Live de la Stuttgart. Porsche Tennis Grand Prix, ziua 1: Unde nu-i Fed Cup, vai de picioare

Așa, au trecut cele 24 de ore regulamentare de la primele lacrimi căzute pe caldarâm după înfrângerea cu Franța din Fed Cup? Bun. Să trecem mai departe, că avem treabă. Tenisul nu ne-așteaptă, prieteni. Nici n-au apucat ale noastre să se dumirească care-s motivele pentru care au pierdut Războiul de Două Zile cu franțuzoaicele sau să facă un masaj mai sănătos care să le aducă cu mușchii picioarelor pe pământ, și mașina WTA de tocat fibre musculare a reintrat în priză și începe să toarne cârnați.

Apropo de cârnați, tenisul bun s-a mutat săptămâna asta la Stuttgart, acolo unde s-au mutat și cei mai buni, carismatici și modești cronicari de sport din universul cunoscut. Așa că iată-ne în în centrul de presă de la Porsche Arena între toți băieții și toate fetele care scriu despre tenis zi de zi mergând la toate turneele lumii. Sunt aici ziarele mari ale Germaniei (ca să scrie despre tonele de nemțoaice care joacă aici), cele mai cunoscute site-uri sportive ale lumii (ca să scrie despre cele 6 jucătoare din Top 10 prezente aici) plus mirceamester.ro, care nu e nici ziar de sport, nici site de sport, ziceți voi ce naiba suntem, că nici noi nu ne-am lămurit foarte clar. Dar pentru că ați lăsat de la voi și ați cumpărat Porsche-uri după ce-ați citit cronicile de tenis de la Grand Slam-uri, iată-ne urcați pe avioane și trenuri, poate-poate ne-om bucura cu toții la final de săptămână pentru că o româncă a preluat pe piept 911-le ăla de generație nouă care șade supărat în colțul terenului, așteptând să fie luat la rever de învingătoare.

Da, o săptămână de tenis pentru un Porsche 911. Plus vreo 150.000 de dolari să-i bage benzină vreo 6 generații de acum înainte. Că nici astea nu mai consumă mult de când cu era turbo. Dar să nu divagăm, că ne îndepărtăm periculos de subiect ca FCSB-ul de titlu. Ce am vrut să zic e că ne-am greșit cu toții meseria. Și nu mă puteți contrazice nici măcar urlând la lună că Meșter e jurnalist auto în viața cealaltă, deci oricum conduce mașini mișto când vrea.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Așa. Deci tenis.

Să știți că treaba de la Stuttgart e aproximativ la fel ca anul trecut, când am raportat la fel de live de pe aici. Cu excepția faptului că majoritatea elementelor vitale s-au schimbat radical. De exemplu, fetele noastre care vin să joace pe zgura indoor de pe Porsche Arena nu se prezintă la apel prea fericite, iar acumulatoarele stau să li se descarce. În special Simonei, care în weekend-ul care tocmai a trecut a alergat 6 maratoane în sprint de-a latul terenului de la Rouen, cu dedicație specială pentru românii verzi care-o luaseră la gâlmă pentru că nu a participat la Olimpiada de la Rio. Îi știți, nu mai scormonesc subiectul, că mă râcâie pe pancreas.

S-a schimbat major un lucru important: anul trecut, Simona venea aici din postura de eternă finalistă a Grand Slam-urilor, punând degetul pe un sezon de zgură care s-a terminat fericit, așa cum știm cu toții: cu huiduieli pentru thuamna primar pe Arena Națională. La un an distanță, Simona e a doua jucătoare din lume, stă în Top 10 încă dinainte să fie inventate cifrele arabe și are și o cupă Suzanne Lenglen în vitrină, lucru care ne arată în general că Petruț din Călimănești, singurul hater rămas în picioare după ce fata asta le-a retezat tuturor ciocârlia, nu are dreptate când spune că, citez, “dacă era mare jucătoare, trebuia să dovedească că le bate pe Seles și pe Graf, nu pe Naomi Osaka și Muguruza”. Adevărat vă spun eu vouă, treaba voastră dacă achiesați sau nu: dacă ar fi fost născut la Beclean în loc de Manacor, lui Nadal îi cădea tot părul de vreo 5 ani din cauza ăstora. Așa, îi cade abia acum, că-n Spania oamenii sunt mai relaxați.

