Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Croația: Cristianost Ronaldo

La nici trei zile de la momentul în care chiloții cu propriul nume imprimat pe elastic i-au tremurat pe muzică de Béla Bártok, Cristiano Ronaldo a revenit pe teren pentru a da piept cu Croația, echipă care venea în optimi de pe locul întâi al grupei după ce le-a scos Tiki-Taka din ADN spaniolilor.

Având în vedere premisele și numele care se loveau cap în cap pe stadionul din Lens, telespectatorii s-au adunat ciorchine pe diagonale pentru a asista la unul dintre puținele meciuri cu potențial din jumătatea de tablou dedicată echipelor care trag la titlul european ca România la spațiul Schengen: cu speranțe, dar fără argumente. Partida dintre Portugalia și Croația a fost însă atât de săracă în acțiuni și atât de plictisitoare, încât televiziunile care au transmis evenimentul au mutat pentru o jumătate de oră pe un documentar despre agricultura din Kîrgîstan fără ca vreun privitor să se prindă.

Fabulosul ritm în care s-a jucat meciul dintre Croația și Portugalia a făcut ca niciuna dintre cele două echipe să nu tragă vreun șut pe poartă în primele 90 de minute ale partidei, ceea ce echivalează cu o vizită la sala de fitness în care încerci să slăbești stând două ore pe WC. În tot acest timp, jucătorii de pe teren s-au chinuit să-și justifice diurnele prin acțiuni paralele cu fotbalul.

VOLVO-XC60-sommar_450x450

Seria de articole Euro 2016, faza pe fotoliu vă este oferită de Volvo România.
Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Mariana Oprea, una dintre supraviețuitoarele din Colectiv. Povestea ei poate fi citită pe larg aici. Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca Mariana să poată avea o viață normală:
Oprea Mariana
Cont IBAN: RO66RNCB0297109441120001
Cont deschis la BCR, filiala Colentina nr. 26
Cod Swift: RNCBROBU

Portughezul Pepe, poreclit “Sfântul” atunci când doarme, a început construcția cu pasă directă către primul jucător pe care-l vedea în față, indiferent de culoarea tricoului. Cristiano Ronaldo a atins mingea de mai multe ori în careul propriu decât în cel advers, sperând să-i inducă în eroare pe adversari, care în mod normal aruncă mingea cât mai departe de poarta lângă care-și face tabăra portughezul. Modric și Rakitic, cei doi croați rebotezați în religia El Clasico, s-au văzut pe teren ca băieții din sat care se adună la o cinzeacă. Perisic, omul care le-a câștigat croaților meciul cu Spania, a ieșit în evidență doar prin faptul că și-a vopsit o jumătate de cap în pătrățele albe și roșii, deși apărarea portughezilor părea o plasă de țânțari: acoperă poarta și oprește insectele, da’ cu un șut serios ți-ai băgat picioarele-n ea.

De altfel, singurele ocazii reale ale meciului au fost ratate de Domagoj Vida, un fundaș central croat cu alură de valutist colț cu samsar auto, care a încercat fără succes să marcheze în urma unor faze fixe la care portarul portughez a părut la fel de stăpân pe el ca un balon cu heliu lăsat să se zbată în furtună (video).

Meciul ar fi putut să se schimbe în minutul 63, atunci când Ivan Strinic l-a confundat pe Nani cu un sac de box și și-a exersat mișcările de K1 pe șoldul atacantului portughez (video). Nu s-a acordat însă penalty, ceea ce înseamnă că o lovitură de la 11 metri rămâne singurul lucru rămas neratat de jucători în această partidă.

Inevitabilele și pe tămăduitoarele prelungiri au adus două mari premiere în acest meci. Singurele două șuturi pe spațiul porții din acest meci au venit în minutul 118, ambele în faza care a adus golul care le-a iertat păcatele portughezilor. S-a întâmplat după un contraatac în care Cristiano Ronaldo a sprintat 80 de metri printre croați leșinați de efort pentru a șuta după o pasă la întâlnire venită de la Nani. Chiar dacă portarul Subasic a reușit să scoată primul șut cadrat din acest meci, Quaresma a împins mingea cu capul în poartă, profitând că orbita necontrolat prin zonă în acel moment (video).

Unul dintre cele mai slabe meciuri ale turneului final s-a terminat astfel cu victoria la limită în prelungiri a Portugaliei, care ajunge în sferturi fără să fi câștigat vreun meci în timpul regulamentar la această ediție a Europenelor. Croația pleacă acasă și scapă de griji, demonstrând că ideea ca spectatorii să plătească biletele abia la sfârșitul meciului poate fi, totuși, una excelentă.

