Meciul se terminase de o oră și jumătate. Jucătorii își făcuseră datoria: 4-0 fără replică. Erau, probabil, deja plecați spre case. Spectatorii, toți cei 90.000 care au umplut stadionul la ultimul meci al său ca antrenor, părăsiseră Camp Nou și se revărsau înspre Collblanc sau Les Corts, stațiile de metrou din apropiere pe care autoritățile orașului le lasă de fiecare dată deschise cu o jumătate de oră în plus față de programul normal pentru a putea duce fanii fotbalului acasă. În imensitatea stadionului Camp Nou, cel mai mare din Europa, cu nocturna stinsă, cinci oameni înaintează spre mijlocul terenului și par mici. E o imagine copleșitoare, rece, tristă, care contrastează puternic cu valul de căldură, aplauze și lacrimi prin care catalanii... Citește în continuare
Omul și stadionul
Meciul se terminase de o oră și jumătate. Jucătorii își făcuseră datoria: 4-0 fără replică. Erau, probabil, deja plecați spre case. Spectatorii, toți cei 90.000 care au umplut stadionul la ultimul meci al său ca antrenor, părăsiseră Camp Nou și se revărsau înspre Collblanc sau Les Corts, stațiile de metrou din apropiere pe care autoritățile orașului le lasă de fiecare dată deschise cu o jumătate de oră în plus față de programul normal pentru a putea duce fanii fotbalului acasă. În imensitatea stadionului Camp Nou, cel mai mare din Europa, cu nocturna stinsă, cinci oameni înaintează spre mijlocul terenului și par mici. E o imagine copleșitoare, rece, tristă, care contrastează puternic cu valul de căldură, aplauze și lacrimi prin care catalanii... Citește în continuare
Lecțiile fotbalului
Sunteți deseori întrebați de ce vă atrage “sportul ăla cu o minge după care aleargă 22 de bărbați”, “sportul ăla de femei care nu e ca rugby-ul” sau “sportul ăla în care suporterii sunt huligani”. Explicațiile sunt atât de vaste, încât un simplu “Nu înțelegi, e mai mult decât pare” rezolvă în registru pacifist un diferend de acest tip. Și totuși, ce ne face să ne placă? Ce ne atrage spre sportul ăsta care ne rezervă bucurii și tristeți, fericiri și agonii, plăceri și gust amar într-o alternanță uneori mai rapidă decât timpul în care aceste sentimente ar trebui să crească natural?
Ei bine, săptămâna care tocmai se încheie ne-a dat câteva răspunsuri interesante din acest punct de vedere. Am văzut... Citește în continuare
Emoţie
Cât de complicat este să creezi un spot publicitar dedicat persoanelor cu handicap în care să încerci să apelezi la emoţie? Este, probabil, una dintre cele mai uşoare – chiar dacă sensibile – misiuni ale unor publicitari. O muzică tristă, un pian, imagini filmate lent, eventual lacrimi. Şi ai rezolvat problema. Ai un spot care atrage atenţia şi care adună oameni în jurul său. Lacrimile scot emoţie, iar emoţia scoate lacrimi. O regulă care, în aceste cazuri, este literă de lege.
Şi totuşi, cum s-ar putea schimba acest peisaj? Comitetul Paralimpic din Canada a produs un spot care e diametral opus ca abordare. Muzică ritmată, viteză, imagini dinamice. Şi, mai mult, un cadru complex care durează 60 de secunde fără întrerupere. Ciudat sau nu, efectul... Citește în continuare
Wayfinding Sans Pro: ofensiva indicatoarelor lizibile
Într-un raport al Comisiei Europene publicat acum doi ani, România reușea performanța de a ocupa ultimul loc în clasamentul numărului indicatoarelor rutiere de pe șosele în raport cu numărul de kilometri de drum asfaltat (străzi, șosele, autostrăzi). Conform acestui raport, în România există doar 14% dintre indicatoarele de care are nevoie un străin pentru a se orienta cu mașina fără a se pierde. Adică, mai clar, unde avem nevoie de 7 indicatoare, noi defilăm cu unul. Chiar și fără statistici și cifre, simțim diferențele enorme care ne separă de țările din vestul Europei atunci când “evadăm” cu mașina în străinătate. Indicatoare dublate, triplate, doar-doar să nu te pierzi și să nu treci peste intersecții fără să știi că vei trece... Citește în continuare
Un drum
Între două ratări în turul semifinalei Champions League de la Munchen, Cristiano Ronaldo şi-a făcut timp (deh, doar n-o fi fost gratis) să filmeze un spot publicitar pentru una dintre băncile din Portugalia. Mie mi-a plăcut spotul. Şi nu pentru că e o bancă sau Ronaldo în centru, ci pentru că e un strop de emoţie şi de optimism într-o lume prin care am trecut acum din ce în ce mai mulţi ani. În care am crezut şi eu, dar care m-a trădat şi dezamăgit profund.
Spotul e prefaţat de un making of pe care vă invit să-l vedeţi pentru a intra în... Citește în continuare
După 85 de ani
14 aprilie 1927, ora 10. Pe poarta unei fabrici din Göteborg ieşea prima maşină construită de o marcă necunoscută. Nimeni nu îndrăznea să se gândească foarte departe, chiar dacă numele ales al noii mărci ar fi putut fi un indiciu al faptului că povestea va merge mai departe decât părea în acel moment. Numele maşinii era ÖV4, prescurtare de la “Öppen Vagn 4 cylindrar”, adică “Maşină Deschisă cu patru cilindri”. Toţi cei din interior l-au poreclit însă “Jakob” pe primul ÖV4, chiar dacă în scripte apare cu denumirea oficială.
În clasicul stil nordic, suedezii nu au avut pusee de personalitate, Gustav Larson şi Assar Gabrielsson preferând să denumească marca după ceea ce ar fi putut fi, şi nu după propriile nume, un... Citește în continuare
Niște țărani
Câinii. Țiganii. Ceferiștii. Oțelarii. Ungurii. Stegarii. Studenții, Șepcile roșii. Câte echipe, atâtea porecle, nume de “alint” sau explicații ale trecutului, ale geografiei sau ale istoriei. Unele pozitive, altele negative. Toate, însă, lipite ca etichetele de echipe. Porecle care povestesc locuri, descriu oameni, colorează fenomene. Acceptate cu sau fără voie, acestea fac parte din peisaj și subliniază faptul că fotbalul este ceea ce rămâne din el după ce rezultatele au fost uitate: povești.... Citește în continuare
48 de ore
Povestea numărul 1
Începe în 1960. Undeva în mijlocul Africii, statele foste colonii începeau să-și câștige independența. În mijlocul lor: Nigeria. O țară care număra atunci cam de trei ori mai mulți locuitori decât numără astăzi România, dar cu diferențe enorme de abordare. Statele africane rămâneau după independență cu granițe mai degrabă arbitrare decât logice. Independent de voința poporului și mai ales de crezurile diferitelor triburi și grupuri etnice din zonă, granițele fuseseră construite în zone în care se loviseră înainte orgoliile coloniștilor europeni. În cazul Nigeriei, fostă colonie britanică, lucrurile aveau să se înrăutățească în loc să ia o turnură pozitivă. Nu te joci cu ... Citește în continuare
Foosball
Juan Jose Campanella, câștigătorul Oscarului pentru film străin în 2009, cu El Secreto de sus Ojos. Foosball vine în curând și este o producție animată în care un tânăr îndrăgostit de foosball își salvează satul cu ajutorul “jucătorilor” care prind viață. Un soi de Toy Story concentrat pe foosball. În... Citește în continuare
Susţin
