Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 13: La greutăți ni-i greu

E clar, am înțeles. Și până la urmă, după îndelungi încercări de negocieri cu propriile noastre cerințe și standarde evident îndoite față de realitatea palpabilă din jur, poate că am început să ne asumăm național eșecul de la Rio, cu speranța că viitorul va aduce ceva mai mult aplomb în discipline de care publicul își aduce aminte o dată la patru ani, iar autoritățile o dată la o sută. Rio n-a fost chiar cel mai bun moment al României la Jocurile Olimpice. Am avut ghinion, nu suntem ajutați de autorități, ne-au furat arbitrii, Dumnezeu n-a fost român. Am înțeles.

Doar că uneori ne-o cam facem cu mâna noastră. Și probabil că ar trebui să ne asumăm și asta ca pe un soi de lecție de viață, pentru că dacă eșecurile au vreo virtute, aceea e să ne facă să învățăm cum să procedăm mai departe.

Ieri am avut un singur român la Rio. Andrei Gag, un sportiv de 25 de ani care la juniori a mutat ceva munți și care la începutul acestui an a reușit să devină vicecampion mondial în sală la Aruncarea greutății. Unul dintre sporturile care fac parte din categoria celor pe care dacă le vezi la televizor par ușoare, iar atunci când încerci să le practici se transformă în iad. “Cum? Nu pot să arunc 20 de metri bila din metal?”

Nu. Nu poți și nici nu vei putea vreodată. Vorba unui chibiț de pe net: pentru ca Jocurile Olimpice să aibă o valoare și mai mare, ar fi excelent dacă în fiecare probă ar fi lăsat să concureze și un om normal, luat de prin birouri, ca să vedem diferențele. Probabil că așa am ajunge să apreciem mult mai mult ce ne oferă sportivii pe care prin televizor îi vedem deformat, prin lentila comparației cu cei la fel de buni sau poate mai buni decât ei. Când te uiți la filmele de pe net în care două mașini de 500 de cai putere se bat la accelerație, realitatea percepută devine diformă pentru că nu ai repere reale. Dacă te-ai alinia la start cu propria ta mașină ți-ai da seama însă imediat că ești dintr-o galaxie paralelă în care timpul e curbat și distanțele sunt făcute pentru a te umili.

Seria limitată Renault Olimpic

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault Româniapartener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

Revenim la Aruncarea greutății. Andrei Gag este recordmenul național, cu o aruncare de 21,06 metri. Cel mai bun aruncător pe care l-a dat România vreodată a intrat în seriile de calificare, acolo unde reușești să ajungi în finală în două moduri: dacă împingi bila de 7.3 kilograme peste linia de 20.7 metri sau dacă te clasezi între primii 12 (din 34 de sportivi) în ordinea lungii aruncărilor.

Au urmat câteva minute în care ne-am demonstrat nouă înșine că dacă proba ar fi una de atragere a greutăților în loc de aruncare a acestora, am fi campioni și vicecampioni mondiali și i-am lăsa pe ceilalți să se lupte pentru bronz ca ahtiații.

Prima încercare din trei. Gag aruncă relativ slab, undeva la 18 metri și jumătate, iar după asta calcă voit în afara cercului de lansare, semnalul universal pentru ca arbitrii să-i anuleze aruncarea. Așa faci de obicei când ești nemulțumit de aruncarea ta. Din frustrare, din nervi, din superstiție, spuneți-i cum vreți. E o modă destul de răspândită printre sportivii de performanță, nu e brevetată de români.

La doua încercare, al nostru aruncă ceva mai bine, dar iese cu totul din cerc după aruncare. Aruncare anulată.

A treia încercare. Al nostru se adună, își ia elan și împlântă bila la 20.4 metri. O aruncare sub baremul care l-ar fi calificat direct în finală, dar foarte bună, care îi dă șanse să fie între primii 12 care merg mai departe.

20.40 metri. Fix atât cât aruncă și jamaicanul O’dayne Richards. Doar că jamaicanul trece în fața românului. Pentru că în caz de egalitate, departajarea e făcută de următoarea aruncare ca valoare. Care la Gag e zero, că a călcat voit pe cerc, iar la jamaican e 19.38. Noi avem zero, ei au unu.