PORTUGALIA-CROAȚIA 1-0 după prelungiri (0-0, 0-0)
A marcat: Quaresma (118)
Cine merita să câștige? Spectatorii. Banii înapoi.
Ce am învățat din acest meci? Că România a reușit să facă spectacol la meciurile din Franța în comparație cu ce am văzut în Portugalia-Croația

***

După ce și-au exercitat dreptul democratic de vot la referendumul britanic care a decis eliminarea ceaiului din bufetul suedez, Țara Galilor și Irlanda de Nord s-au întâlnit în primul lor meci direct la un turneu major pentru a stabili care dintre echipe merită să rămână în zona Euro.

Premisele erau, evident, diferite. Dacă Țara Galilor miza pe Gareth Bale, administrator al blocului de marcatori de la Euro, Irlanda de Nord nu știa exact pe cine mizează într-o echipă fără vedete, dar cu destul nerv încât să plănuiască izolarea țevii de goluri a galezilor. Țeavă care în grupe s-a spart și a inundat Rusia și Slovacia, stropind ușor și instalatorii englezi înainte ca aceștia să bage cheia de șaișpe și să înlocuiască garnitura fix înainte să le explodeze în mufă.

Partida dintre cele două regiuni britanice a semănat cu un film românesc ale cărui scene se desfășoară în majoritatea lor în bucătărie și-n lift, singurele momente provocatoare fiind scenele de sex și înjurăturile. În cazul meciului nostru, scenele deochiate au fost reprezentate de două faze ceva mai răsărite în care nord-irlandezii au fost aproape de a-i lăsa însărcinați pe galezi (video). Dincolo, Țara Galilor a reușit să înscrie, dar golul s-ar fi luat în considerare doar dacă la Euro se juca la fel ca-n spatele blocului, fără offside și cu penalty la trei cornere (video).

După ce au observat la pauză că în primele 45 de minute le-au cam curs spume din gură deși au avut posesia, galezii au revenit de la vestiare deciși să rezolve meciul și să-i trimită pe colegii britanici la țarc. Mingea a fost arestată preventiv, iar din asta s-au născut cele mai importante ocazii ale galezilor în acest meci. Una a fost finalizată cu o minge lovită aiurea cu colțul capului de Sam Vokes (video), în timp ce a doua l-a pus pe Bale în fața unei lovituri libere care a planat periculos spre baza nord-irlandeză doar pentru ca portarul McGovern s-o așeze la colț pe coji de nucă pe portavionul propriu.

Singurul gol al meciului a venit în minutul 75, atunci când Bale s-a prins că cel mai ușor mod de a se cățăra pe zidul adversarilor este să detecteze cărămizile crăpate. La o centrare de pe stânga a galezului, fundașul central McAuley nu a rezistat tentației de a-și băga singur mingea-n poartă după o alunecare la fel de eficientă ca un topor la o partidă de pescuit (video). Autogolul elimină astfel Irlanda de Nord de la Euro într-o reconstituire fidelă a referendumului britanic de ieșire din UE și le dă ocazia galezilor să-și egaleze cea mai bună performanță din istorie la un turneu final, sfertul de finală de la Mondialul din 1958.

IRLANDA DE NORD-ȚARA GALILOR 0-1 (0-0)
A marcat: McAuley (75-autogol)
Cine merita să câștige: Țara Galilor, pentru că Irlanda de Nord a jucat la loz în plic
Ce am învățat din acest meci: Că Bale poate da gol chiar și când centrează

***

Polonia și Elveția începeau partida din optimi cu moral diferit. Dacă polonezii au venit la meci cu avântul echipei care a încurcat marea Germanie, elvețienii s-au trezit în optimile Europeanului din Franța mai degrabă conjunctural, după ce în grupă au picat cu România și Albania, echipe pentru care a fost inventat fast forward-ul doar pentru ca viteza de joc să pară una normală pe televizor.

Polonia ieșise dintr-o grupă cu Germania, Irlanda de Nord și Ucraina fără să ia gol, o premisă care ascunde o apărare betonată ca bordurile din Sectorul 3 și aglomerată ca metroul de luni dimineață. Erau însă vești proaste pentru elvețieni, o echipă care nu marchează decât cu invitație personalizată și autentificată la notar. În aceste condiții, pentru a nu risca să fie transformați în hâlbe de porci, elvețienii au decis să pună atacul polonez la încercare și i-au așteptat pe adversari în propriul careu, mizând pe faptul că Lewandowski, vedeta Poloniei, a prins un turneu final dezgustător în care a văzut poarta adversă doar în documentarele despre construcția stadioanelor care au organizat meciuri la Euro.

În mod clar, cheia meciului era la atacanții polonezi, însă aceștia au continuat strategia din meciul cu Germania (0-0), atunci când și-au pierdut 90 de minute căutând-o disperați prin buzunarele sparte ale pantalonilor. La fel ca atunci, Arkadiusz Malik, unul dintre polonezii care au desenate goluri în fișa postului, a avut o prestație inspirată din biografia încă nescrisă a lui Florin Șoavă. Iar dacă împotriva nemților s-a limitat să lingă mingea cu glandele de vreo două ori în fața porții goale, în partida contra Elveției și-a uitat probabil ghetele la hotel și a fost nevoit să se încalțe cu șlapi cu cinci numere mai mari. Au rezultat câteva execuții demne de artiștii profesioniști ai împlântării cepei, Milik demonstrând că are nevoie de o vizită urgentă la o vulcanizare bună pentru verificarea geometriei.

