Meșterviuri. Simone Tempestini, campion mondial în Junior WRC: “Am făcut școala de șoferi în România. Știu cum e și cum te învață”

La 22 de ani, Simone Tempestini a devenit în 2016 primul campion mondial din WRC produs vreodată de România. Italian din Treviso și atras în România la finalul liceului de tatăl său, Marco, cel care a construit la Cluj Napoca Rally Academy, una dintre cele mai de succes echipe de rally din țară, Simone a câștigat în acest sezon al doilea său titlu de campion național al României, dar și titlul mondial în Junior WRC, competiție-suport a Campionatului Mondial de Raliuri care a scos în față de-a lungul timpului nume precum Sebastien Loeb, Dani Sordo sau Sebastien Ogier. Am vorbit cu Simone despre raliurile din România, despre poveștile sezonului în Junior WRC, despre controversa naționalității sale și despre siguranța la volan în România, implicit despre cursurile incomplete și pe alocuri eronate ale școlilor de șoferi din țara noastră.

 

Aceasta este primul episod al unui interviu în trei părți.

Simone Tempestini. Foto: RallyZoom.ro

Simone Tempestini. Foto: RallyZoom.ro

Simone Tempestini despre…

…naționalitatea sa

Eu mă simt un sportiv 100% român. Cariera mea a început și s-a dezvoltat aici, iar Italia nu m-a ajutat cu nimic din acest punct de vedere. Am început să concurez în competiții în România în 2008-2009, pe când aveam în jur de 15 ani. Nu stăteam încă aici, pentru că am venit în țară doar după ce am terminat liceul în Italia.

…motivul pentru care nu a primit încă naționalitatea română

Birocrația poate fi un motiv pentru care nu am primit încă cetățenia română, însă probabil că acolo nu e cineva care să-și dea seama că acest aspect este unul foarte important. Poate că pentru un fotbalist sau pentru un sportiv care poate aduce o medalie la Olimpiadă lucrurile se mișcă mai repede. În cazul meu, însă, probabil că nu s-a gândit nimeni că pot să câștig un titlu mondial atât de repede sau pur și simplu vorbim de o disciplină sportivă despre care cei care se ocupă de acest subiect nu știu foarte multe.

Până la urmă, eu sunt optimist și sper ca de anul viitor să pot să concurez sub steagul României și în WRC. În Italia, toți cei care sunt interesați de motorsport vor ca eu să fiu prezentat ca italian. În România există o mare parte a publicului care-și dorește să fiu prezentat ca român, dar sunt și unii care nu vor asta. Sunt oameni care contestă faptul că mă declar sportiv român și au existat discuții pe Facebook în care unii spuneau “A câștigat, bravo lui! Dar nu trebuie să fim fericiți, ca români, că a câștigat Tempestini în Junior WRC”.

…de ce în WRC e prezentat ca pilot italian

Atunci când concurez în Italia, pe mașină am steagul românesc lângă nume. Dar în WRC, de exemplu, nu pot să fac asta, pentru că regulamentul spune că doar dobândirea naționalității îți dă dreptul de a concura sub steagul unei anumite țări. Sper ca la anul să se rezolve această problemă. Dar mașina mea din WRC are oricum steagul românesc pe aripi, pe plafon, pe spate. În plus, e înmatriculată în Cluj.

…faptul că vorbește perfect limba română, deși stă doar de patru ani aici

Nu am făcut niciodată cursuri de limba română. Am ascultat, am citit și am profitat de faptul că seamănă foarte mult cu limba italiană. Atunci când am venit în România, toți cei cu care interacționam știau italiană, iar eu vorbeam italiană cu ei. Dar mi-am dat seama că trebuie să încep să învăț românește și am început în prima fază să ascult mult, pentru că sunt un tip curios și îmi place să știu ce se vorbește în jurul meu. Dar sincer să fiu, fetele m-au ajutat foarte mult să învăț românește. Am cunoscut românce și am comunicat cu ele prin mesaje pe telefon. Apoi, am început să citesc articole românești din presa de motorsport.

Simone Tempestini. Foto: RallyZoom.ro

Simone Tempestini. Foto: RallyZoom.ro

…ce nu-i place când vine vorba de români

Îmi place foarte mult în România. Ce nu-mi place în România este nepăsarea. Este mult prea multă nepăsare atât la nivelul autorităților, cât și la nivelul oamenilor de rând. Mă uit la locurile de joacă pentru copii: ele există, dar nu sunt amenajate așa cum ar trebui să fie. Când se pun borduri, cei care se ocupă de asta nu le pun așa cum ar putea să le pună. Din păcate, multe lucruri de aici nu sunt făcute ca să fie bune, ci pentru că trebuie să fie bifate. Vreau să fiu bine înțeles: nu e o chestie generală. Sunt oameni care-și fac treaba excelent, dar sunt foarte mulți care fac lucrurile doar să fie făcute.

