Există etică în blogging?

Am aproape un an de când scriu pe acest blog. A trecut cam repede, iar materialele s-au adunat, chiar dacă timpul pe care-l ofer acestei activități este foarte restrâns. Ei bine, în acest timp – în care am avut ocazia de a analiza blogurile din jurul meu – am fost frapat în primă fază, apoi supărat pe faptul că editorialul – conținutul efectiv al blogului – este confundat uneori cu publicitatea. Evident, discuția este una care pornește de la etică.

Nu există o definiție clară a advertorialului. Singura “regulă” este că textul de tip advertorial reprezintă un hibrid între textul editorial și cel publicitar (advertising + editorial). Nicio lege și nicio regulă nu te împiedică să publici un astfel de text dacă tu consideri că cititorii tăi nu au o problemă cu asta, dar avem o problemă în momentul în care respectivul text este produs, prezentat și livrat ca unul strict editorial, deși el este unul plătit. Din păcate pentru verticalitatea unor bloggeri, o astfel de abordare nu este etică, pentru că nu reprezintă decât o păcăleală la adresa cititorilor. Tu știi foarte bine că acel text este “cumpărat”, dar nu anunți nicăieri asta.

Chiar dacă bloggerii susțin că nu se supun unor reguli stricte atunci când vine vorba de partea editorială – și au dreptate, “breasla” nefiind insitituționalizată și, deci, reglementată într-un fel sau altul – regulile de bun-simț universale care ghidează societatea (cele care stau la baza responsabilității sociale a jurnaliștilor, de exemplu) trebuie să facă parte din construcția intrinsecă a “caracterului” unui blog. Altfel spus, dacă canoanele sociale spun că e greșit să-ți minți, să-ți furi sau să-ți păcălești cu bună știință auditoriul următind un scop clar contrar mesajului tău, aceste canoane se aplică în orice context și în orice domeniu. De la oamenii străzii la șefii de țări, trecând prin toate nivelurile sociale – implicit prin blogging.

În jurnalism, o regulă a manualelor care-ți dictează calea corectă din punct de vedere etic spune că este imposibil să fii obiectiv. Chiar dacă această meserie este una în care abordarea neutră este baza unei comunicări corecte, simplul fapt că scrii o știre – deci o redactezi după propriile opțiuni și preferințe – constituie per se o “fracturare” a obiectivității. Asta mai ales pentru că un caracter obiectiv al unei informații transmise nu se bazează doar pe calitatea informației (chit că redactezi o știre seacă, în care prezinți cifre și întâmplări fără a le judeca), ci și pe omisiune, de exemplu. Pe scurt: faptul că nu ai inclus într-o știre anumite informații afectează direct caracterul obiectiv al acesteia. Evident, soluția definită în manualele de jurnalism este simplă: chiar dacă nu poți fi obiectiv prin însăși natura meseriei, îți rămâne să fii integru. Adică să conștientizezi că distorsionezi mai mult sau mai puțin realitatea atunci când redactezi un material și să ai experiența necesară pentru a determina care dintre informațiile pe care le incluzi în știre sunt importante și care nu.

Revenind la blogging, un advertorial – un material plătit, adică – este unul pe care eu – jurnalistul-blogger Mircea Meșter – nu îl voi putea publica în formatul semantic existent în România. Altfel spus, când am vorbit cu agențiile despre “costul” unui advertorial, am ținut să definesc în prima fază advertorialul în sine: un material care nu are legătură cu conținutul efectiv al blogului și care, preferabil, nu este scris în stilul care definește respectivul blog. Pe scurt, consider că îmi respect cititorii prin faptul că spun că un advertorial nu trebuie să fie redactat de autorul blogului, în caz contrar acesta fiind un atentat la etica socială care conduce implicit bloggingul. Evident, este la latitudinea fiecărui blogger să aleagă modul în care prezintă un advertorial, iar “scăparea” este faptul că vorbim de o platformă pe care abordarea subiectivă este o regulă în sine.

În Marea Britanie și Statele Unite există companii specializate (un exemplu e AICI) în redactarea advertorialelor. Ba mi mult, în UK există o entitate statală (Advertising Standards Authority – ASA) care reglementează modul în care advertorialele apar în publicații, pentru ca publicul să nu fie indus voit în eroare. Este foarte cunoscut în Albion episodul prin care o companie a redactat un articol în secțiunea de Opinii/Editoriale a publicației scoțiene The Herald. Fiindcă nu a fost anunțat ca atare, advertorialul a stat la baza unor plângeri către ASA, iar autoritatea britanică a amendat publicația din cauza faptului că a redactat opinii non-editoriale, ascunzându-le în spatele unui editorial. The Herald s-a apărat, susținând că respectiva secțiune este una de opinie (vezi legăturile cu blogul), însă ASA a contraatacat simplu: “conținutul acestui articol a fost livrat contracost, iar cuvintele nu le aparțin redactorilor The Herald. Drept urmare, acel text este unul publicitar și trebuie notat ca atare”.

Revenind la paralela dintre jurnalism și blogging și la emisiunea pe care Ellunes și Aiurea au găzduit-o pe această temă în cursul săptămânii care tocmai se încheie, întreb simplu: cu ce diferă “ordinele” pe care un jurnalist le primește de la patronul său pentru a distorsiona voit realitatea de faptul că un blogger distorsionează realitatea astfel contracost? Normal, “scăparea” este cel din urmă resort etic pe care îl ai atunci când redactezi un advertorial: anunțul conform căruia respectivul text este o reclamă. Fie că specifici vizibil – prin convenții precum (R) (P) sau (Publicitate) introduse în titlu – fie că anunți în text, din nou vizibil, că respectivul text reprezintă unul publicitar, care nu acoperă neapărat opinia proprie a redactorului/bloggerului, soluțiile de ultim moment sunt singurele care te “scapă” din punct de vedere moral din logica abordării impersonale plătite a unui text dedicat. Nu uita nici de faptul că informațiile dintr-un advertorial nu îți aparțin, deci există posibilitatea ca ele să se dovedească false. Dacă ai prezentat respectivele date ca unele care-ți aparțin, ai o problemă neașteptată.