Nu știm exact cât a fost prima aruncare a românului, pentru că nu a mai măsurat-o nimeni. Pe camere a părut mai puțin de 19.38. Doar că Andrei Gag a anulat-o înainte să știe detaliul ăsta. Și rămâne, evident, gestul, ideea, filosofia prin care ne anulăm singuri șanse care ulterior s-ar putea dovedi decisive înainte să știm ce valoare au.

Știi, dacă jamaicanul rata a doua aruncare, al nostru mergea mai departe și dacă avea trecută în catastif o aruncare de doar 5 centimetri în care bila i-ar fi căzut din bărbie la poalele picioarelor, ca sudoarea de pe frunte. Probabil că atunci când te afli într-o competiție ar trebui să-ți oferi toate șansele pe care le ai cât timp nu știi ce se întâmplă în restul concursului. Mai ales atunci când ajungi la Rio deodată cu restul lotului și aștepți 13 zile acolo până când începi competiția, fiind martor cu mâinile legate la efectele devastatoare ale vânturilor care ne-au îndoit coliba care abia se mai sprijină-n doi pari și trei surcele.

Lasă-ți șansele-n pace, mai ales dacă nu-ți cer mâncare și îndemnizație de creștere a copilului.

Asta pentru că la final, ca-n filmele cu lemne, s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple pentru ca episodul să devină lecție de viață și pentru ca povestea să se termine cu cea mai cărnoasă cireașă din lume așezată pe tort: jamaicanul a terminat calificările pe ultima poziție calificabilă spre finală, iar al nostru a fost primul sub linie.

Acordă-ți toate șansele pe care le ai la dispoziție. Știi, atunci când ești la start este evident că un centimetru nu e destul pentru a putea să traversezi oceanul. Dar atunci când sari pe malul celălalt, un centimetru poate să fie diferența dintre un picior așezat hotărât pe sol și o cădere în gol în văzul lumii. E o chestiune de percepție. Iar dacă din Jocurile Olimpice de la Rio am învățat măcar atât ca nație, consideră că nu ne-am pierdut două săptămâni din viață urmărind degeaba unul dintre cele mai spectaculoase evenimente care au loc pe Glob.

Cu Andrei Gag ne vedem la Tokyo în 2020. Pe atunci va avea 29 de ani și probabil că va acumula suficientă experiență încât să se bată pentru medalii. Poate că până atunci ne facem ordine prin sertare.

***

S-a dat frumos la Zilele Orașului Rio, acolo unde primăria de sector s-a prins că e mai ușor să-l aducă pe Usain Bolt să alerge ca să mulțumească masele în loc să le cumpere mici și fasole cu cârnați, așa cum se întâmplă la noi. Iar după ce le-a ieșit mișcarea la finala de la 100 de metri, finala de la 200 de metri a fost jucată și ea cu tribunele pline, un fenomen natural la fel de rar la Jocurile Olimpice precum sporturile în care nu există jucători dopați.

Bolt a reușit să-și dezmembreze din nou adversarii în cea de-a doua finală pe care a alergat-o la Rio, câștigând al treilea aur consecutiv la 200 de metri în probele de la Olimpiadă. Bolt e pe linia dreaptă spre adunarea primei Triple Triple a Jocurilor Olimpice, (3 medalii de aur consecutive la 100 de metri, 3 consecutive la 200 de metri și 3 consecutive la ștafetă 100 de metri cu echipa Jamaicăi) treabă care va finisa soclul statuii pe care Bolt o are deja construită în istoria sportului mondial.

Dar Bolt a fost supărat spre furios după ce a câștigat la pas finala de astăzi, pentru că scopul său declarat era să depășească recordul mondial pe această distanță. Nu a fost mai puțin de 19.19 secunde, cifre înfipte tot de el în statistică, ci 19.78, chestie care ținut și de faptul că la Rio a ropotit înaintea probei, iar suprafața de concurs nu a respectat Dress Code-ul și nu s-a prezentat la întâlnire îmbrăcată la înălțimea evenimentului. Chiar și așa, Bolt și-a pus cenușă-n cap: “Am alergat foarte bine pe turnantă. Dar corpul nu m-a mai ascultat pe linia dreaptă. Îmbătrânesc”, a spus jamaicanul în timp ce se simțea uscat după o finală pe care a terminat-o la cinci metri în fața mult mai crocanților săi adversari direcți. Jamaicanul a reconfirmat faptul că se va retrage după Rio, lăsând un mare gol în atletismul mondial.