După vreo 40 de minute de chin, polonezii s-au prins că singura soluție pentru a-i trimite pe elvețieni la coada vacii mov e să-l oblige pe Milik să nu mai atingă mingea. Detonatorul a fost Grosicki: după ce a tras la rame fără cârmaci pe lungimea terenului pe partea stângă, a băgat o fisă la masa de flipper în care s-a transformat careul advers și i-a pasat lui Blaszczykowski, rămas mai singur în careu decât băieții de la Talisman în vârful carierei. Extrema dreapta i-a băgat mingea pe sub podeț lui Sommer, iar Polonia intra astfel la vestiare cu avantaj pe tabelă.

Meciul s-a schimbat complet după pauză, pentru că elvețienii s-au prins că povestea cu neutralitatea nu e bună decât dacă vorbești de războaie sau de PH-ul săpunului. De cealaltă parte, polonezii s-au întors de la vestiare stinși, cu respirație de hipopotami, arâtând de parcă au simulat la pauză o cățărare pe Alpe d’Huez.

Elvețienii au preluat conducerea jocului și, după ce și-au făcut stretching-ul de încălzire propriu echipelor care încep să joace abia după minutul 45, au început să lovească cu berbecul la porțile leșilor. Prima încercare a venit dintr-o lovitură liberă la care portarul Fabianski a mulțumit evoluției că am ajuns să avem falange lungi și a putut astfel să scoată mingea trimisă prin curier rapid spre vinclu de Rodriguez (video). La doar cinci minute distanță, elvețianul Seferovic a sablat transversala cu un șut scos din fundul grădinii pe care portarul Sommer l-a salutat din mers, ca pe Intercity.

Dacă alte nații ar fi intrat în sevraj și ar fi horcăit de frustrare, elvețienii au dovedit că producția de mecanisme fine montate în interiorul ceasurilor scumpe ascunde o țară în care răbdarea e armă albă. Iar la a treia încercare, venită în minutul 82, Xherdan Shaqiri a decis să demonstreze că fotbalul este tributar cifrelor doar până în momentul în care artiștii își așează pensula pe pânză.

Elvețianul cu rădăcini albaneze a reconstruit harta politică a lumii și a așezat Elveția lângă Brazilia după ce a inventat o execuție care a primit note maxime din partea arbitrilor atât la nivel de execuție, cât și la nivel de dificultate tehnică. De la înălțimea măruntă a celor 169 de centimetri de la purtător, Shaqiri a înșurubat piciorul drept în tarla, și-a reechilibrat axele și a montat manual piesă cu piesă, ca-n fabricile de mașini de lux, o foarfecă perfectă care a mângâiat plasa adversă lovind bara și reorganizând instantaneu câteva capitole din enciclopedia golurilor care au construit istoria fotbalului (video).

Golul fabulos al lui Shaqiri a mutat meciul din vitrină înapoi în uzină, acolo unde partida a fost redesenată și sculptată în cele două reprize de prelungiri atașate la coada meciurilor egale din fazele eliminatorii ale competițiilor mari. Și, așa cum era de așteptat, cele două echipe au decis brusc să renunțe la orice strategie care ar fi dat peste cap acul tensiometrului, preferând să nu ne ofere spoilere legate de finalul serialului.

Meciul s-a decis la penalty-uri, execuții la care cele două echipe au ajuns rar spre deloc în competițiile mari, astfel că singurul reper pe care-l aveam înaintea loviturilor de departajare era legat de rezistența la stress a celor două state de-a lungul istoriei.

Au câștigat dinții strânși în fața relaxării fiscale după ce elvețianul Xhaka a ratat singurul penalty din seria de 10 șutând cu sete la trei metri de poartă cu siguranța unui miop care încearcă să ia aurul la tir cu arcul în timp ce se află în faza de negare la nivel oftalmologic (video cu loviturile de departajare). În ciuda faptului că portarul Sommer a fost de câteva ori foarte aproape de a salva Elveția de la ghilotină, Polonia se califică în sferturi, în timp ce elvețienii pleacă în Alpi să facă marochinărie de lux după ce au demonstrat că se pricep de minune mai ales să folosească foarfecele.

POLONIA-ELVEȚIA 1-1 (1-0), 5-4 la penalty-uri
Au marcat: Blaszczykowski (39), respectiv Shaqiri (82)
Cine merita să câștige: Pentru că urma scapă turma, probabil că Elveția
Ce am învățat din acest meci: Că-l vom putea urmări pe Malik, moartea ocaziilor, și-n sferturile Europeanului

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.