Câinii. Țiganii. Ceferiștii. Oțelarii. Ungurii. Stegarii. Studenții, Șepcile roșii. Câte echipe, atâtea porecle, nume de “alint” sau explicații ale trecutului, ale geografiei sau ale istoriei. Unele pozitive, altele negative. Toate, însă, lipite ca etichetele de echipe. Porecle care povestesc locuri, descriu oameni, colorează fenomene. Acceptate cu sau fără voie, acestea fac parte din peisaj și subliniază faptul că fotbalul este ceea ce rămâne din el după ce rezultatele au fost uitate: povești. Citeşte în continuare
Niște țărani
48 de ore
Povestea numărul 1
Începe în 1960. Undeva în mijlocul Africii, statele foste colonii începeau să-și câștige independența. În mijlocul lor: Nigeria. O țară care număra atunci cam de trei ori mai mulți locuitori decât numără astăzi România, dar cu diferențe enorme de abordare. Statele africane rămâneau după independență cu granițe mai degrabă arbitrare decât logice. Independent de voința poporului și mai ales de crezurile diferitelor triburi și grupuri etnice din zonă, granițele fuseseră construite în zone în care se loviseră înainte orgoliile coloniștilor europeni. În cazul Nigeriei, fostă colonie britanică, lucrurile aveau să se înrăutățească în loc să ia o turnură pozitivă. Nu te joci cu Citeşte în continuare
Foosball
Juan Jose Campanella, câștigătorul Oscarului pentru film străin în 2009, cu El Secreto de sus Ojos. Foosball vine în curând și este o producție animată în care un tânăr îndrăgostit de foosball își salvează satul cu ajutorul “jucătorilor” care prind viață. Un soi de Toy Story concentrat pe foosball. În curând.
http://www.youtube.com/watch?v=RTgqdbRX-hU
Real Madrid Resort Island – Oază pentru Madridistas
În 2015, Emiratele Arabe Unite vor deveni loc de pelerinaj pentru fanii lui Real Madrid. După ce au construit tot ce putea construi o minte cu bani, arabii mizează de acum pe dezvoltarea profiturilor prin investiții intense în nume și branduri care atrag milioane de fani din toată lumea.
După Ferrari World din Abu Dhabi, a venit rândul lui Real Madrid Resort Island. Printre altele, va exista un stadion de 10.000 de locuri care înlocuiește una dintre tribune cu oceanul. Un miliard de dolari (investiție susținută de emiratul Ras Al Khaimah), deschidere în 2015, un milion de turiști așteptați în anul inaugurării. Ceva îmi spune că mă voi număra printre ei.
Când Borat cântă imnul Kazahstanului
Undeva la mijlocul anului trecut, echipa feminină de sabie a României câștiga Campionatele Europene de Scrimă. Se întâmpla în Sheffield, Marea Britanie, un oraș liniștit din Marea Britanie. În momentul de vârf al reușitei lor, intonarea imnului pe prima poziție a podiumului, fetele noastre au avut surpriza de a auzi fostul imn al Republicii Socialiste România (Trei culori) în loc de clasicul Deșteaptă-te, Române! Un moment penibil, am titrat eu atunci.
Dar asta n-a fost nimic pe lângă ce s-a întâmplat la Campionatele de Tir ale Țărilor Arabe, ediția a zecea. Kuweit. Câștigă Maria Dmitrienko, reprezentanta Kazahstanului. Pe podium, în vârful emoțiilor, Maria se pregătea să asculte propriul imn. Surpriză, însă. Organizatorii au încurcat imnurile, dar de aceasta dată nu au mai difuzat un cântec care să reprezinte cât de puțin țara. În loc de imnul național al Kazahstanului, din boxe s-a auzit un cântec-parodie realizat de Sacha Baron Cohen și cântat în Borat, satira politică și socială transformată în film artistic de actorul și producătorul britanic în 2006. Citeşte în continuare
10 sfaturi: cum să scrii un test auto pe blog
Online-ul nostru e plin de nervi gratuiți, iar sfaturile absolut bine intenționate se transformă ilogic și de neînțeles pentru mine, în mintea celui care ar trebui să fie fericit că le primește, într-un soi de vorbe dure ieșite din ură, aroganță, lipsă de înțelegere și, poate, lipsă totală de respect.
Foarte departe de adevăr.
