World Cup 2014, faza pe fotoliu. Sferturi de finală: Omelette au șomaj

Franta-GermaniaDupă două zile de pauză în care fotbalul a fost din nou depășit la știrile posturilor braziliene de violuri, jafuri și carnavaluri, Cupa Mondială a revenit în prim-plan prin primele două meciuri din sferturile de finală ale competiției. Iar ziua a debutat cu meciul dintre Franța și Germania, o partidă extrem de dificilă prin prisma faptului că, dacă scoți clișeele militare din cronica întâlnirii, rămâi cu o poveste seacă precum o alpaca fără blană.

Franța-Germania este un duel pe care lumea-l așteaptă dintotdeauna cu sufletul la gură, pentru că orgoliile implicate în această partidă se ridică la nivelul celor ale două finaliste Miss Univers care se luptă pentru singurul ruj disponibil la vestiare. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: Trudă de gradul întâi

Argentina-ElvețiaOptimile Cupei Mondiale din Brazilia ne-au obișnuit deja cu meciuri în care echipele favorite preferă să fure curent în loc să joace fotbal, lăsându-le challengerilor, echipele fără nume, marketing și istorie ajunse în această fază, impresia că ar putea să facă turneul final al vieții. Și totuși, chiar în momentul în care pare că sunt mai aproape decât oricând de o calificare, naționalele cărora tocmai le iese mustața se văd eliminate când slujba e deja terminată: în prelungiri, la penalty-uri sau – în cel mai bun caz – prin ultimele minute ale timpului regulamentar. Așa a eliminat Brazilia pe Chile, așa a întors Olanda scorul din meciul cu Mexic, așa a reușit Franța să pună pe făraș Nigeria, așa i-au chinuit nemții pe algerieni. Începând de astăzi, există încă un exemplu relevant în acest sens: Argentina-Elveția, meci în care Messi și ai lui au ratat atât de mult, încât meciul a părut organizat de bet365 la o șuetă cu gamebookers, nu de FIFA.

Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: În chin e adevărul

Franța-NigeriaFrancezii ar fi o echipă de fotbal senzațională dacă ar înceta, măcar pe perioada unei competiții precum Campionatul Mondial de Fotbal, să moștenească aroganța specifică poporului care a descoperit coada porcului și apa în mare. De la Platini la Benzema trecând prin Cantona și Zidane, Franța a avut dintotdeauna o atitudine vecină cu înfumurarea care reiese din modul în care își tratează adversarii, iar dacă te concentrezi puțin poți să simți faptul că jucătorii ăștia te urăsc personal. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: Portocala Anemică

Ochoa Olanda-MexicPlasată înainte de Mondial în linia a doua a echipelor favorite la câştigarea trofeului, un soi de Astra Giurgiu a naţionalelor calificate în Brazilia, echipa Olandei a ridicat multe sprâncene cu forcepsul după ce în primul meci a şters pe jos prin grajd cu vedetele spaniole, campioane mondiale, europene, galactice şi intergalactice en-titre. Problema este că Olanda a jucat în respectivul meci după principiul sănătos conform căruia Urma scapă turma, cele cinci goluri marcate în a doua repriză unor spanioli debusolaţi ca un GPS care-şi reconfigurează traseul ştergând din memoria tuturor o primă repriză modestă. Acelaşi scenariu şi în al doilea meci al Olandei, când Robben şi van Persie s-au chinuit vizibil cu Australia, o formaţie care ulterior a luat bătaie ca-n Vestul Sălbatic de la o Spanie deja eliminată şi plină de rezerve. Meciul cu Chile, în care olandezii au bătut 2-0, a avut darul de a bifa trei victorii şi de a întâri impresia că Olanda este invincibilă şi că va ajunge în finală mai uşor decât intră un cui în polistiren. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: James, Set, Match!

James Rodriguez Columbia-UruguayObișnuiți cu eșecurile pe linie ale Columbiei la Campionatele Mondiale, puțini ar fi anticipat că World Cup 2014 ar putea deveni nu doar o competiție în care naționala sud-americană dovedește că are puterea să ajungă până la sesiunea de aplauze de după deschiderea reflectoarelor pe scenă, ci și una în care dintr-o echipă fără nume mari se va naște unul care reușește să îi încalece la nivelul calității jocului și al importanței în teren pe titanii Messi, Neymar și chiar pe imensul sud-coreean Koo Ja-Cheol. Bineînțeles, “se naște” e o figură de stil, columbianul James Rodriguez fiind cumpărat acum un an de AS Monaco cu 45 de milioane de euro într-o mutare care pe vremea aia a fost văzută ca o demonstrație clasică a modului în care monegașcii reușesc să spargă bani în timp record. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Ziua 14: Sfântul Lionel, izvorâtorul de goluri

Leo Messi Argentina-NigeriaNici nu se răcise încă cerneala semnăturilor căpitanilor de echipă de pe foaia oficială de joc și Lionel Messi dădea dovadă încă o dată de mult trâmbițata sa ineficiență în jocurile internaționale, marcând în minutul 3 al meciului cu Nigeria (GIF), ultimul din grupă pentru Argentina. Părea că argentinienii au găsit în sfârșit șinele după ce în primele două meciuri, cu Bosnia și cu Iran, au câștigat la limita bunului simț, arătând că vocile care îi puneau pe primele poziții în topul favoriților la Cupa Mondială sunt ușor cam răgușite și pe alocuri chiar afone. Era deci 1-0 mai rapede decât fac protonii un tur în jurul LHC-ului din Geneva, moment din care argentinienii au înțeles că e cazul să se trântească în hamace, cu o tequila în brațe și cu un tango crud în surdină. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Ziua 13: Falimentul zonei Euro