Când merg acasă în Italia, la Treviso, și vreau să ajung la munte, am de parcurs 130 de kilometri și văd că fiecare lucru e la locul său. În România nu-i așa. Dacă un italian parchează aiurea și observă că l-a văzut cineva, se simte prost. Asta chiar dacă în România am întâlnit expresia “Ai parcat ca un italian”. E parțial reală, dar asta doar dacă te referi la Napoli, acolo unde o mașină parcată e blocată de alte două mașini parcate. Dar Napoli e altceva, e altă lume.

…de ce-i plac, totuși, românii 

Îmi place că românii știu să comunice, îmi place cum interacționezi cu majoritatea persoanelor din țara asta. De exemplu, astăzi e foarte greu să te împrietenești cu cineva în Italia, pentru că lumea e mereu agitată, supărată, ocupată. Aici, însă, oamenii trăiesc mai liniștiți. Nu știu exact care este motivul acestor diferențe.

…taximetriștii din România

Am mers la un moment dat cu un taximetrist care folosea capete de centură. Am văzut imediat după ce m-am urcat în mașină și am scos cotorul, iar șoferul m-a întrebat deranjat: “Ce faci, domnule?!”. I-am spus, simplu, că îmi pun centura. “Dar nu e nevoie să faceți asta”, mi-a răspuns. L-am întrebat: “Știți ce se întâmplă dacă loviți din spate la 35 de kilometri pe oră o mașină care staționează?”. “Ce să se întâmple? Se strică mașina”. “Sigur că se strică, dar capul dumneavoastră se lipește și el de parbriz”. Omul s-a uitat la mine și a văzut că cel care-i spune asta e un copil, chestie care probabil că a dat o oarecare greutate vorbelor mele. Dar sunt 100% convins că la două minute după ce am coborât din mașina lui deja uitase treaba asta. Pe moment am reușit să-i semnalez problema, dar apoi a trecut rapid peste.

…cei care nu-și pun centura în mașină

Pe lângă faptul că cel care conduce nu ar trebui să accepte din motive morale ca în mașină sa să existe pasageri care nu-și pun centura, nici pasagerii nu ar trebui să aibă o încredere prea mare în cel de la volan. Ei își pun viața în mâinile lui chiar și cu centurile legate. Dacă nu-ți cuplezi centura, îți bați practic joc de propria viață. Uitați-vă la o mașină de marfă: dacă încărcătura nu e ancorată corect, o simplă frânare îl poate transforma pe șofer în victimă pur și simplu pentru că este strivit de ceea ce se află în spate. La fel se întâmplă și când în locul mărfurilor se află pasagerii.

Când vine vorba de copii, educația ar trebui să fie foarte simplă: în mașină nu intri fără să-ți pui centura. Dacă nu, nu mergem la joacă, nu mergem la bunici. Nu există altă variantă.

…școala de șoferi de la noi văzută prin ochii unui pilot profesionist

Am făcut școala de șoferi în România. Știu cum e și cum te învață. Pe mine, de exemplu, instructorul a încercat să mă sfătuiască să nu mai retrogradez treptele când încetinesc. Adică să nu mai folosesc frâna de motor. Dacă merg cu a treia și frânez, să pun direct în punctul mort dacă știu că mă opresc. El știa că eu sunt pilot și i-am spus: “Între noi fie vorba, dacă ești cu 40 de kilometri pe oră și te oprești la semafor, nu-i nicio problemă dacă intri direct în poziția neutră. Dar când ești pe șosea pe serpentine, mergi cu a patra și trebuie să muți în treapta a treia, ce faci, frânezi și calci ambreiajul doar ca să-l lași din nou?”. Pentru că practic el asta mă învăța: să calc ambreiajul de fiecare dată când frânez.

La școlile de șoferi din România există o teorie care-i face pe toți să meargă mult prea încet. În Italia, mașinile care fac parte din școala de șoferi merg normal în trafic. Poate la primele lecții merg mai încet, dar după acest moment merg normal, așa cum o fac și ceilalți. Asta pentru că instructorul le dă voie, până la urmă de asta și are pedale în dreapta: pentru a fi utilizate doar în caz de urgență. Când am dat eu examenul, instructorul mi-a spus să nu depășesc 40 de kilometri pe oră, de fiecare dată când văd un om să frânez și să stau cât mai departe de celelalte mașini, indiferent de poziția acestora.