Încerc de câteva luni să le atrag atenția celor care testează mașini să fie extrem de atenți când scriu despre acestea. Am dat de câteva ori liste de sfaturi post-test – în privat sau nu – în care am corectat câteva deviații inutile și pe alocuri amuzante ale unui text de acest tip, am încercat să impun ideea testelor realizate doar după ce te interesezi despre mașină, înțelegi ce vrea de la viață, de ce a fost lansată pe piață și, eventual, care sunt principalele avantaje în raport cu concurența directă.
78 de minute
Tottenham-Bolton Wanderers, sfert de finală în FA Cup. Meci interesant fie pentru puținii fani ai celor două cluburi, fie pentru pariori. Tottenham e favorită clară. Dar meciurile de cupă nu sunt niciodată răspunsuri clare la întrebări care par ușoare.
Minutul 41. Era 1-1. Undeva la mijlocul terenului, un tip îmbrăcat în negru cade fără să fie atins. Fabrice Muamba, mijlocaș, 23 de ani. Fără ca nimic să anunțe asta. Se face liniște imediat pe White Hart Lane. O singură voce: fizioterapeutul lui Bolton, Andy Mitchell, țipă cât poate spre doctorul Jonathan Tobin. “Intră pe teren, intră pe teren!”. Tobin sprintează spre Muamba, iar deasupra jucătorului fără suflare se formează o grămadă ordonată de medici. Implicit cel al adversarilor, Shaabaz Mughal. Plus unul venit din tribună imediat, un medic cardiolog la spitalul London Chest. Andrew Deaner. Suporter pe care, de data asta, nimeni nu l-a oprit să intre pe teren. Ce a urmat în cele șapte minute de după vedeți într-o analiză frame by frame la Petreanu. Meciul s-a oprit. Dar noi mergem mai departe. Citeşte în continuare
Am jucat, ca de obicei. Am pierdut, cum nu se întâmplă prea des
Sâmbătă am jucat fotbal. Ca de obicei. Contra unor tipi pe care am avut ocazia să-i văd până acum doar la televizor, pe stadioane cu mai multă istorie decât România. Cum nu se întâmplă prea des.
Oficial, am reprezentat Echipa Bloggerilor, instituție care merită să fie ceva mai susținută tocmai pentru că nu e a nimănui, ci a noastră. Ca de obicei. Ca exemplu, sâmbătă am văzut câteva fețe noi prin echipă. Cum nu se întâmplă prea des.
Am ratat mai multe ocazii decât au avut ei. Ca de obicei. Totuși, am pierdut cu 3-0, după ce Viorel Moldovan ne-a dat două goluri și o pasă de gol (eu așa țin minte, deși prin online se vehiculează ipoteza șocantă conform căreia excepționalul fotbalist român, membru al Citeşte în continuare
O opinie
“Te iau în derâdere în fiecare zi. Intră cu forța în viața ta, te critică pe nedrept și apoi dispar. Flirtează cu tine de pe clădiri înalte și te fac să te simți mic. Îți transmit de pe autobuze mesaje impertinente care te anunță că nu ești destul de sexy și că toată distracția e de fapt în altă parte. Sunt pe TV, făcând-o pe prietena ta să se simtă prost. Au acces la cea mai sofisticată tehnologie pe care lumea a văzut-o vreodată și te intimidează cu ea. Ei sunt Agenții de Publicitate și râd de tine.
Oricum, ție îți e interzis să îi atingi. Mărcile înregistrate, drepturile de proprietate intelectuală și legea drepturilor de autor înseamnă că Advertiserii pot spune ce vor, când vor, într-o imunitate totală.
Fuck that! Orice reclamă aflată în spațiul public care nu-ți dă dreptul să alegi dacă vrei sau nu s-o vezi este a ta. Poți s-o iei, s-o modifici și s-o reutilizezi. Poți să faci ce vrei cu ea. Să ceri permisiunea pentru asta e ca și cum i-ai cere cuiva dreptul de a păstra o piatră pe care tocmai a aruncat-o spre capul tău.
Nu le ești dator cu nimic companiilor. Mai mult decît atât, nu le ești dator cu un comportament politicos. Ele îți sunt datoare ție. Ți-au rearanjat lumea pentru a se așeza direct în fața ta. Nu ți-au cerut niciodată permisiunea pentru a face asta, nici măcar să nu te gândești să începi să le-o ceri tu lor.”
- Celebrul artist urban Banksy (opera aici) în cartea Cut It Out (Vol. 3)
Susţin