Am scris aceste rânduri pe fondul unor dialoguri absolut halucinante cu reprezentanții unor agenții, din reacțiile cărora deduc faptul că soluția non-etică a “ascunderii” unui text publicitar în spatele unuia de opinie reprezintă o soluție foarte des întâlnită în bloggingul românesc. Iar despre același subiect a scris și Mark Schaefer, al cărui text merită urmărit fie doar și pentru dialogul cu “clientul”. Aș vrea să știu că cititorul reprezintă încă baza, motivul coloanei vertebrale a unui blogger. Atunci când ai un public format din 5, 10, 100 sau 100.000 de oameni care te urmăresc, ai responsabilitatea de a le transmite valorile pentru care ei au aderat la opiniile tale. În caz contrar, faptul că îi păcălești nu-ți face cinste etic și moral. Faptul că-i minți pe oamenii care au încredere în opiniile tale este dovada unei coloane vertebrale fracturate.

 

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

46 Comentarii

  1. articolul tau porneste de la premiza ca un advertorial este un articol mincinos si induce ideea ca atunci cand scrii un advertorial, minti.

    un blogger distorsionează realitatea astfel contracost?

    1. un esafodaj logic bazat pe o eroare, asa cum sunt afirmatiile tale, este la randul sau o eroare.
    2. sustinand ca advertorialele sunt minciuni, faptul ca le marchezi cu (P) nu iti usureaza constiinta, dimpotriva. Fiind blogger, ai responsabilitate editoriala totala, iar P-ul nu scuza o minciuna.

    • Evident că “minți”, că distorsionezi realitatea. Cu excepția cazului în care ai fi scris oricum articolul respectiv, lucru care nu se prea întâmplă în cazul bloggerilor care scriu despre toate și despre nimic, cum sunte(em) majoritatea celor din România.

      Când spun că “distorsionezi realitatea”, nu vorbesc neapărat de realitatea imediat apropiată tuturor, ci de realitatea blogului pe care îl scrii. Politica editorială a unui blog – care include stil, abordare, text, prezentare – este evident scurtcircuitată de un articol plătit. Dacă e plătit, el a apărut pentru că la mijloc au fost banii respectivi, nu pentru că respectivul blogger a crezut în subiect. Să fim serioși.

      Distorisionezi realitatea când scrii din punctul de vedere al produsului, nu din punctul tău de vedere. Cred că aici nu e cazul să demonstrez nimic.

      Da, există și posibilitatea ca bloggerul să creadă în subiectul respectiv. De fapt, e singura posibilitate explicabilă. În aceste condiții, repet, suntem de aceeași opinie când vine vorba de advertoriale. Nu aș scrie niciodată unul, nici măcar “justificat” de (P). Ce scriu sus este că asta este ultima soluție la care pot apela cei care abordează direct problema advertorialului.

    • “Politica editorială a unui blog este evident scurtcircuitată de un articol plătit. Dacă e plătit, el a apărut pentru că la mijloc au fost banii respectivi, nu pentru că respectivul blogger a crezut în subiect.”

      eu scriu gratis despre petrom, canon, redbull, hp, panasonic, nokia, coca cola, renault, rmgc. ulterior, unele dintre aceste companii au considerat că e ok să dea niste bani, într-un fel sau altul, să îşi promoveze produsele. renault a făcut un efort financiar să îmi dea un duster pentru un weekend. panasonic plăteşte 60 lei de fiecare dată când îmi trimite un produs in teste, produs despre care nu am obligaţia să scriu.

      aş vrea sa văd pe automarket.ro un review pe bune la o maşină, în care maşina e făcută la fel de praf cum am făcut eu nokia n9. dă-mi un link pe twitter când se va intâmpla asta. merci.

    • Știu despre ce vorbești, și eu scriu la fel de gratis despre toate subiectele pe care le abordez. Pe Automarket sau aici. Niciodată – și subliniez asta – nu au apărut pe Automarket articole făcute la comandă. Redactorii de acolo testează mașinile, le analizează și scriu despre ele exact ce consideră că trebuie scris. Probabil de-aia a și crescut site-ul ăsta în cinci ani. Dacă vreunul de acolo va spune vreodată invers, mănânc testul ăla printat pe pâine. Laudă o mașină? Înseamnă că i-a plăcut. O înjură? (da, s-a întâmplat și asta, evident) E simpla lui opinie. Eu intervin exclusiv atunci când există erori de abordare, de limbă sau de stil.

      Scrii gratis despre subiecte în care crezi? Foarte bine. Așa trebuie să fie. Vin ei și își promovează ulterior produsele la tine prin bannere sau proiecte speciale? Senzațional. Așa ar trebui să fie. Eu vorbesc aici despre cazurile în care lucrurile se întâmplă într-o ordine inversă.

    • Zoso, uite că pot fi și de acord cu tine. Ca și Mircea, consider că așa trebuie procedat. Că primești bani după ce ai scris ORICUM despre subiect, demonstrând că părerea ta era una sinceră, e foarte ok, chiar și din punctul meu de vedere, de hater care te urăște și îți vrea banii, nevasta și Megane-ul. În afară de ultimul paragraf, unde nu ai putut să te abții să fii la fel de arogant-belicos fără noimă, sunt de acord cu ce ai spus.

