Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Croația: Cristianost Ronaldo

La nici trei zile de la momentul în care chiloții cu propriul nume imprimat pe elastic i-au tremurat pe muzică de Béla Bártok, Cristiano Ronaldo a revenit pe teren pentru a da piept cu Croația, echipă care venea în optimi de pe locul întâi al grupei după ce le-a scos Tiki-Taka din ADN spaniolilor.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu: Ungaria-Portugalia: Star și Bran

După ce a căutat prin gunoaie în primele două meciuri de la Euro, meciul cu Ungaria îl găsea pe Cristiano Ronaldo în postura de candidat oficial din partea Portugaliei la Premiul Nobel pentru Pace din acest an. Lipsit de inspirație ca Geoană în serile de după alegeri, Cristiano a venit la Europene epilat, pensat, tuns, frezat și gelat, dar avea șanse să părăsească Franța prăfuit și în haine de zugrav necalificat în cazul în care nu-i ieșeau pașii în ceardaș, ultimul dans din grupă. Unul destul de complicat, pentru că probabil că dacă-l pui pe Ronaldo să arate pe hartă unde e Ungaria, se blochează ca barierele din Pipera la oră de vârf.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Spania-Croația: Dulceață de Perišić

Meciul dintre Spania și Croația a început în tunelul care varsă vestiarele pe teren, acolo unde jucătorii celor două echipe erau atât de relaxați, încât păreau că se pregătesc să intre la vreun film de comedie la mall, nu la ditai meciul de final care decidea primul loc în grupă. Există, bineînțeles, și o explicație pentru asta: ambele echipe erau virtual calificate mai departe înaintea meciului, x-ul din ecuație vizând exclusiv locul de pe care urma să plonjeze fiecare în apele tulburi ale optimilor de finală. Și mai există o explicație, de data asta cu o față ceva mai umană: jumătate dintre croați joacă în campionatul Spaniei, urcând fân în pod pentru Barcelona și Real Madrid, deci jucătorii se cunosc pe față și pe dos de la dușuri.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Irlanda de Nord: Ordonanță de McGovern

Atunci când campionii mondiali se întâlnesc cu una dintre echipele care s-au calificat la Euro doar pentru că au nimerit într-o grupă cu o Românie impotentă, o Ungarie incertă și o Grecie putrezită, nu te aștepți la altceva decât la un soi de meci de box în care Klitschko se luptă cu un viezure. Mai ales dacă meciul ăsta vine după o partidă în care Germania a fost anulată de Polonia într-un meci încheiat 0-0, dar după care atacanții germani au avut nevoie de vizita permanentă a psihologului pentru că s-au prins că dorm cu ursulețul la piept din cauză că roaba de ocazii ratate i-a deviat sentimental pe rute ocolitoare.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Țara Galilor-Rusia: Regatul Uimit

Eliminarea prematură prin cezariană a României de la Euro 2016 a precedat un perete de opinii care, în mare, cereau același lucru: împachetarea lui Iordănescu în nămol și trimiterea lui într-un concediu prelungit în Egipt, unde 20 de milioane de oameni sunt gata să ofere referințe pozitive legate de oportunitatea-unicat ca Tata Puiu să fie expus la Muzeul de Istorie din Cairo. Una peste alta, însă, ultimele 24 de ore au diluat șocul eliminării băieților noștri, care s-a transformat ușor în tremurat, apoi în mâncărime și ulterior în durere în cot, ultimul stadiu instalându-se imediat după începerea meciurilor următoare de la Euro, în care niște băieți cu legitimație de fotbaliști ne-au făcut să uităm de supozitoarele cu tricou care ne-au reprezentat în Franța.