Andre de Grasse, canadianul care a luat bilet de ordine la sceptru și-și așteaptă rândul la coadă, a terminat pe locul al doilea, cu 20.02. În sfârșit, locul al treilea a fost o bătaie la milimetru între trei sportivi, francezul Christophe Lemaitre reușind să ia bronzul după ce l-a depășit la vârf de unghie pe britanicul Adam Gemili. Timpul oficial al celor doi a fost identic (20.12), însă francezul a profitat de faptul că și-a întins pieptul spre linia de finish cu 3 miimi de secundă mai repede, chestie care-l face pe Lemaitre să mulțumească providenței că a refuzat aseară desertul la cină.

“Ne aflăm într-un moment în care era lui Usain Bolt se termină, iar copiii inspirați de el încep să apară în atletism. Am avut plăcerea de a fi în aceeași eră cu Bolt. Un tip al cărui nume de familie e Bolt (n.m. “Fulger”) și care e cel mai rapid om din istorie. Nu cred că există cineva care să fi putut scrie un scenariu mai potrivit decât ăsta”.
Ashton Eaton (SUA), Medalie de Aur la Decatlon la Rio

Seriile de calificare în finala de 4×100 de metri ștafetă feminin s-au lăsat cu sprâncene ridicate după ce marile favorite, atletele din SUA, au scăpat ștafeta la al doilea schimb și se vedeau scoase din competiție încă dinainte ca-n oală să intre ingredientele care vor forma ciorba. Organizatorii au decis însă să le mai dea o șansă după ce proba video a dezvăluit faptul că la schimbul de ștafetă nefinalizat una dintre sprinterele americane a fost faultată de o sportivă din Brazilia care, obișnuită probabil cu fotbalul de pe Copacabana, a intrat la glezne fără ca arbitrul să-i dea galben. Americancele au intrat ulterior pe pistă singure, fără riscul ca alte adversare să le trântească, și au terminat cu cel mai bun timp din serii, 41.77, cu 0.02 secunde mai bun decât cel al Jamaicăi. Cel mai mult au plâns însă chinezoaicele, care intraseră pe ultimul loc la buget în finală doar pentru ca la final să se vadă exmatriculate.

Cea mai mare surpriză a zilei a venit de la handbal, acolo unde Rusia a reușit să elimine Norvegia, echipă care a câștigat atâtea competiții în ultima perioadă, încât norvegienii au rămas fără străzi pe care să le redenumească după componentele lotului. Campioană Olimpică, Mondială și Europeană în exercițiu, Norvegia a plecat acasă după un meci regizat de Quentin Tarantino, Cristi Puiu și Alfred Hitchcock: a fost sânge, artă, comunism și thriller în doze egale care la un moment dat s-au amestecat și-au dat cel mai complicat meci de handbal jucat la Rio. Rusoaicele au câștigat cu 38-37 după cea de-a doua repriză de prelungiri, meciul fiind la un pas pe semicerc de a se termina la penalty-uri.

Proba masculină de Triatlon a fost o afacere trecută pe buletin de familia Brownlee din Dewsbury, Marea Britanie. Frații Alistair și Jonny au terminat pe primele două locuri la distanță mare de urmăritori, reușind să rezolve în sfârșit problema petei de igrasie din colțul peretelui de pe holul casei părintești prin acoperirea sa cu medaliile olimpice de aur, respectiv argint la Rio. Câștigător a fost Alistair, fratele mai mare (28 de ani versus 26 pentru Jonny). Frate, frate, da’ brânza-i pe bani frumoși mai ales dacă e maturată.

Trecem la box și venim cu vești bune pentru sport, dar proaste pentru sportivii plecați prea devreme dintre noi. Federația Internațională de Box i-a luat la rând pe arbitrii care au oficiat partide la Rio, excluzând o parte dintre aceștia din activitate după ce au interpretat complet eronat unele meciuri. România se mândrește cu faptul că a fost prima țară furată ca-n troleu după ce Mihai Nistor i-a băgat mințile-n cap iordanianului Iashaish doar pentru ca arbitrii să-i dea cheia de la sferturi adversarului său. Scandalul a escaladat ulterior, iar erupția a avut loc când irlandezul Michael Conlan l-a stors de sânge în sferturile categoriei 56 de kilograme pe rusul Vladimir Nikitin înainte de a fi trimis la Dublin să bea bere de necaz. De altfel, Conlan a plecat de pe ring aplaudat de spectatori și arătându-le arbitrilor direcția spre rai cu degetele mijlocii într-un gest care a avut efect de iatagan asupra arbitrilor care i-au acordat rusului victoria deși acesta a trebuit să renunțe la turul următor pentru că medicii nu i-au dat voie să concureze din cauza defecțiunilor grave la sistemul de propulsie.