      Acest lucru, dacă e adevărat, pot spune că îl apreciez la tine. Și las comentariul ăsta nu pentru a te pupa în cur, ci pentru ca, mai încolo, când o să spui că ești urât de hateri pentru că pitong, să îți arăt că pot să și apreciez chestii și să fiu de acord cu unele lucruri, atunci când ele merită apreciate. Bravo!

      Sper să și continui în același mod. Oricum, s-a văzut diferența între comentariul tău, argumentat și cu destul de mult bun simț (minus ultimul paragraf, repet) și celelalte, unde unii s-au simțit atacați (fără rost) și au contraatacat mișelește.

    • mihai
      nimeni nu te plăteşte după ce ai scris un articol.
      dar omul se uită la ce ai scris anterior şi alege: il iau pe băiatul ăsta care oricum consumă cola non stop. îl iau pe gogul ăsta că oricum are nokia personal. sau pur şi simplu il iau pe gogul ăsta pentru că are trafic.

      eu n-am o problemă cu tine. dacă aveam, îţi spuneam în cele două dăţi în care ne-am întâlnit. bine, pe vremea aia nici nu ştiam cine eşti exact, dar e ok.

      “Sper să și continui în același mod.”
      problema nu e la mine. problema e la oamenii care văd ce vor ei să vadă. şi pentru că suntem români, vedem doar părţile rele ale oamenilor buni.

      ps: merci pentru linkul din articolul recent. apreciez coloana vertebrală.
      ———————————————————————-

      mircea
      tu nu scrii gratis pe automarket. poate nu ştiai asta :)

      “Redactorii de acolo testează mașinile, le analizează și scriu despre ele exact ce consideră că trebuie scris.”
      iată un articol pe tema asta pe care eu il consider de referinţă
      http://www.cabral.ro/despre-altii/bugete-importatori-si-reviste-auto

      “Eu vorbesc aici despre cazurile în care lucrurile se întâmplă într-o ordine inversă.”
      nu poţi să scrii despre tot. uneori pur şi simplu treci peste subiecte care ar trebui abordate. alteori îţi sar in ochi. uite un exemplu bun:
      http://www.zoso.ro/redbull-e-cancerigen-daca-esti-prost/
      http://www.zoso.ro/zboara-prostule-zboara/

      ps: aş aprecia dacă ai asculta sfatul meu de aici. ia-o ca pe o ironie ieftină, de la un blogger vechi la unul nou. sau ca pe un sfat necerut, dar necesar.
      http://www.zoso.ro/nested-comments-e-o-prostie/

    • Îți zic doar atât: respect pentru cum abordezi problema. Și nu-s de acord cu Cabral decât parțial (la partea cu revistele și cu promovarea produselor alternative are dreptate, la cea cu ce-ți spun importatorii nu), dar o reglez eu cu el într-o discuție privată :)

    • Valentin, dragă, ţi-am spus-o în repetate rânduri, dar nu vrei să înţelegi. NOI doi NU NE-AM întâlnit niciodată. Asta pentru că eu nu am umblat în viaţa mea pe la evenimentele de bloggeri şi nici nu am fost în Bucureşti decât de trei ori în viaţa mea (la 4 ani, la 14 ani şi, ultima oară, în 2006, când am stat o săptămână şi nu am ieşit nicăieri – Am stat la Rin Hotel la Otopeni). Nu aveam unde ne întâlni, serios. Crede-mă pe cuvânt.

      Dacă m-aş fi văzut cu tine vreodată, nu aş fi avut de ce să neg. Dar nu s-a întâmplat. Cel mai probabil mă confunzi, deşi nu e ca şi cum eu m-aş ascunde de ceva sau de cineva. Am poze şi informaţii publice despre mine peste tot.

      Referitor la link, nu ţi l-am dat pentru că, şi mă repet, aş vrea să vă hotărâţi: Dacă vi se dă link, vi se dă pentru trafic, dacă nu vi se dă, e pentru că se ascunde cineva de voi. Mă bucur că l-ai citit, oricum. Nu mă aşteptam nicio secundă să nu fi anunţat că ai fost pomenit. În plus, chiar nu erai subiectul în articol, şi ştii asta.

  2. Fiind blogger, ai optiunea fericita de a alege ce advertoriale scrii. Si atunci scrii despre ce iti place in mod real. Daca nu iti place, refuzi delicat si mergi mai departe. Si atunci, ceea ce ti-a placut, se transforma in subiect si scrii despre el, mai ales cand blogul pe care il detii nu este de nisa. De aceea imi pot permite sa scriu despre biscuiti ca sunt buni. Pentru ca i-am mancat, mi-au placut, am scris. Banii sunt deja cireasa de pe tort. La fel pot scrie despre hosting, de exemplu. Testezi, iti place, scrii. Sau despre orice altceva. Toate sunt subiecte.

    Sa luam de exemplu cazul tau, sau al vostru, automarket. Esti angajat in trust, esti obligat sa urmezi linia trustului. Toate articolele despre masini sunt de felul `o masina foarte buna pentru clasa ei, motor decent, interioare bune blabla. da, are butonul de avarie prost plasat/scrumierele se deschid putin, dar pentru clasa ei, e o masina foarte buna`. Toate masinile sunt foarte bune pentru clasa lor, cu mici disconforturi.

    Cazul tau personal. Ai legaturi cu Dacia, oriunde se vorbeste rau despre Logan, esti primul care comenteaza si le ia apararea `discutam despre mere cu oua, e din alta clasa, trebuie sa subliniem asta, pentru clasa ei e o masina foarte buna, milioane de romani depun marturie`. desi toti stim ca loganul e o pocnitoare jenanta atunci cand e fabricata pentru romania si are toate sansele sa devina `masina care l-a bagat in rahat pe huidu`.

