Impresia pe care o lași în jurul tău nu contează în 2012 atât de ținută, haine, parfum, gusturi și culori cât contează de ce băutură ai în față. Și, înainte de a vă gândi la supoziții bahice, o spun pe șleau: nu mă refer la alcool.
O sticlă de apă și o doză de Coca-Cola schimbă percepția imediată asupra ta. Dacă ajungi la masa de prânz cu o sticlă de apă pe alăturată gustării pe care tocmai ai comandat-o, ești pur. “Ești la dietă?” “Se vede că e, a mai slăbit puțin”, zice lumea în jur, indiferent dacă pe tavă, lângă apa plată pe care ai luat-o ca garnitură, stă o salată sau șed două șaorme cu de toate, vorba cântecului. Indiferent dacă vei băga în scurt timp la întuneric doi morcovi fierți sau, de... Citește în continuare
Ești ceea ce-ai băut azi
Impresia pe care o lași în jurul tău nu contează în 2012 atât de ținută, haine, parfum, gusturi și culori cât contează de ce băutură ai în față. Și, înainte de a vă gândi la supoziții bahice, o spun pe șleau: nu mă refer la alcool.
O sticlă de apă și o doză de Coca-Cola schimbă percepția imediată asupra ta. Dacă ajungi la masa de prânz cu o sticlă de apă pe alăturată gustării pe care tocmai ai comandat-o, ești pur. “Ești la dietă?” “Se vede că e, a mai slăbit puțin”, zice lumea în jur, indiferent dacă pe tavă, lângă apa plată pe care ai luat-o ca garnitură, stă o salată sau șed două șaorme cu de toate, vorba cântecului. Indiferent dacă vei băga în scurt timp la întuneric doi morcovi fierți sau, de... Citește în continuare
La Boqueria: stimul pentru simțuri
La Boqueria (denumirea completă: Mercat de Sant Josep de la Boqueria) este cea mai cunoscută piață de alimente din Barcelona. E undeva la mijlocul celebrei Rambla, lânga stația de metrou Liceu. E una dintre marile atracții ale Barcelonei. Partea bună e că, spre deosebire de unele dintre atracțiile clasice din orașele mari (pe stil “Pomul lăudat”), Boqueria chiar te lasă cu gura căscată. La propriu și la figurat.
Mercat de la Boqueria nu e o piață, e o lume. Aici vezi oameni în deplinătatea atribuțiilor lor mercantile. Vezi fructe pe care nu le-ai mai văzut niciodată și care par, în unele cazuri, aduse din altă lume, ... Citește în continuare
Target 80
“Mă copile, du-te şi mănâncă şi tu ceva, că uite cum arăţi!” – Mama lui Meşter. Declaraţie realizată prin 2001-2002.
Când vine vorba de mâncare şi de arătat, logica aia pe care-am învăţat-o la şcoală în clasa a noua începe să-şi arate colţii. Cel puţin în cazul meu. După ce am prestat vreo 12 ani pe câmpul muncii fotbalistice la nivel destul de înalt din punctul de vedere al performanţelor, plăcerea mea ciudată de a scrie lucruri s-a materializat într-o facultate şi într-o meserie care au legătură cu mişcarea cam câtă am eu cu creşterea viermilor de mătase. Jurnalismul – îndeosebi cel auto – înseamnă în 2011 mult computer şi mult scaun al şoferului, iar astea nu se împacă de absolut nicio culoare cu cele... Citește în continuare
Over and out
Bucurie mare în blogosferă. Meşter se dă la fund vreo trei săptămâni începând de mâine, deci adio miştouri cretine, adio grammar nazi (moşule, am încredere că poţi şi singur!), adio ştiri cu maşini şi teste care nu intereseză pe nimeni (“Bă, Meştere, TDI n-ai? Ce ne bagi dăcât căcaturi d-astea de electrice?”), adio stres pe băieţii de la Automarket (cred ei), adio Liga 1 (Doamne-ajută!), adio patrie, adio!
Până la Munchen e avion. Apoi se ia următoarea armă albă (135i, 5.6 secunde pentru 0-100). Şi Cabriolet, să ne răcorim când nu bate vântul.
Cu ajutorul animalului sussemnat vom făcea o buclă care se va întinde pe două săptămâni. În principiu voi vedea nişte munţi, ce mare chestie?