Sub lentilă au picat luni ultimele meciuri din Grupa B, una care s-a terminat cu două dueluri slavo-britanice: Slovacia-Anglia și Rusia-Țara Galilor. Patru echipe care păstrau șanse reale de calificare în optimi după meciuri anterioare cu rezultate încălcite din care ne-am lămurit cu o singură chestie: rușii au venit la Euro doar pentru că în Rusia e încă frig pentru plajă în luna iunie.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. România-Albania: Tătărușinos

De undeva din atmosfera care a acoperit meciul cu Albania ni s-a dat de înțeles că totul e sub control în sânul sterp al Naționalei și că, după ce ne-am luptat ca eroii în primele două partide, totul depinde numai de noi. Fără ca cineva, oricine, să definească foarte clar ce înseamnă “totul”. Oricum, problema e că, dacă ar fi să alegem între a miza pe rezultate care ne fac să depindem de noi și a depinde de alții, am prefera să ne facă alții treaba, pe cât posibil fără să ne ceară înapoi nimic.

Una peste alta, România-Albania a fost un meci atât de interesant pentru televiziunile europene, încât faptul că s-a jucat la aceeași oră cu cealaltă partidă decisivă din grupă, Franța-Elveția, i-a făcut pe deținătorii drepturilor de televizare să arunce duelul nostru pe canalele de rezervă, între o oală din fontă vândută prin teleshopping și viața și opera macacului Dumoga-Bone. Și, așa cum vom vedea încă din prima repriză și ne vom lămuri în a doua, nici măcar n-a fost o mișcare proastă pentru noi în condițiile în care cu cât ne-a văzut mai puțină lume, cu atât ne-am făcut mai puțin de coajă prin țările care se uită la Euro. Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Austria: Penaldo Rataldo

Cristiano Ronaldo a aterizat la Euro cu mina șefului de trib Tagbanwa care ajunge la un concurs de gătit mâncare tradițională filipineză. În condițiile în care Portugalia a căzut într-o grupă pe care până și naționala de Șoave a lui Tata Șuiu ar fi privit-o ca pe una accesibilă, omul-gel a analizat-o pe toate părțile și a conchis, între o ședință foto pentru o revistă de iahturi cu roți și o reclamă la creme anti-acnee pentru fluturi de grădină, că la Europenele astea e rost de goluri. Când nimerești în grupă cu Austria, Ungaria și Islanda, echipe obișnuite să simtă vibe-ul turneelor finale la radio, te gândești la goluri multe chiar și dacă te numești Keșeru, darămite dacă ești Cristiano Madre de Dios Ay Caramba Fucking Ronaldo.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Spania-Turcia: Kebab cu varză

Acum patru zile, naționala Spaniei intra în malaxorul presei iberice pentru un joc modest și trist contra Cehiei. Chiar dacă au câștigat cu 1-0 după un gol marcat de Pique când pe fundul cratiței mai rămăsese carne doar pentru gust, singurul care a convins în jocul de atunci al Spaniei a fost Iniesta, căruia federalii iberici i-au montat între timp pe șa un acumulator care se încarcă la fiecare 10 pase reușite și alimentează Montjuicul timp de 6 ore.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Anglia-Țara Galilor: Hart-N-Pepa

Partida dintre Anglia și Țara Galilor a fost un soi de Elveția-România în care s-a jucat fotbal, nu lapte gros cu mingea și în care față în față s-au întâlnit fotbaliști, nu jucători de fotbal. După un început de meci în care cele două echipe au părut că-și fac curte într-un soi de ritual de împerechere între rubedenii, Anglia a luat hățurile la subraț și i-a forțat pe galezi să se retragă spre hangar.

Cu terenul îndoit spre poarta galezilor, jucătorii englezi s-au concentrat pe ceea ce știu cel mai bine la turneele finale: să construiască faze de excepție pe care le finalizează odios. Singurele licăriri de filament au venit când Sterling a urcat mingea pe casă din fața porții și, indirect, când englezii au cerut penalty după ce galezul Ben Davies a căutat mingea de oase în careu.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. România-Elveția: Țara Cartoanelor

După ce în meciul cu Franța am reușit să camuflăm jocul obștesc de baricadare cu fesele-ntre bare asezonat cu noroc la pește și ceva sclipiri personale și să-l prezentăm ca o strategie lucrată intens în ședințe de pregătire ultratacticizate, băieții conduși de pe bancă de Iordănescu i-au invitat pe elvețieni, adversarii din al doilea meci al grupelor, să se facă de plastilină împreună sacrificând un platou de nimici pe grătar serviți cu fondue-ul în poartă.

Citeşte în continuare