    Minti aici? Poate fi considerat la advertorial? Cine stie? Probabil nici chiar tu, pentru ca sunt sigur ca tu in sinea ta ai ajuns chiar sa crezi chestiile astea.
    De ce pierd vremea scriind randurile astea? Pentru ca tu, inconstient, sau poate constient, ma faci mincinos, bataie de joc fata de cititori etc. Desigur, urmarea va fi ca nu, nu e vorba de mine, dar in general tralala. Ba e vorba strict de mine. Eu sunt blogger, eu traiesc din asta, eu imi pastrez verticalitatea zilnic, desi e terbil de greu. Si sa fiu facut mincinos de un tip care presteaza pentru o corporatie si minte zilnic despre diversele tipuri de masini care platesc sa apara in publicatia unde lucrezi, nu imi pica bine.

    Ultimul comentariu.
    Punct.

    • :)) Eu am spus mai sus care a fost triggerul acestui post. Dar, dacă tu simți că e vorba și de tine, ești invitatul meu. Nu e problema mea, ci a ta. Și mai ales a cititorilor tăi.

      În ceea ce privește opiniile mele despre o mașină sau despre alta, prefer să vorbesc despre subiect cu un tip care înțelege industria și subiectul. Eu n-o s-o contrez niciodată pe o femeie care vorbește despre farduri.

  3. deci tu tragi concluziile astea in urma unor discutii cu niste agentii (cate agentii, cate discutii?)? ai dedus tu atat de mult din trei cuvinte schimbate cu unii?
    si pornind de la cele cateva (io zic ca a fost una, dar e parerea mea desigur) ne faci de telecomanda pe toti cei care prestam in blogosfera
    misto, profi pana in ultimele prasele ce faci tu
    in fine
    te-as mai intreba la cate campanii ai participat ca blogger si ti s-a cerut sa faci mizeriile pe care zici ca le face blogosfera in general?
    sau lasa, mai bine nu imi raspunde
    ca e clar ca nu ne ridicam la inaltimea ta etica
    dar ne descurcam in viata si noi cum putem, in vreme ce altii se uita la noi cum ne descurcam si zic ca-s acrii strugurii
    spor la lucru iti doresc
    etic vorbind, desigur

  4. Cristi, dacă nu faci asta, e perfect. Dacă faci asta, nu e corect din punctul meu de vedere.

    Asta e tot. Nu am vorbit de “blogosferă” în general, așa cum nu vorbesc despre unul sau despre altul. Nu “îi fac de telecomandă pe toți” cei care prestează în blogosferă, departe de mine asta. Pentru că: 1. dacă nu țin linia etică, se fac singuri de telecomandă. 2. În mod sigur nu e vorba de cei care nu-și mint cititorii, deci nu am cum să vorbesc despre “toți”.

    Ce pot să oberv e că, atunci când aduc vorba despre etică, săriți ca arși. Și e ciudat, prin postul ăsta mi-am propus doar să subliniez câteva nereguli. Desigur, e vorba de punctul meu de vedere. Și totuși, asta mă face să-mi pun întrebări, pentru că nu-mi imaginam că voi, cei de sus, faceți asta. Și nu-s ironic, vorbesc serios.

    Meșter nu are nevoie de bani din blogging, am crezut că am lămurit asta. Nu privesc asta ca pe un business, așa cum privești tu povestea. Bine, asta e o alegere, nu spun că e eronată sau nu. Fiecare cu jobul lui.

    Dar să mă acuzi că spun ce spun mai sus pentru că “strugurii sunt acri”… :)) Come on, uneori mă uit la tine și nu te recunosc :))

  5. @Mircea
    bine, mah, o sa ma apuc si io sa scriu asa, teoretic, si dandu-ma destept si niznai despre siteurile auto de pe la noi
    si sa o intreb acelasi lucru, cata etica au ele?
    ca sa ma dau interesant, fireste, si lovit pana la suflet de grija pentru acele siteuri, asa in general, si pentru minciunile pe care le livreaza cititorilor
    numai ca, vezi tu, aici e mare diferenta: io nu ma bag in oala voastra, pentru ca nu ma consider indeajuns de destept, de informat si de inteligent sa fac asta
    asa ca raman sa ma descurc asa cum pot eu, in lume mea mica si amarata

    PS daca ai inteles ca nu din cauza subiectului am reactionat, ci pentru ca tu scrii asemenea lucruri, atunci m-ai intristat si imi pare rau pentru tine. daca scria altcineva ma durea la basca. dar sa vad la tine atata abureala, chiar ma intristez…

    • Din punctul de vedere al site-ului pe care-l conduc, te pot asigura că la capitolul etică stă excelent. Dar despre asta ai face bine să vorbești cu agențiile care nu au înțeles încă de ce Meșter nu acceptă advertoriale pe site-ul ăla.

      În rest, repet: tu zici că eu generalizez, eu îți zic doar că am scris textul ăsta plecând de la niște povești care nu diferă în funcție de agenție. Deci shit happens.

      E datoria voastră să vă faceți treaba cât mai bine. Nu doar la capitolul idei, cât și la capitolul etică. Probabil că e simplu să fii de acord cu asta.

  6. Acum cativa ani COM a organizat mai multe intalniri pentru a pune la punct un cod etic pentru jurnalisti. Au rezultat chestiile astea http://www.organizatiimedia.ro/index.php?p=3
    Desigur ca atunci se vizau aspecte mai importante precum calomnia si dreptul la viata privata. Cat de respectate sunt ele acum nu de anumiti jurnalisti nu comentez. Nu as comenta nici de etica blogarilor.
    Totusi as spune ca tu, Mircea nu intelegi ca nu ai de ce sa ridici problema eticii sau autoreglementarii in fata unora care nu stiu nici macar ce inseamna un advertorial.
    Dar sa recunoastem cu totii acum sa convingi un blogar sa refuze o agentie sau o companie care ii cere sa publice un post platit e ca si cum i-ai cere lui Bichir sa nu mai puna tzatze in libertatea…

    • Păi exact despre asta am vrut să scriu aici. Eu aș fi vrut o dezbatere, nu o cascadă de bălăcăreli venite din partea unor tipi pe care, altfel, îi respect pentru multe lucruri pe care le prestează. Și care nu-nțeleg că textul ăsta are un scop mai degrabă preventiv decât acuzativ.