Povestea celor patru înotători americani care s-au plâns că au fost jefuiți la Rio s-a terminat ieri după ce autoritățile au difuzat o serie de imagini preluate de camerele de luat vederi și care au lămurit cazul. A fost ca la Radio Erevan: americanii au fost jefuiți de un polițist fals care le-a blocat taxiul cu care se întorceau la Satul Olimpic. Doar că nu au fost jefuiți, ci au plătit de bună voie câteva daune produse între-o benzinărie din cauză că erau beți, nu a fost un polițist fals, ci gardianul care păzea benzinăria și nu le-a fost blocat taxiul, ci au vrut ei să oprească ca să treacă pe la toaletă. În rest, e adevărat că se întorceau în Satul Olimpic.

Una peste alta, cel mai rău iese din povestea asta Ryan Lochte, înotător cu șase medalii de aur la ultimele patru ediții ale Jocurilor Olimpice, care are acum nasul roșu și mare și dă prost pe sticlă, astfel că nu va mai fi folosit de sponsori în clipuri de promovare pentru că aceștia îl vor exclude probabil din planurile lor în următoarea perioadă.

A fost o zi fabuloasă pentru dopingul de la Rio. Izzat Artykov, un halterofil din Kîrgîstan care a luat medalia de bronz la categoria 69 de kilograme și i-a adus poporului kîrgîz singurul motiv de fericire pe lângă faptul că exportă aur și uraniu prin țările vecine, a fost deposedat de medalie după ce organizatorii i-au găsit în sânge balauri sub formă de sulfat de stricnină, o substanță care te ajută-n viață până la proba contrarie.

Satârul care desparte carnea bună de cea expirată a căzut foarte aproape de România după ce Comitetul Internațional Olimpic l-a trimis acasă și pe moldoveanul Serghei Tarnovschi, un tip de 19 ani care a luat la rândul său medalie de bronz în concursul de canoe sprint. Tarnovschi a fost interceptat de radar la un test care a avut loc înaintea Jocurilor de la Rio, însă fotografia a venit abia acum, iar moldoveanul nu mai are cum să-și înjumătățească amenda în 48 de ore.

În sfârșit, indianul Narsingh Yadav, sportiv înscris în competiția de Lupte libere și care a fost șef de scară la categoria sa la Mondialul de anul trecut, a fost suspendat definitiv pentru patru ani după ce Tribunalul de Arbitraj Sportiv i-a respins contestația făcută la decizia CIO de a-l scoate din competiții pentru că băuse gaz lampant cu Mentos. Oficialii din India îi dăduseră verde să participe la Rio, însă categoria sa își începe petrecerea doar azi, când Yadav e deja pe lista celor care nu cuvântă.

În sfârșit, brazilienii au explicat motivul pentru care multe dintre disciplinele de la Rio s-au desfășurat cu tribunele goale ca-n Liga 1: doar jumătate dintre elevii care au primit 300.000 de tichete gratuite au venit să-i vadă pe sportivi. Altfel spus, spectatorii s-a înghesuit la porțile stadioanelor ca să ceară bilete, dar n-au avut de unde să le cumpere pentru că elevii din Rio au stricat Jocurile Olimpice. Autoritățile analizează cazul și modalitățile în care școlarii pot fi trași la răspundere și pentru sărăcia din favele, pentru jafuri și răpiri, dar și pentru cele 23.8 crime la 100.000 de locuitori înregistrate anual în Brazilia. Nu în ultimul rând, elevii din clasele primare vor fi declarați responsabili pentru violențele polițiștilor. Poate i-or fi înjurat sau ceva.