Vom arunca ancora în Habere-Poche, un sătuc... Citește în continuare
Meci cu furculiţa (5)
Meciul de astăzi a fost unul foarte dur. Fără brumă de fair play. Astfel că multe dintre cuvintele pe care le va utiliza cronicarul partidei pentru a comenta acţiunea vor fi unele dure: tăiat, bătut, răzuit, călit, îndesat, mixat. Idei destul de dure pentru un meci, dar extrem de plăcute la final, pentru că – evident – nimeni nu a avut de suferit foarte mult din cauze legate de acţiunile beligerante ale autorului.... Citește în continuare
Povești din Grecia (4): Un moment de liniște
Ești sub un cer care a inventat culoarea albastră, în urechea dreaptă auzi mici valuri care se lovesc de nisip. Stai pe un scaun ale cărui picioare sunt îngropate câțiva centimetri în nisip și vezi că pe lângă tine se plimbă legănat un pescăruș care caută mici crustacee printre pietre. La câțiva metri înspre larg stau ancorate câteva bărci și se leagănă ușor. Afară sunt 24 de grade, iar soarele de deasupra lovește fața de masă albă pe care o transformă într-un soi de culoare aprinsă pe care nu o poți privi decât cu ochii întredeschiși.
Încerci să împingi scaunul de sub tine mai înspre masă. Dar nu poți, pentru că nisipul nu e chiar echivalentul parchetului, al cimentului sau al gresiei cu care sunt obișnuite scaunele. Apoi vin lucrurile pe... Citește în continuare
CONCURS: La cât se opreşte licitaţia pentru tricoul lui Chivu?
Poate mulţi dintre voi ştiu deja că Echipa Bloggerilor, proaspăt câştigătoare a Cupei Agenţiilor la fotbal, a scos la licitaţie tricoul original al lui Cristi Chivu (semnat, cu ştampilă, cu toate actele în regulă). Pagina licitaţiei este AICI, toţi banii pe care îi strângem urmând să fie donaţi către doi copii care au nevoie de ajutorul nostru: Marian Teofan (#bebemarian pe Twitter) şi Selena Vlad (#helpselena pe Twitter).... Citește în continuare
Meci cu furculița (4)
Un meci disputat în nocturnă, după ce lumea a lăsat birourile și s-a întors acasă, este cel mai bun lucru care se poate întâmpla într-o casă din România. Iar dacă în meci intră trei echipe a câte cinci membri pe același teren, vorbim deja de minifotbal și de toate avantajele care vin din asta.... Citește în continuare
Meci cu furculița (3)
A venit primăvara. Pe bune, uitați de ce vedeți pe fereastră și de ce simțiți pe propria piele. E irelevant în context calendaristic. Și fiindcă a venit primăvara, piețele s-au umplut de lucruri frumoase. Depinde doar de tine să le cauți. Spre exemplu, într-una dintre serile în care ajungi acasă de la birou sau de la școală, fă o haltă în prima piață și adună câte ridichi și cepe verzi poți, câți morcovi poți și câte ciuperci poți. Fii sigur, de asemenea, că faci rost de telemea de oaie foarte puțin sărată, numa’ bună de aruncat într-o salată. Apoi mergi acasă, fă încâlzirea și bagă-te la un meci pe care nu vei regreta că l-ai urmărit, pentru că rezultatul va fi unul întotdeauna pozitiv.... Citește în continuare
Franța și superbele ei povești ascunse
Cei care mă cunosc știu cât de mult îmi place Franța. Pe filieră lingvistică, culturală, istorică, arhitecturală, coloristică, fotbalistică, umanistică, literară și, nu în ultimul rând, gastronomică. Iar în ultimele săptămâni, atenția mi-a fost atrasă de materialele pe care Adi Hădean le-a realizat în Charente, undeva în vestul Franței, acolo unde omul a fost să-și promoveze țara în cadrul… dar mai bine nu vă zic în ce cadru, pentru că stric surpriza.
Cert este că ultima lună a fost plină de povești atât de frumoase și de bine scrise, încât este imposibil să te îndrăgostești (sau să te reîndrăgostești, în funcție de caz) de Franța cea adevărată, cea rurală, cea plină de savoare, de gust, de miros și de substanță.
O să-mi... Citește în continuare
Susţin