  7. O cascada de balacareli o sa primesti, pentru ca acelasi este si discursul folosit la agentii: “Jurnalistii sunt de cacao, blogarii sunt the shit”.
    Intr-adevar sunt anumiti blogari care fac lucruri minunate, si campanii frumoase.
    Dar sunt si blogari care scriu cu muuuultteee greseli care in acelasi timp vaneaza si un rahat de greseala pe un site si baga o fraza de genul toti de la ziarul X sunt niste prosti (asta apropo de generalizare).
    Incet incet mi se pare ca blogosfera romaneasca (mai ales o anumita parte a ei, stim amandoi la care parte ma refer) se transforma intr-un sistem dictatorial si bazat pe nepotisme. Adica: nimeni nu are dreptul sa ne critice, iar noi ne promovam intre noi de acum incolo. Mai mult, care e “gigel” cu noi are voie sa manance, care nu, nu…

    • :) Vezi că vine valul, pregătește-te. Deja ai vorbit prea mult :))

    • Mi se rupe :)) nu vreau sa fac bani din blogging, nici accesari si nici sa ma aprecieze vreun A-lister…

  8. Ai scris articolul referindu-te la blogging în general, la fenomen, la toţi bloggerii, iar în comentarii te-ai sucit şi îl aplici doar celor care se regăsesc în el.

    Dacă ai avea nişte exemple clare de articole mincinoase de pe bloguri, articole în urma cărora nişte cititori au fost induşi în eroare de bloggeri, atunci articolul tău s-ar justifica. Altfel, însă, e un articol foarte slab.

    • Alex,

      1. Nu m-am referit nicăieri în articol la “toți bloggerii”. Greșit. Ba din contra: “Din păcate pentru verticalitatea unor bloggeri”, “este la latitudinea fiecărui blogger să aleagă modul (…)”, “o soluție foarte des întâlnită în bloggingul românesc”.

      2. Nu e un articol acuzativ, deși se pare că așa a fost perceput. Probabil din cauza unor antecedente. Nu am avut în cap în niciun moment un anume caz, un anume articol, un anume blogger. Dacă aș fi avut, aș fi vorbit despre el. Este un articol preventiv. Altfel spus,…

      3. …așa cum jurnaliștii participă la școală la cursuri de etică fără ca profesorul să arate cu degetul, am încercat să-mi expun poziția legată de etica în blogging. Pur și simplu. E un articol de teorie, nu de practică. Iar diferențele sunt imense. Atunci când am avut de spus ceva în legătură cu o anume campanie, am spus-o. Nu văd de ce n-aș fi spus și acum, dacă aveam de ce.

      4. S-a creat în blogosferă un curent al maniei persecuției. Nu înțeleg de ce orice articol, indiferent de natura lui, trebuie pus pe seama unei istorii existente punctuale. Nu, domnilor, n-are nimeni nimic cu voi, sfaturile astea pot fi luate de bune de orice blogger care se apucă acum să scrie. Și asta pentru că…

      5. …nu cred că vreunul dintre sfaturile de mai sus, legate de etica în blogging, este greșit. Cred că bloggerii care își respectă astfel publicul se ridica la înălțimea așteptărilor acestuia.

      Atât.

  9. Mircea, nu poţi sustine că nesemnalizarea articolelor sponsorizate este o minciună, atâta timp cât bloggerul nu minte în legătură cu produsul/serviciul promovat în articolul respectiv. Din niciun punct de vedere.

  10. Alex, inteleg ca tu consideri ca nu le esti dator cititorilor sa-i anunti ca respectivul articol e introdus contracost? Si omisiunea e o forma de minciuna. Si, pana la urma, cred ca nimic nu e mai important decat cititorul. El te-a adus la nivelul la care sa-ti poti permite sa le ascunzi lucruri.

    In plus, sa fim seriosi si sa revenim la partea cu integritatea despre are am scris in text: un articol platit te cam impiedica sa fii obiectiv. Si stim cu totii asta. No publicity is bad publicity, dar pana la un punct… :)

  11. @ellunes haterii nu urasc oameni, ci doar diferite practici…
    @zoso acum pe bune? cabral l-a intrebat pe VARDIE cand o sa apara publicatii auto obiective? WTF? :))
    Mai am o chestie de comentat, atunci cand ai pe contul de twitter si pe fb foto cu moaca ta si cu chenarul “branduit” de o anumita companie nu as avea curaj sa mai ingaim ceva legat de etica, deja sunt vandut 100%

  12. Nu sunt dator nimănui cu nimic, Mircea. Cât despre cine m-a adus la nivelul de a scrie articole sponsorizate, articolele care i-au atras pe cititori pe blogul meu sunt scrise de mine, nu am obligat pe nimeni să mă citească. Vezi lucrurile putin ciudat.

    Nu-mi mint cititorii, nu-i induc în eroare promovând produse/servicii de proastă calitate, sau în care nu cred, dar cam atât cu datoriile mele. Mai departe fiecare are un filtru personal prin care trece orice articol.

  13. Alex, eu vad treaba asta ca pe una mutuala. Toti castiga de pe urma bloggingului. Tu imagine, nume si bani, iar cititorii tai informatie, opinie si atitudine. Nu e o datorie in adevaratul sens al cuvantului, ci o forma de respect pentru ei.

