Live de la Stuttgart. Porsche Tennis Grand Prix, marea finală: Kontavaiet

Haideți, mă, că până la urmă n-au fost 7 zile tocmai proaste. N-am avut românce pe tabloul principal de simplu pentru că șoldul Simonei a decis să-și ia concediu de odihnă după Fed Cup, dar am avut în schimb tenis de calitate la care am privit cu relaxarea neutră cu care urmărești în parc lebedele de pe lac. Îți place grația cu care se mișcă, dar ești departe de modul în care-ți creștea inima atunci când găinile din ograda bunicilor îți mâncau boabe de porumb direct din palmă.

S-a jucat frumos, iar turneul de la Stuttgart e îndeajuns de liniștit, de compact și de bine poziționat în calendar încât să-ți dea ocazia să vezi jucătoarele mari ale lumii încercând să-și ajusteze pașii la zgură. Turneul de la Stuttgart începe lent, pentru că primele zile interesante sunt abia miercuri-joi, dar dacă ai de gând să vezi de aproape cum se mișcă crema WTA-ului de aproape – chiar și terenul de antrenament e foarte accesibil pentru spectatori și vezi de la câțiva metri toate mișcările greucenelor din circuit – e competiția perfectă cu care poți să începi treaba.

În plus, e organizat impecabil cu mână grea de neamț, avem și avioane directe spre Stuttgart, metroul te lasă în fața arenei, iar hotelurile și biletele nu-s la fel de scumpe ca-n orașele în care se înghesuie turiștii, așa că toate argumentele sunt acolo. Îl recomand cu încredere, în special începătorilor într-ale tenisului. Singurul deranj e că turneul n-a fost câștigat până acum de vreo româncă, Simona reușind maxim o semifinală aici. Dar ăsta ar putea la fel de bine să fie încă un argument să vii aici. Uite la Kvitova: a luat trofeul abia la a șaptea încercare. Dar ce încercare! Și ce trofeu! Și ce Kvitova!

Să vedem ce-a fost azi acolo.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Petra Kvitova – Annett Kontaveit 6-3 7-6

Începem cu cinci nume. Naomi Osaka, Donna Vekic, Belinda Bencic, Venus Williams și Ashleigh Barty. Sunt singurele jucătoare care au reușit s-o bată anul ăsta pe Petra Kvitova în meci direct. În rest, Petra a învins în alte 23 de partide și a îndreptat statistica începutului de an, fiind singura jucătoare care a reușit să adune două turnee câștigate în 2019 în WTA. Vorba chibiților de jurnaliști britanici la conferința de presă: cu turneul de la Stuttgart, Petra s-a asigurat că are de două ori mai multe turnee câștigate anul ăsta decât oricine altcineva din circuit. E și ăsta un punct de vedere, vorba lui Ilie Moromete.

Dar, dacă tot suntem la capitolul nume, să mai spunem unul. Radek Kebrle. Tipul ăsta este doctorul care în buza Crăciunului anului 2016, când mâna stângă a Petrei a fost făcută franjuri de un nebun care a intrat peste ea în casă, și-a pus în aplicare cunoștințele multivalente de lego, puzzle și medicină de înalt nivel și i-a aranjat fetei tendoanele, mușchii și oasele afectate de cuțit. Omul e acum zeu în Cehia, pentru că a reușit să repare ceea ce părea daună totală. Și nu e doar despre a pune țesuturi în ordinea corectă la loc, ci despre cum faci ca mâna de bază a Kvitovei să fie la fel de bună ca înainte, când Petra deja reușise să-și pună de două ori briții în cap, cîștigând Wimbledon-ul în fața eternelor speranțe deșarte din tenisul feminin englez. Deși, dacă mă gândesc mai bine, finala din 2014, în care i-a dat covrigel lui Bouchard și i-a lăsat pe oameni cu banii dați și căpșunile în soare, a durut mai tare la buzunarul englezilor decât orice alt rezultat care a atentat la mândria lor de supratereștri. Și, să fim sinceri, ne-a ajutat și pe noi să n-o luăm razna după ce Genuța i-a stropit magnolia Simonei în semifinala aia de acum 5 ani.

Așadar, Petra. Mă bucur masiv că a câștigat turneul ăsta, pentru că mi-e foarte, foarte greu să mă apuc s-o iau la trântă, indiferent de context. Și nu e doar despre episoadele tâmpite prin care a trecut în carieră, ci mai ales despre faptul că e un soi de Belodedici a tenisului. Are alură de triplusaltistă, o vezi de la un kilometru atât pe teren, cât și în afara lui, ești mai sigur să te poți baza pe jocul ei decât pe alarma de pe telefon, e tipul de persoană care nu pare să fi deranjat vreodată nici măcar țânțarii de prin casă și, în plus, e respectată de toate celelalte jucătoare din circuit, fără excepție. Nu mi-e rudă, să mă văd cu ea de Sărbători, dar sunt absolut convins că Petra e o tipă cu care te simți bine și după ce au trecut cele 3 ore în care de obicei te saturi de neamuri la masă. Exercițiu de imaginație: gândiți-vă utopic faptul că un decret mondial ne obligă brusc să ne spunem cele mai întunecate secrete unui jucător de tenis. Ce alegi, Petra Kvitova sau Jelena Ostapenko? Kvitova sau Kyrgios?

