Când visezi, prezentul îți poate oferi viitorul
Când ești copil și joci fotbal în spatele blocului, visul tău este să ajungi la poarta adversă și să lovești mingea astfel încât ea să păcălească portarul și să câștigi. Apoi, te atașezi de o echipă și îți dorești să porți tricoul acesteia când vei fi mare. Apoi, când porți tricoul pe care l-ai vrut atât de mult, visezi ca unul dintre golurile tale să fie aplaudat de părinții care te văd din tribune. Ultimul pas este să-ți imaginezi că jocul tău din ce în ce mai bun este văzut din tribunele pline ale stadionului pe care-l iubești și pe al cărui gazon au călcat înaintea ta toți cei pe care îi iubești. Vrei ca numele să-ți fie scandat de tribune, să auzi cum lumea îți apreciază cu adevărat jocul.
Uneori, în țări în care atașamentul față de o echipă nu înseamnă că trebuie să găsești înjurături cât mai creative pe care să le expui triumfal pe bannere, copiii nu sunt lăsați să viseze, pentru că visele lor devin realitate mult mai repede. Iar lumea în care ar vrea să joace fotbal li se deschide încă de mici, arătându-le o mică felie din tortul mândriei de a face parte dintr-un anume club. Și totul nu se întâmplă mai departe de Polonia. Plecăciuni în fața celor din galeria lui Lech Poznan. Uneori, vorba lui Ellunes, care-l citează pe Gabriel García Márquez, e plăcut să-ți pierzi simțul ridicolului și să devii suporter pătimaș. Pentru că niciodată, niciun copil nu te va minți când are ghete de fotbal în picioare.
foto via
O idee nebună
Se ia un jucător cu nume din fotbalul românesc. Cel mai bine ar fi să fie trecut de 30 de ani. Apoi, se anunță presa că jucătorul va organiza o conferință de presă în care va da detalii despre viitoarele linii ale carierei sale. Dacă jucătorul e de la Rapid, știindu-l pe dom’ patron, e normal ca presa să se apuce să vuiască, că doar știm cu toții că gloria e valabilă doar când e actuală și că memoria fotbalistică și nu numai a românului (și în special a patronului) e scurtă. După ce se dau toți jurnaliștii de gard fără să știe ce anunță jucătorul respectiv, vine conferința de presă. Iar jucătorul – aici e cazul lui Dani Coman, unul dintre cei mai civilizați oameni de prin fotbalul românesc – anunță marea veste.
În toată rețeta asta am o singură nelămurire: cum dracu’ au făcut ăștia să nu le cadă prosoapele în timp ce dansau?
În altă ordine de idei, gașca de la Sportmeet a pus-o de-un fotbal între bloggeri sub auspiciile Citeşte în continuare
O fotografie istorică
Adolf Hitler primind cadoul de aniversare a vârstei de 50 de ani din partea lui Ferdinand Porsche. Primul Volkswagen Beetle.
Fotografie realizată de Hugo Jäger, fotograful personal al lui Adolf Hitler. Un set de imagini excepționale găsiți aici.
Lukas despre China și chinezi
Vizita de lucru pe care am făcut-o la mijlocul săptămânii pe Costa Brava pentru a testa noul Audi A1 Sportback (varianta cu cinci uși a lui A1) m-a pus față în față cu oficiali ai mărcii germane. Și, ca de obicei, discuțiile s-au întins de la detalii legate de mașina testată până la povești care nu au legătură decât tangențială cu scopul vizitei.
Am vorbit ceva mai mult la cină și, ulterior, după aceasta cu unul dintre oamenii care se ocupă de partea electrică și electronică a lui Audi A1, un neamț foarte simpatic și deschis de vreo 30-35 de ani. Lukas. După ce am terminat rapid subiectul tehnologie pe A1, mi-a atras atenția faptul că omul a lucrat timp de trei ani cu China, la joint veinture-ul Citeşte în continuare
La șaman
Un prieten care își tușea plămânii de câteva zile s-a hotărât să meargă la medicul de familie. Speriat că văzuse pe internet ca simptomele lui put a bronșită, a tras aer în piept (mă rog, cât putea s-o facă în condițiile date), și-a făcut curaj și a purces la un consult.
Vizita la medic l-a liniștit. Pe de o parte. Asta pentru că omul nu avea absolut nimic, singura problemă fiind legată de o răceală trecătoare, complet și ușor vindecabilă. De ce spun “pe de o parte”? Pentru că, pe de altă parte, Jean al meu s-a întors de la medic mai speriat decât a mers.
- I-am spus că mă doare capul din când în când și că mă simt obosit uneori. Știi ce mi-a răspuns? “Asta e pentru că ești născut în an Citeşte în continuare
De ce avem Mașina Bloggerilor în Autovot 2012?
Acum șase ani, când am început treaba la Automarket.ro, eram priviți ca un soi de haiduci care încearcă să mute informația din media clasică, print, într-un mediu care era văzut mai degrabă ca unul al distracției și al comunicării decât ca unul al informației. Nu a fost deloc ușor să demonstrăm că produsele pe care le oferă Automarket sunt complet digerabile și profesioniste, dar timpul le-a așezat pe toate în matca normală. Evoluția continuă, de altfel, și astăzi. Și va continua și mai departe. Pentru că jurnalismul auto este unul care favorizează în sine revistele: materialele printate sunt mai atrăgătoare, fotografiile pe o hârtie bună reușesc să atragă mai mult decât o fac unele perisabile din punctul de vedere al timpului de expunere, cum sunt cele pe care le vedem pe monitoare. În plus, mai există un element: pasionații de mașini au nevoie de timp pentru a vedea site-urile auto ca pe o alternativă de informare la revistele pe care unii le-au colectat cu sârg și bani, mulți bani, de-a lungul timpului. E greu să te desprinzi de un stil pe care l-ai apreciat și l-ai respectat pentru a te orienta (măcar ca alternativă) spre o zonă în care publicul avizat este amestecat cu cel de ocazie.