  14. Îţi respecţi cititorii scriind articole cu informatii corecte. Asta e tot. Restul sunt detalii nesemnificative.

    De asta am zis că articolul tău pune problema ciudat, vorbind despre articole cu continut mincinos. Păi alea ar putea fi semnalizate din toate părţile, că nu ar aduce beneficii nimănui.

  15. Repet, nu vorbim neapărat de conținut mincinos, ci de faptul că-ți “păcălești” publicul oferindu-i informații pe care, altfel, nu le-ai fi prezentat astfel. Sau la fel de apăsat. Sau la fel de subliniat. Sau în stilul ăla.

    Cred că trebuie să ne întoarcem la responsabilitate. Dar am înțeles poziția ta, nu vezi nimic rău în asta. E alegerea ta. Din punctul meu de vedere, nu e corectă. Dar de-asta-i viața faină, că avem opinii diferite și discutăm constructiv pe baza lor.

  16. Nu aş fi scris despre un smartphone dacă firma producătoare nu mi l-ar fi trimis să-l testez, evident. Atâta timp cât eu în articol spun că am primit acest smartphone în teste şi asta este părerea mea despre el, unde e păcăleala?

    Sunt extrem de responsabil cu recomandările de pe blogul meu, apropo, pentru că primul care iese în dezavantaj, dacă dispare responsabilitatea, sunt eu.

    Mircea, suntem oameni mari, serios :)

  17. Alex, cine-a vorbit despre teste aici? :) Faptul ca testezi un produs si iti scrii opinia analizand personal ce poate face el este absolut normal. Altfel, as fi nevoit sa inchid Automarket :))

    Eu vorbesc despre situatiile in care primesti un telefon si bani pentru a scrie un articol despre el. Sau in care primesti telefonul ala de tot, de exemplu. Ei, conditiile sunt diferite deja :) asta e advertorialul despre care vorbesc mai sus. Un test simplu e trustworthy, evident, ca de-aia te-ai apucat de ele :)

    E ok sa faci un proiect special contracost care nu include opinii editoriale. De exemplu, “Povestiti cea mai tare intamplare din lume ai castigati telefonul X”. Cat timp nu ascunzi un articol de opinie in spatele advertorialului, fine with me.

  18. Ce mult mi-ar placea ca si aia din agentii (mai ales de media) si aia din marketing, sa citeasca sirul asta de commenturi. Si mi-ar placea ca dupa ce au citit sa inteleaga cat de inutil dpdv strategic e (inca) spending-ul pe blogeri. Din punct de vedere strategic nici macar acei 60 de lei despre care vorbea unul dintre cei de mai sus, nu-si regasesc scopul.(detaliez mai jos)

    Pacat insa, ca si in “social media” suntem tot o tara miniaturala, vesnic prea imatura pentru ceva serios. Si ma incdrez in tara asta miniaturala, cu advertisingul ei de aceeasi natura liliputana.

    Fac parte din cei din “agentii” – am inclus de foarte multe ori blogeri pe “lista de cumparaturi” a clientilor ignoranti, i-am bagat pe gat ignoratilor din marketing simplu, cu cateva argumente simple, fie ele cifre – doar marginal relevante – fie ele clisee de genul “word of mouth”, “social whatever brand ambassador” si orice mai dadea bine. Uneori adaugam si-un 2.0 ca era cool si evolutionist. Singurul motiv real pentru care clientul accepta bullshitul meu, al agentiei, era costul. Blogerul e ieftin. (si jurnalistul e ieftin, dar e politizat si deci riscant). Blogerul e un cost infim, este un “hai mah ca bagam un 60 de lei in curu astuia ca sunt banii de merdenele ai asitentei directorului de marketing…

    (detalierea) De ce zic ca ati demonstrat ca e futil un demers advertorial (platit deci) in zona de blogging. Cu discutia asta a voastra ati reusit sa dovediti inca o data cat sunteti de imaturi. Mester vorbea de etica. Si el e imatur. Nu exista asa ceva – cel putin nu atunci cand e vorba de advertising. Voi (onorate exemple Arhi, Chinezu) ati sarit de cur in sus ca v-a prins asta cu musca pe caciula…ca voi sunteti etici, ca scrieti din convingere chiar daca primiti bani. Si voi suntenti imaturi – atat de imaturi incat incercand sa dovediti contrariul afirmati cu tarie ca luati bani. Si credeti ca e suficient. Nu e ba! Mai tre sa si recunoasteti ca nu scrieti cu convingere. Sau in cel mai bun caz, ca aceasta convingere va este insuflata de acei 60 de lei – care pot fi uneori mai multi, nu contest (un smartphone moca poate fi valorificat cu mai mult de 60 de lei, nu? )

    Incerc o concluzie. Atat timp cat o sa mai lucrez in advertising o sa va mai vand clientilor. Cu placere chiar. Asta insa nu inseamna nici ca meritati, nici ca eu imi fac meseria bine. Sau ca onor-clientul si-o face bine. O sa va meritati (dpdv strategic) banii (sau sarmalele, smarphone-urile, piscoturile, vacantele) abia atunci cand o sa recunoasteti deschis, fata de voi, fata de noi, fata de cititorii (multi, putin, buni, rai, troli, portocalii sau verzi) ca luati bani. Si ca scrieti pentru asta! Asa o sa va creasca cota la client ( o sa-mi fie greu sa va conving sa mai acceptati 60 de lei) o sa va creasca credebilitatea in fata cititorilor, o sa va creasca si mai mult ego-urile si Mester va intelege ca oricum vorbea degeaba despre etica atunci cand vine vorba, de advertising, media si… bani.

