Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Ucraina: Profil real

A fost o zi frumoasă pentru fanii naționalei Germaniei și pentru amintirile lor. Pe lângă faptul că oamenii și-au văzut din nou la lucru matematicienii preferați, aceștia au jucat cu Ucraina, o echipă pe care o poți confunda la nivel de culori, în funcție de dioptrii, cu cea mai bună gazdă din istoria Campionatelor Mondiale: Brazilia, echipă căreia nemții i-au scos fotbalului din cap cu raportorul acum fix doi ani.

După un început de turneu final european în care victoriile la mai mult de un gol diferență sunt căutate oficial de Interpol și FBI, suporterii neutri se așteptau ca nemții să-și facă rodajul pe spatele ucrainenilor. De cealaltă parte, Ucraina a venit în Franța cu experiența organizatorilor anterioarei ediții a Europenelor, dar cu moralul la pământ după ce rușii le-au limitat între timp aria de selecție și au transformat în vestigii istorice câteva dintre stadioanele pe care acum patru ani se bătea mingea-n bătătură.

Începutul de meci i-a aparținut lui Manuel Neuer, care a scos în minutul 4 un șut al lui Konoplyanka la care jumătate de Kiev se încălțase deja să iasă la Universitate (video).

Nemții și-au luat însă apoi în serios rolul natural de presă hidraulică în formă de echipă de fotbal și au urcat pe ucraineni, iar în minutul 19 Germania a dezmorțit tabela după ce neamțul Shkodran Mustafi, beneficiar al politicii relaxate a Bundestag-ului la nivel de imigranți, a rupt ațele cu o lovitură de cap care nu putea fi prinsă decât de radare (video). Pasa a venit dintr-o lovitură liberă validată cu sigiliu de Toni Kroos, jucătorul Realului dovedind astfel că echipa spaniolă lucrează și în schimbul al treilea după ce Bale și Modric, colegi de dușuri, au făcut școala de pilotaj de mingi în primele zile ale Europenelor. Și asta înainte ca lui Cristiano Ronaldo să-i vină rândul la savarină în meciul de marți contra Islandei.

Revenind la mașinăriile noastre, a urmat o perioadă în care nemții au încercat să-și țină adversarii sub cheie în aceeași măsură în care ucrainenii au reușit să evadeze pe contraatac. Iar Jerome Boateng, fundaș cu nume la fel de german precum autorul primului gol, a ținut să pună la treabă camerele care citesc la milimetru poziția mingii în jurul liniei porții după ce a fost aproape să se premieze cu primul autogol al turneului din Franța (video).

După pauză, ucrainenii au revenit lansați și au încercat să-și recupereze moralul după pierderea Crimeei atacând uneori de-a dreptul suprinzător campioana mondială. În poarta nemților a stat însă un portar care-și primește salariul în contul soției, pentru că altfel ar scoate tot (video).

Așa cum îi stă bine unei campioane mondiale, Germania a ales să-și apere avantajul de un gol marcând unul nou. Onoarea i-a revenit lui Bastian Schweinsteiger, veteranul nemților așezându-se la capătul unui contraatac la doar câteva secunde după ce și-a înnodat șireturile pentru a intra în teren (video). Eram deja în prelungiri, iar avântul ucrainean s-a văzut oprit brusc cu nasu’-n zid după ce naționala est-europeană a sperat cu argumente serioase la un egal pe tot parcursul meciului. Dar e greu să descifrezi și să rezolvi ecuații când tot ce știi să faci e să reciți poezii. La clasa de real e nevoie de cifre.

GERMANIA-UCRAINA 2-0 (1-0)
Au marcat: Mustafi (19), Schweinsteiger (90+2)
Cine merita să câștige? Nimeni. Sau, poate mai corect, ambele echipe. Un egal era mult mai sincer, chit că asta era echivalent pentru Ucraina cu o victorie.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că un portar bun nu-ți dă gol, dar îți bagă-n traistă. 

Croația-Turcia

În timp ce două dintre favoritele caselor de pariuri la titlul european, Franța și Anglia, au jucat într-a-ntâia colț cu ralanti-ul în primele meciuri de la Euro, ziua a treia a debutat cu un meci care ne-a demonstrat că există șanse ca echipa Croației să fie una dintre echipele cu potențial de vin spumant în această competiție. În meciul cu Turcia, desfășurat duminică după-amiază, croații au dat senzația că joacă cu relaxarea cu care te apuci să construiești porți din haine pe plajă, dominând în același timp partida apăsat și temeinic.

