”Nu se poate da 11 metri la așa ceva...”.
Dacă ar fi să legalizăm, măcar pentru câteva ore, concubinajul dintre cetățeanul român și arma de foc, ca-n State, aș da o fugă până la
Am ajuns și la final, prieteni. Este ultima cronică de anul ăsta despre tenis, dacă nu cumva facem vreo mărgică și cu Singapore. Dacă nu, nu. Oricum, prietenii noștri de la Porsche au fost
Nu mai avem cum să scriem cronicile astea dacă nu ne trezim cu noaptea-n cap pentru meciuri, semn că ne apropiem de final. Cu noaptea și cu tenisul în cap. Aproape două săptămâni de scris
Tenisul profesionist se joacă zilnic, în sute orașe din toată lumea, la toate nivelurile și vârstele posibile. Din Bangkok până la Slatina și din California până-n Nowy Sacz. Nu e un sport
Bună dimineața tuturor, mai puțin celor care ne ceartă că nu scriem de absolut TOATE meciurile de la US Open. Sau despre meciurile LOR. Fraților, am tot zis, dar cum trebuie să facem mereu o introducere
Bongiorno, ragazzi! Iertare, ascult muzică italiană de 24 de ore încoace și mă uit la highlights de slamuri cu Fognini și Seppi. Sunt o cauză pierdută, știu, dar tocmai de-aia sunt atât de
Toate semnalele primite în ultima vreme indică faptul că v-a fost dor de noi și de cronicile astea. Doamne ferește, ciudați mai sunteți! Publicul nostru hibrid, cu un ochi după fenta lui Neymar,
Am ajuns, cu chiu, dar mai ales cu vai, și în ultima zi a turneului. Am consemnat, la plusuri, vremea bună, forehandul lui Gulbis și prezența prințeselor la finala de ieri. A, și câteva înjurături
Deci așa. E ultima zi înainte de finale și ne-am trezit că avem de comentat două meciuri complet diferite, dar în mod egal de nebune. Primul a fost tare special. Dar nu special gen John Nash
Nu se întâmplă prea des să întârziem cu cronicile. Dar când o facem, asta se datorează faptului că suntem băgați în perfuzii după câte un meci sau două care ne aduc în pragul colapsului.
Mircea Meşter