  19. Interesanta discutia. Am fost plecat la un eveniment mult prea misto pe banii unei mari companii din Romania ca sa o pot citi, dar cred ca pot adauga de doi bani parere…

    Ce a scris Mircea nu e scris degeaba. Un jurnalist trece – vrea, nu vrea – printr-o scoala. Unde este invatat, pe langa cum sa scrie un articol sau sa ia un interviu, si ce etica sa aplice in ceea ce scrie. E scolit, cum ar veni. Ca 95% dintre jurnalistii din Romania nu aplica niciun fel de etica, asta e partea a doua. Ca 95% dintre jurnalistii din Romania nu stiu nici macar (si nici nu ii preocupa) sa fie coerenti in ceea ce scriu, fiind inlocuiti cu succes de ingineri, avocati, pedagogi sau scriitori de beletristica, e o alta parte a doua. Ca 95% dintre jurnalistii din Romania cauta cu disperare sa supravietuiasca in redactii din ce in ce mai macelarite, in care ei, producatorii de continut, sunt vazuti doar ca niste centre de cost care ar trebui sa fie reduse la maximum, e o a treia parte a doua (wtf, trebuie sa ma opresc).

    Pe scurt, inainte de a discuta despre etica bloggerului, ar trebui sa vedem situatia jalnica in care se afla ziaristul roman. Etica? Sa fim seriosi. Profesionalism? Cu putine exceptii (din fericire exista), amatorismul este cel care domina in Romania. Cauza? Subfinantarea acuta, managementul prost, acordarea unei puteri nelimitate echipei de vanzari asupra redactiei etc.

    Asta e situatia la ziaristi, dintre care multi, in disperare de cauza, se uita acum cu invidie si ura (nu e cazul lui Mircea) catre bloggeri, pentru ca acestia au o aparenta de independenta, fac si bani, scriu prost dar sunt cititi de foarte multi si incet-incet le iau fata la lansari, testari si conferinte. Foamea e cea care a creat ziaristii-monstru de tip vechi, foamea e cea care naste bloggerii-monstru de tip nou. E acelasi proces.

    Mircea a pus punctul pe i in privinta mecanismelor care ar trebui sau nu sa anime un scriitor pe blog si e pacat ca au fost trecute cu vederea iar discutia a fost mutata in vesnica disputa bloggeri vs ziaristi. Insa, Mircea, situatia e mai complexa. Cand te duci si testezi o masina in strainatate si stai la un hotel de cinci stele, cufundat seara in jacuzzi, mai poti fi obiectiv a doua zi despre masina, sau nu? Cand esti purtat pe banii importatorului iar in camera gasesti un cadou scump, cum va arata articolul tau a doua zi? Cand zbori la salonul auto pe banii producatorului si stai la cinci stele, vezi muzee si ai cine festive, vei mai spune a doua zi ca masina testata este o jena pe roti?

    Astfel de acuze ar putea fi aduse non-stop si de bloggeri ziaristilor (nu doar auto). Argumentatia de aparare este una simpla: citeste articolul cu pricina, rezultat in urma deplasarii, si vezi daca este obiectiv. Vezi daca este informativ – caci un produs poate fi prost pentru un public, dar bun pentru alt public. Vezi daca te ajuta sa iei o decizie in favoarea ta, daca incadrarea recenziei respectivului produs (caci pana la urma despre asta vorbim) este facuta corect, daca sfaturile date care pot influenta decizia de cumparare sunt date pertinent sau nu samd. Un articol obiectiv nu este cel care face praf un produs doar pentru ca testerului nu i-a placut in mod subiectiv!! Sa fim bine intelesi, o recenzie care face praf o masina sau un telefon nu e cu nimic mai buna decat una care aduce o lauda desantata. Produsul ala are niste atuuri proprii si niste slabiciuni proprii – castiga cititorul atunci cand le scoti pe toate in evidenta, lasandu-l pe el sa aleaga.

    Deci judecata se face dupa rezultatul final, ceea ce apare scris (in ziar, pe blog, la teve), nu dupa banii care s-au dat sau nu. Ca stiu destui redactori sefi de reviste care fac in fiecare an turul companiilor ca sa ‘primeasca’ bani de publicitate, o alta aberatie specifica pietei de la noi. Restul, ca se incadreaza sau nu la publicitate samd sunt chestii care merita discutate probabil in cadrul unui proces de institutionalizare a blogosferei. Mai e pana acolo. Rezultatul final – articolul – e cel care decide daca esti vai de capul tau si cumparabil cu 60 de lei cum zice kzk mai sus, sau daca furnizezi informatii utile pentru cititori.

    ps. mecanismul descris de Mircea imi e bine cunoscut. Nu de putine ori am vorbit seara cu colegii ziaristi despre o anumita masina testata in cadrul unei deplasari, majoritatea facandu-i praf tinuta de drum, de ex., doar ca apoi sa ma trezesc sunat de importator ca de ce am criticat tinuta de drum atat timp cat toti ceilalti i-au laudat-o. E un sentiment sublim.

  20. @zvoner

    “Pe scurt, inainte de a discuta despre etica bloggerului, ar trebui sa vedem situatia jalnica in care se afla ziaristul roman.”

    Jurnalistul român îşi acceptă în cele mai multe cazuri situaţia şi nu prea se dă etic. Bloggerul se consideră reprezentarea eticii în carne şi oase. Deci, înainte de a discuta orice, stick to the subject.

    Tu ai vorbit despre cu totul altceva decât subiectul discuţiei :)

    În rest, îmi adresezi direct o întrebare la care ai răspunsul: “Insa, Mircea, situatia e mai complexa. Cand te duci si testezi o masina in strainatate si stai la un hotel de cinci stele, cufundat seara in jacuzzi, mai poti fi obiectiv a doua zi despre masina, sau nu?”

