Major League Soccer. Cum au pus americanii piciorul pe minge și de ce ne vor bate pe toți la fotbal peste 15 ani

4 iulie 1988. Cu România aflată încă în epoca curentului cu program, șefii FIFA anunțau oficial că gazdele Campionatului Mondial care urma să aibă loc la șase ani distanță, adică în 1994, vor fi Statele Unite ale Americii. O decizie privită imediat cu sprâncenele arcuite de lumea fotbalului: pe lângă faptul că acest sport se bucura între cowboy de o tradiție vecină cu sarmalele între hamburgeri, americanii nu aveau la acea vreme nici măcar un campionat intern, o tentativă de organizare sucombând în glorie la începutul anilor ’80, după ce familiile jucătorilor s-au plâns de singurătate în tribune în timpul meciurilor.

Dacă lumea fotbalului mâncat pe pâine a fost ușor cutremurată de faptul că va fi nevoită să-și etaleze piesele în fața unui public obișnuit să-și mănânce hotdog-ul în ritm de yarzi și de homerun-uri, mecanismele cognitive ale americanilor începeau să prindă aderență. What the heck is this soccer anyway?

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Celtic peltic

Dacă analizezi ultimele desfășurări de forțe din zona fotbalului mare, ajungi la concluzia că UEFA își dorește o defrișare elegantă și regulamentară, cu acte de la Poliția Pădurilor, a echipelor ale căror stadioane de acasă au vestiare mai mici decât băile de pe Santiago Bernabeu. Atunci când organizatorii anunță că începând cu 2018 principalele patru campionate ale Europei vor trimite automat câte patru echipe în Grupele Champions League, acestea urmând să ocupe astfel o jumătate dintre locurile totale, îți dai seama că mărimea contează și în fotbal, mai ales atunci când vorbim despre numărul de spectatori, valoarea jucătorilor și alte mici detalii administrative care pot să aibă efect de sconcs asupra telespectatorilor în serile de marți și miercuri, când pe micile ecrane se derulează jocurile celei mai importante competiții intecluburi din Europa.

Nissan, sponsor principal al Champions League

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Ucraina: Profil real

A fost o zi frumoasă pentru fanii naționalei Germaniei și pentru amintirile lor. Pe lângă faptul că oamenii și-au văzut din nou la lucru matematicienii preferați, aceștia au jucat cu Ucraina, o echipă pe care o poți confunda la nivel de culori, în funcție de dioptrii, cu cea mai bună gazdă din istoria Campionatelor Mondiale: Brazilia, echipă căreia nemții i-au scos fotbalului din cap cu raportorul acum fix doi ani.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Franța-România: Galeriile LaPayet

Și uite-așa, mai c-un primar care și-a numărat voturile scrijelind cu tablă pe pereții închisorii, mai cu o franțuzoaică driblată la numărătoare, mai cu un dezinfectant diluat de i s-au desfăcut moleculele prin spitale, România s-a cărat pe ea însăși până în 10 iunie, ziua marelui debut la Euro 2016. Ziua în care am revenit la un turneu final după opt ani de pauză, timp îndeajuns de îndelungat pentru ca o generație să ajungă în clasa a doua fără să știe cum arată viața de după preliminarii. Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe nod în gât. Tragerea la sorți: decât eliminați și bătuți, mai bine calificați și câștigători

Fotbalul românesc e în această săptămână într-o euforie care seamănă cu bucuria copiilor care primesc cadouri de Crăciun butășită cu momentul în care ești singurul care nimerește numerele la loto. Din două motive. Unul ține cont de faptul că modificările climatice au transformat luna decembrie într-una în care terenurile de fotbal ale echipelor din Liga 1 sunt în sfârșit practicabile în premieră absolută, deci nu mai asistăm la tablouri cu natură moartă în noroi. Al doilea, ceva mai sănătos, are la bază faptul că bila cu numele nației a fost dezgropată de UEFA și găsită lângă fosilele unui Velociraptor, urmând să fie folosită din nou la o tragere la sorți în care oficialii români din public nu vor respira același aer cu reprezentanții Gibraltarului, ai Insulelor Feroe și al altor state la fel glorioase în fotbal precum selecționata de veterani din Prundul Bârgăului. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Germania-Argentina, marea finală: Mașina de tocat carne

Finala World Cup 2014: Germania-Argentina

După 31 de zile pline de meciuri care au variat de la superbul Spania-Olanda la amorțitul Iran-Nigeria, de la plictisitorul Olanda-Argentina la inexplitasticul Brazilia-Germania, cu goluri de poveste, arbitri leșinați în troacă și cu echipe care au început Mondialul cu impresii de Gioconde, dar l-au terminat în magazine, cumpărându-și televizoare HD, am ajuns la ultimul meci al Campionatului Mondial de Fotbal. Marea finală. Partida care ar fi trebuit să-l transforme pe Messi din colecționar de Baloane de Aur în icoană și urmaș pe cale paternă al lui Maradona. Întâlnirea dintre cei care au băgat Brazilia în azil și cei care și-ar fi dorit cel mai mult să facă asta. Germania-Argentina. Meciul pe care fiecare brazilian care se crede Napoleon și l-a dorit în finală.

Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Brazilia-Olanda, finala mică: Brazilul de bătrâni

Brazilia-OlandaFinala mică a Campionatului Mondial de Fotbal, Brazilia-Olanda, a fost un meci de o inutilitate grandioasă care a decis atât cea mai bună echipă dintre cele proaste, cât și cea mai proastă echipă dintre cele bune.

Nici nu a început bine partida și Brazilia primea deja un ghiont în piscină după ce căpitanul Thiago Silva, revenit după ce în meciul de tristă amintire cu Germania a fost în pribegie printre suspendați, a tras de Robben ca de ultima felie de pâine la micul dejun undeva la limita dintre fault și penalty (GIF). Arbitrul – un algerian aruncat de FIFA în teren ca un soldat în maieu între tranșee  – a arătat unșpe metri, dar a uitat să-l și elimine pe Silva, care a folosit faultul într-un moment în care nici mitralierele, nici bâtele, nici minele antipersonal nu mai erau o soluție eficientă de a-l opri pe olandez. Penalty-ul a fost marcat relaxat de van Persie, cu un șut care a deranjat păianjenii strânși la o lăcustă mică în colțul plasei porții lui Julio Cesar (GIF).

Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Argentina-Olanda, a doua semifinală: Mortocala Mecanică

Argentina-OlandaDupă ce Germania a transformat Brazilia în preș în prima semifinală, administrându-i intravenos un 7-1 vecin cu un masacru, Olanda și Argentina au început a doua semifinală a Mondialului Brazilian cu o atitudine exagerat de rezervată, meciul părând că se joacă pe ouă, nu pe gazon. Astfel, în loc să vedem un meci spectaculos între două echipe ofensive prin definiție, am asistat la o partidă la fel de alertă ca un film românesc filmat în doar trei scene de câte o jumătate de oră.

Teoretic, prezența unor nume precum Messi, Higuain, Robben sau van Persie între titularii celor două echipe care și-au disputat al doilea loc în finala World Cup 2014 ar fi trebuit să garanteze spectacol. Practic, cei patru au avut exclusiv rol de iepuri de audiență în acest meci, singurele reușite ale acestora fiind legate de câteva driblinguri paralele cu linia de fund și, deci, eficiente precum o picătură de parfum într-un butoi cu smoală.

Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Brazilia-Germania, prima semifinală: Măcelinho

Brazilia-GermaniaAtunci când brazilienii au primit de la FIFA cadou organizarea Campionatului Mondial de Fotbal, o întreagă națiune spera ca la finalul competiției să se bucure de trofeu. Dar marea lecție rămasă după întreaga poveste a organizării Mondialelor are un iz de proverb din care la final rămâi doar cu morala: dacă-i chemi pe nemți la propria ta petrecere, ai mari șanse să rămâi cu cheltuiala și cu gunoaiele. Iar ei cu distracția.

Semifinala dintre Brazilia și Germania a început cu câteva zile înainte ca echipele să intre pe teren. Cu Neymar indisponibil după ce un columbian i-a îndreptat coloana vertebrală îndoită după o carieră plină de simulări și cu Thiago Silva – căpitanul din centrul apărării – suspendat pentru o colecție prea bogată de galbene, Brazilia rămânea în fața meciului cu Germania cu o echipă încropită din băieți care au părut aleși dintre sătenii care nu au prins căruța de 7 la ziua de coasă. Ajunși oricum în faza semifinalelor cu largul concurs al naturii, al arbitrilor, al fundașilor și al barelor echipelor adverse, brazilienii s-au trezit pe teren parcă teleportați din studiourile televiziunilor românești: obligați să presteze, deși nu au nici expertiza, nici experiența necesară unei astfel de îndeletniciri. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Sferturi de finală: Louis van Har

Argentina-BelgiaFotbalul e o curvă. Timp de trei săptămâni din cele patru cât durează în Campionat Mondial, ai impresia că echipele mari se află în vrie, iar toți specialiștii încearcă să găsească explicații. Că sezonul a fost lung pentru vedete, că temperaturile le omoară splina, că gazonul e orezărie, că arbitrii sunt adunați de la oi, că mingea e mai ușoară decât cea cu care-s ei obișnuiți, că planetele nu-s aliniate sau că producția de coceni de porumb din Mozambic e la pământ. În același timp, există câteva echipe mici care îți dau speranțe că ar putea rupe lanțul marilor nume. Chile, Mexic, Columbia, Belgia, Costa Rica, Algeria, naționale care joacă frumos și care se califică en fanfare, marcând goluri fantastice după faze de poveste. Citeşte în continuare