în ziua a noua
(în noaptea de luni spre marți, 22 ianuarie)

R. Bautista Agut – S. Tsitsipas (3:30)
A. Pavlyuchenkova – D. Collins (5:30)
P. Kvitova – A. Barty (10:00)
F. Tiafoe – R. Nadal (11:15)

La juniori, optimi de finală:
Filip Jianu – Toby Kodat (2:00)

Orele de începere sunt orientative și pot varia în funcție de cât chef de tenis au cei care joacă înainte. Ca-n viață.


Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

6 Comentarii

  1. Subscriu pozitiv. Curat nemțește a testat Zverev racheta.

  2. Îl mai avem şi pe Ionel mâine :) 22. Jan 2019, 06:00, Juniors Australian Open, Boys, Doubles
    Draxl L / Khan Z – Ionel N D / Nguyen P

    Cât despre Simona, păi dacă s-a uitat în gura lui Ţiriac, care i-a spus că nu are nevoie de antrenor!!!! Numai imaginea ai cu Mouratoglou cărând rachetele Serenei mă urmăreşte :D De aici diferenţa !!!

  3. Primul set dintre simo si serena a fost un fel de zverev vs raonic distributie feminina (deci cei care ati ras de zverev cautati-va la karma) doar ca simo, spre deosebire de sascha, a reusit “to save face.” Se vor spune si se vor scrie multe chestii rautacioase despre meciul asta dar simo se ridica deasupra tuturor haterilor ca intotdeauna. Ea are inima de campioana si noi multe lucruri de invatat de la ea.

  4. Serena va juca la nivel inalt cat va dori ea. E 10 clase peste celelalte la capitolul “fizic”. N-ai cum sa te pui cu un tanc atunci cand tu esti panseluta. Si dupa ce ca te-a inzestrat natura cu asa un fizic ti-a mai dat si si un psihic de neclintit, setat doar pe modul “win”. In fine, macar e urata rau saraca. Nu putea sa le aiba pe toate:) Si nu mai strambati din nas ca asa e! Ce atata “politicalicorectitudine”??? Noroc ca la banii ei nu mai conteaza.
    In concluzie: e tare armeanu’. Ala barbat!!!!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.