La Stuttgart, ziua de luni – în mod oficial prima a turneului – a fost ocupată cu meciuri din calificări și cu un blitz de tiebreak-uri până la 10 la care au participat 6 jucătoare de pe tablou. A câștigat Jelena “Nănașa” Ostapenko, care după Roland Garros-ul ăla amărât și încă un turneu luat pe la Seul, a rămas în coada căruței după ce i s-a defectat mașina de drepte și a început să arunce mingile afară. Așa că să nu mai ziceți vreodată că lungimea nu contează. Ba contează, mai ales când vorbim de forehand-ul în lung de linie. Deci iat-o pe Leana câștigând al treilea său turneu din carieră, dotat cu premii de un milion de mile pe cardul de călător frecvent Turkish Airlines. Altfel spus, Ostapenko va avea șanse masive să doarmă la First Class și să mănânce zmeură cu tacâmuri din metal în avioane pentru tot restul vieții după ce se va lăsa de tenis. Și asta e bine, mai ales că dacă va continua să joace în ritmul ăsta, va pierde mai mulți bani în carieră decât va câștiga.

În rest, lucrurile sunt așezate. Nemții au măturat și ultima firimitură din sală înainte să intre spectatorii, wurștii sunt calzi, internetul e neașteptat de sănătos, iar fetele sunt prezentate în costume de supereroi pe tabela imensă care tronează la un capăt de teren.

Motiv pentru jurnaliștii familiarizați cu turneele să le întrebe pe toate jucătoarele la conferințele de presă dacă le-ar plăcea să aibă vreo superputere. Kerber a zis că i-ar plăcea să ajungă la turnee fără să fie nevoită să treacă prin zboruri obositoare cu avionul. Ne pare rău, Angie, se pare că doar Jelena va reuși parțial asta.

Cel mai fain răspuns a venit însă de la Andrea Petkovic, nemțoaica fiind cunoscută în branșă pentru faptul că, dacă i-ar fi lipsit talentul de a smotoci mingile de tenis, ar fi fost nominalizată deja de ceve vreme la Premiul Nobel pentru Literatură. Serios, fata asta e pentru tenis ce e Murakami pentru Salonta:

Nu v-am adus degeaba în zona Petkovic. Simona are primul tur liber la Stuttgart, deci marți se mai odihnește o zi după cursa de 100 de kilometri garduri din Franța. Chiar dacă va participa la o discuție cu jurnaliștii. Despre care o să scriu în cronica de mâine. Sper doar să nu vină și să anunțe că nu joacă (later edit: fix asta a făcut, deci despre Simona rămâne să vorbim mai spre Madrid și Roma, că Sauerkraut-ul nu-i pe gustul ei), că nu ne-ar rămâne decât să ne concentrăm toată atenția pe Raluca Olaru, care mâine spre seară joacă la dublu alături de colega Darija Jurak cu favoritele numărul 1 ale turneului, Melichar/Peschke. Le-au mai bătut, deci potențial de trotil ar cam fi.

Dacă Simona va juca, aplicațiile care prognozează vremea ne arată că cea mai probabilă adversară a sa va fi fix cărturăreasa Andrea Petkovic. Care nu doar că e de-a casei, deci poate primi bilețele și sfaturi de la copiii de mingi, dar a jucat deja azi un meci (a câștigat în calificările de la dublu) și s-a obișnuit, deci, cu zgura atipică de la Stuttgart. Am scris și anul trecut despre asta: deși e portocalie și-ți face ciorapii varză, zgura asta e zgură doar pe hârtie, pentru că pe teren e o suprafață dură acoperită cu un praf cărămiziu. Vă reamintesc că anul trecut finala a fost jucată de onor CoCo Vandeweghe, pierdută pe la Stuttgart din State, o țară care a auzit de zgură doar la Facultatea de Geologie din Nebraska.

Dacă nu va fi Petkovic, va fi spanioloaica Sara Sorribes-Tormo, pe care am văzut-o astăzi în ultimul tur al calificărilor chinuindu-se până-n tiebreak-ul setului decisiv cu Anna Zaja, o băștinașă de 27 de ani care prinde tenis doar pe la turneele ITF, că-n rest iese din calificări mai repede decât dă Isner primul as în meciurile cu Schwartzman.

Dacă nu mai sunt întrebări, vă invit de mâine în fața micilor ecrane (turneul e live pe DigiSport) și apoi în fața și mai micilor ecrane pentru a citi cronicile sărite de pe fix de la Stuttgart. Promitem că, indiferent de ce se întâmplă cu Simona și Raluca săptămâna asta, noi vom încerca să rămânem cu atenția ridicată, în ciuda faptului că cea mai scurtă cafea din Germania are 2 litri jumate și are gust de apă amestecată cu moarte. Vă țin la curent dacă găsesc ceva bun pe aici. Între timp, luați și vedeți cum arată noul 911 pe site-ul ăstora de la Porsche, că e păcat să treacă viața pe lângă voi fără să vă tremure puțin buza inferioară.

Ne recitim mâine.

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.