Cu toate astea, am continuat să marșăm pe ideea noastră, iar rezultatele sunt evidente. Pe lângă trafic, Automarket a crescut enorm din punct de vedere calitativ. Și nu e vorba neapărat de calitatea informațiilor, pe care am încercat să o menținem cât mai sus posibil în contextul unei piețe din ce în ce mai “manelizate”, ci de calitatea publicului. Nu am ascuns niciodată că unul dintre scopurile mele în ceea ce privește rolul Automarket este de a educa publicul în măsura în care o poate face un site auto românesc.
Revenind, știu, văd că bloggingul auto există la un nivel încă foarte scăzut în România. Ca un outsider devenit favorit, consider însă că potențialul opiniei libere de obligații în ceea ce privește mașinile este enorm. Dacă bloggerii care înțeleg mașinile, care le iubesc și care vor să scrie despre ele vor conștientiza faptul că au șansa de a continua într-o zonă ultra-democratică un tip de scriitură neutră deja existentă, toată lumea va avea de câștigat. Iar primul pas înspre această democratizare a opiniei în online-ul “nou” este făcută tot de Automarket. Îi invităm pe bloggeri, indiferent de nuanță, culoare, opinie sau mărime, să facă parte din juriul care va acorda premiul Mașina Bloggerilor în AUTOVOT 2012.
Nu e deloc greu să-ți votezi mașinile preferate, iar aplicația dezvoltată de Automarket pe Facebook vă stă la dispoziție în următoarele aproape trei săptămâni. Chiar îmi doresc ca bloggerii să-și dezvolte o voce auto proprie și să și-o expună în cadrul organizat al unui concurs independent care nu a făcut niciodată parte din sfere de influență. Oricât de patetic ar suna, am adus bloggeri în concurs pentru că am vrut să dau mai departe oamenilor care vorbesc liber șansa de a-și expune opinia în acest domeniu. Și, poate, de a-și dezvolta pasiunea pentru fenomenul ăsta frumos denumit automobil.
Mai multe detalii despre cum poți vota în AUTOVOT 2012 și în AUTOVOT 2012 – Mașina Bloggerilor găsiți AICI.
Vreau să le mulțumesc personal celor patru oameni care au acceptat să devină vocile bloggerilor români în AUTOVOT 2012. E vorba de Bobby, Cabral, Chinezu și Manafu, cei care vor acorda în Gala din 16 februarie premiile din parte bloggerilor. Sunt sigur că gradul de reprezentare al acestui concurs va fi mare, iar cei 61 de bloggeri care au votat anul trecut în acest concurs vor fi și mai mulți la ediția din acest an.
Suntem și vom fi triști
Ceva, undeva, e stricat. Ne naștem atât de sinceri, atât de frumoși, atât de curați, atât de altruiști, atât de naturali, atât de plăcuți, atât de iubitori, atât de simpli, atât de oameni! Undeva, pe drum, odată cu apariția a ceea ce noi numim educație, lucrurile se strică. Suntem învățați că nu trebuie să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard, că tot ce-i în mână nu-i minciună, suntem învățați lucruri cretine despre capra vecinului, despre eșecul ca eșec, nu ca mod de căutare a succesului. Suntem învățați că vom trăi toată viața într-o competiție acerbă în care de obicei câștigă cel mai oportunist, cel mai norocos, cel mai bun într-un anumit moment, la un anumit Δt, într-un anumit punct al sferei cunoașterii, nu neapărat cel mai bun. Apoi, suntem învățați că trebuie să adulăm fără să vedem, să admirăm fără să simțim și să slujim fără să gândim. Ulterior, când ne dovedim talentul nativ în curriculum-uri paralele cu cele ale școlii clasice, suntem considerați paria și exilați la școli cu o atmosferă și un colectiv în care nu avem cum să ne cultivăm respectivul talent decât dacă avem un noroc chior. Apoi, vin banii, iar încrederea, și ea un caracter nativ, dispare cu timpul.
La final, ajungem să spunem că bătrânii, care au trecut prin toată viața și au observat că malaxorul atacă, radiază și ucide pe rând curățenia, prietenia, iubirea, încrederea, talentul și altruismul, sunt înțelepții comunității. Și asta nu neapărat pentru că știu că eliminarea tuturor acestor elemente din corpul constitutiv al ființei este rea, ci pentru că știu pur și simplu cum să supraviețuiești lipsei acestora.
Suntem și vom fi triști. Începând – paradoxal – din momentul în care suntem educați.
Noul VW Up! cu cinci uşi
După Lupo, Volkswagen a evitat să lanseze un model mai mic decât Polo. Motivele sunt ştiute doar de nemţi. Dar oamenii au reparat-o anul ăsta şi, împinşi de la spate pe de o parte de cererea din ce în ce mai mare pe segmentul mini, pe de altă parte de targetul declarat al Grupului de a deveni numărul 1 mondial până în 2018. Oricum, dacă veţi auzi la anul că VW a crescut iar în vânzări, besteseller-ului Golf şi fratele mai mic Polo li se vor fi alăturat şi Up!. De azi, şi în versiune cu cinci uşi, adică potrivită pentru preferinţele şi profilul clientului român. De familie, cum ar zice epigonii. Mai multe aici.
P.S. Apropo de Grupul Volkswagen şi de cinci uşi, azi plec în ţări mai calde pentru a testa noul A1 Sportback, versiunea cu două uşi în plus a lui A1. Sunt curios, că de arătat n-arată deloc rău.
Susţin