Ford Driving Skills for Life

…examenul pentru permis

Am luat examenul din prima. Polițistul mi-a spus la un moment dat să claxonez, dar i-am răspuns că nu e legal să claxonezi în oraș. Mă avertizase instructorul că o să mă pună să fac lucruri de genul ăsta. Dar nu e corect. Polițistul ar trebui să te întrebe: “Poți să claxonezi?”. Dacă îți ordonă asta, poate că în mijlocul emoțiilor nu îți dai seama ce faci și apeși claxonul. Și pici examenul.

…problema numărul 1 a șoferilor români: depășesc fără se se asigure

Uneori mă simt nesigur pe șosea pentru că unii depășesc fără să se asigure. Am scăpat de un accident major la un moment dat doar pentru că șofez liniștit și pentru că am reflexe. Veneam cu 90 de kilometri pe oră pe o coborâre mai lungă între Cluj și Reghin. Din față venea o utilitară foarte încărcată, mult prea încărcată, iar din spatele ei venea un grăbit care a intrat în depășire deși eram ușor de văzut pe cotrasens. Am tras de volan cât am putut la dreapta până când mașina a intrat cu roțile într-un șanț, iar cei doi au trecut pe lângă mine. Imediat după asta, am revenit pe șosea, iar mașina a derapat. Normal, am știut să o controlez și nu s-a întâmplat nimic, însă mă întreb cum se termina povestea asta dacă în locul meu era altcineva la volan în acel moment.

Din păcate, traficul din România este lent pentru că infrastructură e deficitară, iar unii șoferi nu-și dau seama că e foarte periculos să depășești fără să te asiguri. De fiecare dată când întâlnesc un camion, o utilitară, o mașină care merge încet, unii se enervează și vor să treacă cu orice preț, iar atunci riscă depășiri periculoase și nu mai gândesc cum trebuie.

…cum trebuie să ții mâinile pe volan atunci când conduci

A doua mare problemă a șoferilor din România: nu țin ambele mâini pe volan. Treaba e că nu te învață nimeni treaba asta, astfel că problema pleacă tot de la școlile de șoferi. Am văzut șoferițe la cursurile de conducere defensivă care atunci când virează la dreapta își mută ambele mâini în partea dreaptă a volanului, limitîndu-și astfel la maxim unghiul de bracaj. Dacă se întâmplă ceva în acel viraj, pur și simplu nu mai au cum să vireze din simplul fapt că nu-și țin mâinile corect pe volan.

Mâinile se țin la extremitățile stânga-dreapta ale volanului. Adică la pozițiile 9 și 15. Pentru că aceasta este poziția care-ți oferă cel mai mult bracaj în caz de urgență.

…exercițiul care-ți arată cât ești de inconștient când folosești telefonul la volan

Fiecare dintre noi ar trebui să facă un exercițiu. Când folosești data viitoare telefonul la volan, cel din dreapta să cronometreze câte secunde îți iei ochii de la șosea și îi arunci pe telefon când citești sau scrii mesaje. Dacă s-a întâmplat pentru 1.4 secunde, roagă un prieten care stă în spate să-ți acopere ochii cu mâinile timp de 1.4 secunde. În acel moment îți vei da seama cât de mult timp trece și ce distanțe mari parcurgi până când poți să vezi din nou șoseaua.

În sensurile giratorii, trebuie să ții cont că cel care se află acolo poate să facă orice. Absolut orice. Nu te poți baza pe faptul că iese sau continuă: până nu îl vezi ieșind din sensul giratoriu, nu ai de unde să știi ce face în continuare.

Simone Tempestini Ford Driving Skills for Life

…șoferii care nu știu să frâneze în caz de urgență

La Ford Driving Skills for Life (DSFL) facem niște exerciții de bază, un mini-curs de conducere defensivă. Scopul său este acela de a sensibiliza oamenii și de a le demonstra că elementele de bază legate de șofat pot să facă diferența dintre viață și moarte. În opinia noastră, a Napoca Rally Academy și a celor de la Ford, aceste exerciții ar trebui să fie învățate în paralel cu șofatul la școlile de profil. Când îi spui unui șofer să frâneze brusc simulând o oprire de urgență și vezi că el apasă frâna treptat, ușor, îți dai seama că în caz de o problemă în trafic va pune frână ca și cum ar opri la semafor. Pur și simplu nimeni nu i-a spus vreodată “încearcă să frânezi brusc ca să vezi ce se întâmplă”.

Tot la DSFL există exerciții precum frânarea de urgență la viteze diferite, 50 și 70 km/h, cu ocolirea obstacolelor. Pe un panou se află un semafor care-ți indică să faci stânga sau dreapta și să frânezi, încercând să te oprești ocolind un obstacol. Exercițiul simulează situația în care șofezi pe banda ta și se întâmplă ceva în față, iar tu ești nevoit să alegi rapid dacă ocolești prin stânga sau dreapta și să te și oprești în același timp.