Ultima rundă de meciuri ale grupelor C și D de la Campionatul Mondial de Fotbal a adus ceea ce n-au putut politicienii în ultimii 50 de ani: să unifice cu adevărat Europa. De această dată, în avioanele de întoarcere spre casă de la World Cup, acolo unde Spania, Anglia, Italia și Croația au văzut aceleași filme plictisitoare pe Transatlantice, singurele echipe care au scăpat de deportare fiind deocamdată Olanda și Grecia, adică naționalele care l-au bătut pe Pițurcă în ultimele preliminarii. Omul dovedește astfel că e vizionar, lăsându-i pe olandezi și greci să se facă de rușine în fazele superioare ale Mondialelor în timp ce noi stăm relaxați și fără griji acasă.

Una dintre cele mai cretine grupe de la Mondiale a fost cea denumită plastic Grupa Morții, cauza fiind legată de prezența a trei campioane mondiale – Italia, Anglia și Uruguay – plus Costa Rica, echipă pe care celelalte au băgat-o-n seamă ca pe o vecină nebună care vorbește singură. Problema e că Grupa Morții a devenit foarte repede Grupa Morților, cele trei campioane mondiale fiind de fapt leșinate-n coteț. Dacă Anglia a luat bătaie de la Italia și Uruguay și deformase timpul astfel încât a reușit să plece acasă înainte să ajungă în Brazilia, Italia și Uruguay au primit la rândul lor vizita neplăcută a uraganelor costaricane, astfel că, la ora ultimelor meciuri din grupă, aveam Costa Rica deja calificată, în timp ce vedetele se adunau de pe jos și se chinuiau să treacă mai departe cum trece un maratonist lihnit și deshidratat linia de sosire. Meciul decisiv pentru a doua poziție în clasament: Italia-Uruguay. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Ziua 12: Neymariada

În ultimele meciuri dintr-o grupă ale cărei echipe calificate se cunoşteau deja dinaintea etapei finale, singura deosebire faţă de Liga 1 fiind faptul că aici nu s-a ajuns la aranjamente pentru asta, Olanda şi Chile s-au pus la masă în arşiţa din Sao Paolo ca să-şi negocieze poziţia la ieşirea din grupe, aşa cum călătorii din trenurile CFR se ceartă la uşi pe subiectul priorităţii în căldura jegoasă cu miros de metal din trenurile mioritice. În acelaşi timp, la vreo 400 de kilometri distanţă, Spania – deja eliminată după două meciuri demne de Cimitirul Vesel din Săpânţa – juca ultima ei partidă din postura de campioană mondială contra Australiei înainte ca ambele echipe să plece spre casă.

Anzii în asfinţit

Olanda-ChileRelaxate mental de gândul că sunt deja calificate, Olanda şi Chile ar fi preferat să joace meciul ăsta pe hamace, în faţa unei piscine. Drept urmare, cele două echipe au intrat în partidă cu gândul să se apere, matematica fotbalului arătând în cei peste 150 de ani de istorie că minus cu minus nu va da niciodată plus, indiferent de context. Atunci când cele două echipe au ales să mai scoată fundul din poartă au ieşit câteva ocazii, însă nimic îndeajuns de important încât să conteze pe tabelă. La un moment dat, spre finalul primei reprize, chilienii au fost loviţi fie de frisoane, fie de plictiseală şi au început să urce spre poarta olandezilor, dar încercările lor au continuat să semene cu o limonadă fără lămâi. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Ziua 11: Aventurile lui Tristiano Ronaldo în Țara Piticilor

Portugalia-SUAAtunci când îl vezi pe Cristiano Ronaldo jucând fotbal cu naționala Portugaliei, te lovește instantaneu unul dintre singurele două tipuri de reacții pe care le poți avea în acest context.

Prima variantă este calea empatiei. Și-ți vine să plângi lângă omul ăsta după ce-ți dai seama că învârte mecanismul în gol fără prea mulți colegi care să-i înțeleagă deplasarea în teren. Portugalia seamănă mai degrabă cu echipa unui tenisman decât cu una de fotbal, deci cu mulți tipi care-l încurajează pe altul să facă toată treaba în teren. Ceea ce e destul de frustrant prin definiție pentru singurul jucător care a reușit să se bată de la egal la egal cu Messi în istoria recentă a fotbalului. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Ziua 10: Messiguranță

Argentina-IranDupă ce Iran a realizat un meci defensiv perfect împotriva Nigeriei în primul său meci la World Cup 2014, închizând partida cu 0-0 după cel mai plictisitor joc de fotbal de la Argeșul lui Sorin Cârțu încoace, vocea poporului se aștepta ca fotbalul să se răzbune în al doilea meci al iranienilor la acest Campionat Mondial, care urma să se joace contra Argentinei. Un meci în urma căruia, după toate probabilitățile și calculele, naționala Iranului ar trebui să plece acasă ca o găină lăsată liberă într-un coteț de cocoși neînvățați cu cele lumești.

Nu și astăzi. Condusă de pe bancă de excelentul Carlos Queiroz, a cărui fotografie umple de astăzi până la refuz pereții din camera de studiu a lui Victor Pițurcă, echipa Iranului a realizat încă un meci defensiv excepțional, un tip de joc care nu adună fani și nici trofee Citeşte în continuare