Bun. Acestea fiind spuse, să nu sărim peste faptul că Petra este cea mai bună jucătoare din circuit anul ăsta (să mă ierte Simoniștii, dar probabil că până și ei sunt de acord cu mine aici). O spun cifrele și statisticile, bineînțeles, însă pe lângă cifre o spune și modul în care Petra își domină adversarele atunci când le prinde la cotitură. Vă ziceam adineauri că a luat bătaie de fix 5 ori în tot anul. Cea mai nasoală a fost cea de la Indian Wells, când cehoaica a plecat acasă după primul meci, bătută de bunica Venus. În rest, Petra are două finale câștigate (Sydney și Stuttgart), două finale pierdute (AO și Dubai), plus un sfert la Miami. Cu un milimetru mai multă atenție la Melbourne, Petra ne-ar fi salutat azi cald de pe locul 1 WTA, acolo unde, în schimb, se lăfăie madam Naomi Osaka, care joacă tenis doar la Slam-uri, după modelul Real Madrid în Champions League. Minus Sergio Ramos. Și minus sezonul ăsta. În fine, ați înțeles ideea.

Pentru că, prieteni, iată cea mai mare nedreptate din istoria recentă a tenisului. Petra Kvitova, dublă câștigătoare de Wimbledon, finalistă de AO, semifinalistă de Roland Garros, sfertfinalistă la US Open, de 6 ori câștigătoare în Fed Cup (Ș-A-S-E!), bronz la Olimpiadă, degrabă căpăcitoare de Wozniacki pe unde-o mai prinde, n-a reușit până astăzi să stea măcar o secundă pe locul întâi al clasamentului WTA. Bineînțeles că toate indiciile arată că asta se va schimba în acest an – și dacă o ajută în acest sens și Simona, biensûr – dar am ținut să subliniez asta înainte de a povesti cum a bătut-o pe Kontaveit din trei palme și-un croșeu. Suntem fix în ziua Paștelui, dar să știți că, dacă Dumnezeu există, o va ajuta pe fata asta să intre pe lista de lidere mondiale. Bineînțeles că ar avea multe altele de reparat pe Planetă, dar începând de azi, Petra intră pe shortlist la urgențe. Dacă Ana Ivanovic, Muguruza și Pliskova – nu mai zic de Wozniacki, că mă acoperă gânduri negre și fac scurtcircuit – au trecut pe-acolo să semneze condica, musai s-o facă și Kvitova.

Revenind pe planeta Stuttgart, cred că m-am prins de ce finalistele spun, în general, că iubesc turneul ăsta. Nu e nevoie decât să dai o raită prin lista de meciuri jucate de cele două ca să-ți dai seama că fetele au jucat azi pentru 150.000 de dolari și-un Porsche 911 Cabrio de noua generație după ce au avut doar două meciuri de trosnit până la finală. Petra le-a bătut practic doar pe Sevastova și pe Bertens, pentru că în primul tur a avut liber, iar meciul din turul al doilea, cu belgianca Greetje Minnen, a fost box cu sacul. De cealaltă parte, Kontaveit le-a bătut (rău spre foarte rău) pe Garcia și pe Pavlyuchenkova, pentru că în rest a trecut de sferturi și de semifinale fără să transpire: fie a abandonat Vika, fie s-a retras Osaka. Așa că da, Stuttgart e pont dacă vrei să câștigi un ban cinstit și-o mașină din postere fără să treci prin două săptămâni de trântă, ca la Slam-uri.

De altfel, aș paria că lui Annett de-aici i s-a tras jocul descâlcit din primul set de astăzi. Când vii duminică să joci finală după ce în ultimele două zile ai bătut râla la perete, fie intri și rupi trotineta în 50 de minute, câștigând lejer cu o adversară obosită de războaie, fie se întâmplă ca azi: până să găsești o perie de sârmă cu care să înlături rugina, te trezești că Petra are deja 6-3 și se transformă într-un punct mic la orizont, deși aleargă pe aceeași pistă.

Dar Annett n-a părăsit incinta fără să se zbată puțin, măcar de dragul spectatorilor care au umplut Porsche Arena doar pentru că în finala de dublu au jucat și au câștigat două nemțoaice, Barthel și Fredsam. A începutul setul al doilea cu un break, a pedalat până la 3-1, dar Kvitova a simțit miros de kvass în ceafă și-a accelerat spre ultima turnantă. S-a ajuns la tiebreak, și în tiebreak Petra a împlântat caninii atât de adânc în chateaubriand-ul estoniencei, încât s-a trezit după doar patru minute cu 6 mingi de meci în brațe. Iar de la 6-0 n-o mai întorci pe Petra nici să plouă cu mentosane.

Cehoaica a terminat meciul și turneul cu un forehand-ștampilă montat aproape de colțul terenului. Lovitură pe care Petra ar putea s-o utilizeze sub formă de sigiliu dacă vreodată îi va trece prin cap să se facă notar după ce se lasă de tenis.

https://twitter.com/U_Desporto/status/1122586961238286338

Așa că sezonul oficial de zgură începe cu fețe noi în cătarea puștii Simonei Halep. Deși știm că Simona ajunge de obicei să se bată în finala Roland Garros cu te miri cine – vezi cazurile Leana și Sloane, Petra este trimisă de astăzi, în mod oficial, sub observație. Scouting la Madrid și la Roma, apoi – cum ne-o fi norocul – luptă în ringul prăfuit de la Paris.

Atât de la Stuttgart, vă salut respectuos de la cura de civilizație germană pe care am asimilat-o frontal în ultima săptămână și sper să vă regăsesc cu bine acasă, unde am înțeles că populația duce o luptă acerbă cu flagelul droburilor. Fiți tari, vin să vă ajut să răzbateți. Și rămâneți pe frecvență: la final de mai încep cronicile de la Roland Garros, iar până atunci ni se pregătesc – încă de marțea care vine – semifinale de UEFA Champions League, cu Liverpool – Barcelona în lunetă. Cine refuză un platou cu deserturi fără pic de calorie?

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Un Comentariu

  1. Lebedele şi găinile din ogradă, subtil, între nostalgic şi autoironic, mulţam Porsche & Meşter pentru un regal de cronici!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.