Era însă cumva normal. Dacă te apuci să citești numele jucătorilor din echipa Croației, vei simți miros de fotbal în același mod în care memoria olfactivă te ajută să-ți amintești mirosul de cozonac din bucătăria în care ai copilărit. Cu Rakitic jucător de bază într-o echipă a Barcelonei care-și extinde stadionul doar ca să aibă loc unde să bage trofeele câștigate anual și cu Modric proaspăt câștigător de Champions League cu Real Madrid, echipă în care ba face pe defibrilatorul, ba joacă rol de procesor quad-core, Croația e un soi de selecționată a creierelor din fotbalul european. Dacă adăugăm în ecuație nume precum Srna, Mandzukic, Perisic sau chiar Kovacic, ultimul rezervă de curtoazie deși la alte naționale ar fi căpitan, selecționer și președinte de federație, peisajul e îndeajuns de animat încât croații să spere într-un rezultat care să-l facă pe Davor Šuker să se-nvârtă pe soclu.

Din gheata lui Modric a plecat, de altfel, și singurul gol al unei partide în care croații au avut mai multe ocazii clare de gol decât a avut România goluri în toate meciurile din preliminarii. Și, așa cum ne-am obișnuit, Modric nu prea știe să dea goluri plictisitoare. De data asta, croatul a dezgropat din arhive o fohla seca perfectă cu gust de manual care a stors lacrimi de mir din pozele învechite cu brazilianul Didi și ne-a demonstrat că șuturile puternice sunt utile doar dacă n-ai jucători care să știe să respecte mingea (video).

Până la finalul meciului, croații au mai făcut concurs de bare (vreo două) și au ratat alte câteva ocazii imense, făcându-i pe turci să plece de la stadion fără să înțeleagă exact ce i-a lovit, dar fericiți că au luat bătaie cu un scor la limită pe care cei care n-au văzut meciul au șanse să-l descifreze în cheie echilibrată.

CROAȚIA-TURCIA 1-0 (1-0)
A marcat: Modric (41)
Cine merita să câștige? Croația. La vreo 5 goluri diferență.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că n-ar fi exclus ca naționala Croației să joace fotbal la Euro și l=pe la mijlocul lunii iulie.

***

Polonia-Irlanda de Nord

Irlanda de Nord, echipa pe care România a bătut-o în preliminarii până ne-a câștigat grupa, a debutat oficial la Campionatele Europene într-un meci contra Poloniei, echipă care a văzut la rândul în meciul cu nord-irlandezii potențial de premieră: prima victorie la un turneu final european.

A fost o partidă interesantă pentru noi mai ales pentru că a fost arbitrată de un român. Ovidiu Hațegan a lăsat pentru câteva săptămâni flegmele peluzelor românești pentru muzica de fanfară a imnurilor naționale de la Euro, însă a fost la un pas să refuze convocarea după ce a concluzionat că e imposibil să scrii pe foaia de arbitraj nume precum Jędrzejczyk, Krychowiak, Piszczek sau Błaszczykowski.

Meciul dintre cele două echipe a semănat până la confuzie cu încercarea de a înțepa un balon cu bâta de baseball. Polonezii s-au simțit în prima repriză ca la proba de hipism de la Olimpiadă, transformând stadionul în manej pentru a sta călare pe adversari. Cu o posesie vecină cu exclusivitatea, Polonia a reușit însă performanța de aî nu avea ocazii mari, deși în atacul echipei semnează condica de prezență jucători precum Lewandowski, un tip care atunci când e-n formă e în stare să dea goluri în ritmul în care se cumpără covrigi luni dimineața la metrou.

Polonezii au profitat însă imediat după pauză de faptul că nord-irlandezii au zăbovit psihic la vestiare, oamenii conduși de pe bancă de Michael O’Neill nefiind obișnuiți să joace fotbal în luna iunie, la temperaturi de vacanță. Golul, care ulterior se dovedea decisiv, a fost marcat de Arkadiusz Milik, în minutul 51, atunci când atacantul născut deodată cu parabola lui Hagi din ’94 a rezolvat ecuația cu un șut simplu și sec precum o mușcătură de burete uscat (video).

Nord-irlandezii și-au adus aminte că și-au pus suporterii pe drumuri și au încercat să ofere replici pe alocuri promițătoare, însă atacurile lor au rămas la stadiul de tentative care au îmbunătățit parțial doar cifrele statistice ale meciului, acolo unde scorul la șuturi spre poartă a fost la final 18-2 pentru polonezi.

POLONIA-IRLANDA DE NORD 1-0 (0-0)
A marcat: Milik (51)
Cine merita să câștige? Polonia, pentru că nord-irlandezii au venit la meci doar ca să nu fie dați dispăruți prin franța.
Ce am învățat din meciul ăsta? Că dacă Iranda de Nord a câștigat grupa noastră din preliminarii, s-ar putea să avem o problemă.

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Un Comentariu

  1. Cea mai simpatica cronica de meci (meciuri) pe care am citit-o, ever.
    Mester e cu adevarat mester!

Leave a Reply