    Dacă ar fi după mine, aş testa maşina respectivă aici, în curtea mea, nu m-aş duce acolo. Dar dacă acolo e testul, nu pot să-i zic nu. Mă doare la bască de locul în care merg, iar în loc de jacuzzi, seara scriu testul.

    Nu ştiu dacă-s obiectiv, dar, aşa cum am spus şi sus, sunt cât mai vertical pot şi scriu ce cred despre maşina aia. Ştii bine logica mea: nu mă cheamă că scriu de bine, mă cheamă pentru că faptul că apar în publicaţie îi ajută. Aşa am construit Automarket. Ultimul exemplu? Am fost împreună la Camaro. Ole.

    @kzk

    Eu prefer să fiu cretinul care crede în valori decât să fiu inteligentul care se pişă voit pe ele. :)

  21. Mircea, experienta mea in cele doua lumi (ziaristi si bloggeri) este ca ambele tabere se dau etice – altminteri n-am mai avea discutia de fata. Sunt foarte multi ziaristi la care tin dar care se considera exact asa cum afirmi tu despre bloggeri: “reprezentarea eticii in carne si oase”. Foarte multi. Fara sa fie diferiti de bloggeri, insa.

    Exact aceiasi care ii acuza pe bloggeri ca primesc bani ca sa faca recenzii sunt acuzati in schimb de bloggeri ca si ei primesc bani – chiar daca sub alta forma – pentru a face recenzii. Este o acuza in oglinda care strica tuturor – iata de ce zic, inca o data, ca articolul scris este cel care face diferenta. In rest, sunt numai motivatii gresite acordate altora si barfe ieftine iar asta e complet neetic.

    Apoi, nu ti-am adresat in mod direct o intrebare, caci eu stiu raspunsul la ea – am folosit doar retorica de care uzeaza bloggerii – si o buna parte dintre romani, asa cum bine stii din comentariile inepte: ca daca esti chemat la o lansare, esti deja vandut alora. Ceea ce este fals. Daca esti vandut sau nu, se vede din articol.

    Bottom line: ma intereseaza mai putin mecanismele interioare ale fiecaruia – caci difera enorm de la om la om si in functie de stilul de scris si de locul ocupat pe piata de fiecare. Ma intereseaza ce apare scris. Aia face diferenta. Si aia, pe termen mediu si lung, va pastra si cititorii, prin consecinta si banii, in directia corecta.

    ps. si ca sa nu las loc de alte interpretari, consider Automarket ca fiind cel mai bun proiect de auto – si unul dintre cele mai bune proiecte publicistice – din Romania. Dar tu stii deja asta.

  22. Eu îţi ştiu opiniile, am mai vorbit despre ele, am vrut doar să clarific o parte mai puţin clară a comentariului tău anterior, pentru că am un feeling că pe-aici se zbat tipi care caută nod în papură de-acum. Şi e normal să fie aşa :)

    Încă ceva: eu nu am acuzat, nu ăsta e scopul articolului de mai sus. E pur şi simplu retorica teoriei pe care aş vrea s-o văd pusă-n practică aici. Faptul că am subliniat faptul că se întâmplă este o simplă legătură care să nu mă facă să par artificial. Dacă cei de mai sus au înţeles altceva e stricta lor problemă.

    Ole.

  23. Deci eu daca am scris din Ianuarie despre un telefon (ChaCha) si ulterior o agentie (Spada) mi-a oferit telefonul in teste si m-a rasplatit pentru efortul meu ulterior, inseamna ca am mintit poporul? :)

    Da, oricum as fi scris. Da, am acceptat sa fac si un concurs pe langa asta si sa primesc telefonul mai devreme decat l-as fi putut cumpara. E nasol ce-am facut?

    Si bonus: cand mi se pune in fata o campanie si sunt rugat sa scriu despre ea (nu despre produs), avand in vedere ca eu oricum scriu despre diverse campanii, mai e minciuna sau nu? Chiar si atunci cand scriu de rau despre campania respectiva?

    • @Alex

      Răspunsuri simple:

      1. Nu
      2. Nu

      Ai luat bani pentru a scrie un articol? Nu. Ai primit un produs pentru a scrie un articol? Nu.

      No problem.

  24. @ zvoner, nene cand ne mai intalnim intr-o deplasare sa imi arati si mie unde este cadoul ala scump in camera, ca sa mor daca l-am reperat in ultimele cateva deplasari :))
    In rest, hotelurile sunt ok in deplasari, doar nu te astepti sa fim cazati la hostel. Cat despre jacuzzi (ce a fost in Croatia a fost ceva mai special de am avut timp sa stam si acolo). In rest te-as invita la o lansare de camion in afara sa stai cu el prin balastiere in frig si ploaie sa il testezi…
    Cat despre etica, anul asta am fost la doua deplasari de super cacat. Si nu am desfiintat evenimentele dupa aceea cand am scris. Un blogar nici nu scria… Si nu sunt prost ca am facut asta, mi s-a parut ca am ceva interesant de comunicat cititorilor.

  25. @emi ‘in ultimele cateva deplasari’ – e criza taica, nu mai dau astia spaga :D. Acum eu sper ca ai inteles din punctul cui de vedere scriam asta – stiu bloggeri si cititori care exact asa gandesc: ca daca te duci pe banii alora sa testezi masini esti deja vandut. Departe de realitatea pe care o cunosc. Uneori conteaza poate mai mult gradul de prietenie cu PR-ii respectivi decat chestiunile financiare.

    “Mi s-a parut ca am ceva interesant de comunicat cititorilor” – aici ai pus punctul pe i. Ideea e de a comunica ceva care sa-ti ajute cititorii. Chiar si in cazul unor produse mai slabe sau a unor evenimente prost organizate, iti poti face meseria de jurnalist si sa devii informativ, fara a stramba realitatea. Idem si la bloggeri. End of story.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.