La evenimentul Ford poți învăța controlul derapajului, care nu este același lucru cu drift-ul. Multora trebuie să le explicăm că e fix invers: nu încercăm să menținem un derapaj, ci să oprim un derapaj care ar putea ieși de sub control.

…telefonul și alcoolul la volan

Un alt exercițiu este rularea pe un circuit pe care în mod normal îl parcurgi în 35-40 de secunde dacă ești atent și cu ochii la drum. Apoi îi punem pe toți să scrie un text pe telefon. Pe lângă faptul că e imposibil să vireze cu o singură mână în timp ce cu cealaltă scriu mesaje, șoferii își dau seama că pierd timp și că lovesc jaloane.

Alcoolul la volan este o altă problemă atacată la Driving Skills for Life: chiar dacă bei o singură bere și nu te simți beat, le arătăm cursanților care participă la eveniment cât de mult scad reflexele în aceste condiții. Mai mult, dacă se întâmplă orice, de exemplu dacă-ți sare cineva în față, tu vei fi vinovat indiferent de situație.

Ford Driving Skills for Life

…motivul pentru graba la volan în oraș e inutilă

Dacă te grăbești în oraș de acasă până la birou sau de la birou până acasă sau, dacă ești mamă, de la salonul de manichiură până la școala copilului și ai de parcurs 7 kilometri, faptul că prinzi 3 semafoare în plus înseamnă că vei întârzia două minute și jumătate. Care-i rostul să te grăbești pentru a pune în pericol viața ta, a copilului sau a celor din mașină și a celor din alte mașini pentru 3 minute? Nu schimbă absolut nimic. În plus, pe lângă asta, consumi și mai mult, deci toată povestea asta înseamnă și bani în plus cheltuiți complet aiurea.

…un șmecher versus o doamnă

La cursurile de conducere defensivă am asistat la episoade în care vine pe de o parte șmecherul care știe tot, pe de cealaltă parte o doamnă care e ascultătoare. Iar la exercițiile de frânare de urgență, doamna reușește să ocolească jaloanele, în timp ce șoferul cu aere nu face asta din nu știu câte încercări. Apoi îți spune că a făcut nu știu câte cursuri pe zăpadă, iar la exercițiul de supravirare răsucește mașina de 10 ori pentru că o bruschează inutil. În același timp, există domnișoare care au luat carnetul de o săptămână și care răsucesc o dată, răsucesc de două ori, dar după asta învață și reușesc să controleze mașina.

Te poți întâlni cu Simone Tempestini la Ford Driving Skills for Life în 5-6 noiembrie 2016 la Brașov, în parcarea Mall Coresi. Înscrierile au loc aici.

Ford Driving Skills for Life

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

8 Comentarii

  1. Foarte interesant interviul, adevarul ca si eu am auzit de Tempestini, dar credeam ca e vreun pilot italian in varsta care a venit in RO si e mai bun decat romanii tineri, de fapt era exact invers …

    • Păi există și un Tempestini mai “bătrân”: Marco, tatăl lui Simone. Dar la nivel de rezultate, Simone l-a depășit pe Marco de ceva vreme, deci probabil că despre el ai auzit recent :)

  2. Are completa dreptate la faza cu scolile de soferi si e bine ca exista personalitati ca Tempestini care confirma asta. Poate asa se schimba dracului ceva in scolile de soferi care de fapt sunt scoli de permise.

    • Nu cred ca se va schimba ceva pentru ca un pilot de raliuri spune asta. Dar problema in Romania e ca multora le place situatia asta si ca dau bani cu placere la examene ca sa treaca si sa ia permisul. E mai usor asa decat sa te chinui sa inveti si sa fii un sofer exemplar nu?

  3. la asta nici nu m-am gandit :-) pana la urma trebuie sa ne schimbam tara ca sa schimbam examenele de permis. Chiar: Simone Tempestini de ce n-a dat examenul in Italia? Probabil ca acolo era mai serios si mai pus la punct.

  4. E cam diplomat in raspunsuri…. Daca as vrea sa fiu roman (suna al dracului de ciudat asta, dar uite ca se poate si asa!!!) si nu as putea pentru ca niste gainari de pe la minsistere trag de timp, le-as sparge geamurile, nu as raspunde elegant in interviuri. Si practic ce am pierdut ca tara? Un titlul mondial in wrc? Pai gasesti de-astea pe marginea drumurilor in Tristomania.

  5. Imi place interviul(mai ales raspunsurile) ! Felicitari Simo !

  6. “Dacă îți ordonă asta, poate că în mijlocul emoțiilor nu îți dai seama ce faci și apeși claxonul. Și pici examenul.”
    Ghici cum am picat eu examenul! :))

Leave a Reply