ROMÂNIA LA RIO: MEDALII ȘI MAȘINI

  • AUR (1): Câte un Renault Kadjar Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
    Ana-Maria Popescu, Simona Pop, Simona Gherman, Loredana Dinu (Spadă feminin).
  • ARGINT (1): Câte un Renault Captur Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
    Horia Tecău și Florin Mergea (Tenis dublu masculin).
  • BRONZ (2): Câte un Renault Clio Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
    Gabriel Sâncrăian (Haltere 85 kg)
    Laura Oprea, Andreea Boghian, Roxana Cogianu, Mădălina Bereș, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Adelina Cojocariu, Iuliana Popa, Daniela Druncea (Canotaj 8+1)

ROMÂNIA LA RIO (vineri, 19 august 2016)

  • ATLETISM
    50 de km marș masculin: Narcis Mihăilă și Marius Cocioran se aliniază la startul celei mai lungi probe de plat a atletismului olimpic. Ora 14:00;
    20 de km marș feminin: Andreea Arsine, Ana Rodean și Claudia Ștef intră în competiție la Rio astăzi într-o cursă care începe la ora 20:30
    4×400 de metri ștafetă feminin: Sanda Belgyan, Anamaria Ioniţă, Andrea Miklos și Adelina Pastor încearcă la noapte să se califice în finală. Cele patru fete au reușit bronzul la Mondialele de Atletism în sală din acest an. Ora 2:40
  • LUPTE LIBERE
    Ivan Guidea, bronz la Campionatul European în acest an la categoria 57 de kilograme, intră în competiție în optimi la ora 16:24. Dacă va ajunge să se bată pentru medalii, îl vom vedea diseară în jurul orelor 23:00-23:30.
  • GIMNASTICĂ RITMICĂ
    Dacă la gimnastică artistică am rămas cu amintirile de altădată, gimnastica ritmică ne oferă după 20 de ani de pauză o reprezentantă în calificările probei de Individual Compus. Ana Luiza Filiorianu (17 ani) poate fi văzută la 16:20 (cerc), 17:50 (minge), 20:50 (măciuci) și 22:20 (panglică).
Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

11 Comentarii

  1. Interesant e sa iei un om care face ceva sport, dar la nivel amator. Eu mai merg cu bicicleta si baietii care se antreneaza mai mult sunt rachete. Dupa care…in turul sibiului (nu vorbim de turul frantei, da?) mor pe drum.
    nici macar nu pot sa ma gandesc ce s-ar intampla vs olimpici.

    • Nu știu, dar cred că ar fi fain de văzut la TV chestia asta :)

    • Bătrânul Eric :) Uite, aici vorbește despre cum s-a văzut din apă povestea asta:

    • Olimpiada si povestile ei :)

      cea mai superba poveste (din ultimii ani) este tot a lui Steven Bradbury care a castigat aur la patinaj viteza doar pentru ca era cel mai prost din curtea scolii la proba aia.

    • Băi, nu știu ce zic. Știi cum e? Până la urmă au făcut una-alta să ajungă acolo. În plus, simplul fapt că ăia trei din fața lui s-au măturat singuri nu-i scade lui din meritele de a fi stat pe patine. Dacă mă pui pe mine pe patine și mă pui să-i dau viteză, mă găsești la copcă.

    • pai da. Dar n-ai vazut ca pe lume o deranjeaza faptul ca olimpiada e “comunism”?

  2. 1. Andrei Gag a devenit vicecampion mondial in sala anul acesta, nu anul trecut.
    2. El este recordmen national, dar nu cu 20.96 de metri, ci cu 21.06.
    3. Da, Gag si-a anulat prima incercare, insa in niciun caz ea nu a fost mai buna decat cea de-a doua performanta a jamaicanului. Andrei nu si-a facut-o cu mana lui. A incercat sa evolueze cat a putut el de bine la acest concurs, insa nu a pierdut calificarea in finala doar pentru ca si-a anulat prima incercare.

    Sigur, apreciez ce vrei sa zici in acest articol. Insa in cazul in care exemplul era unul mai concret, cred ca era mai reusit. Mi se par prea multi de “daca” in ecuatie.

    O zi buna!

    • Și-a anulat-o înainte să știe situația ulterioară egală cu jamaicanul. Era absolut logic să facă asta dacă știa situația finală și cunoștea pozițiile fiecăruia. Nu e vorba de cifre, ci – repet – de gest, de folosofie, de modul în care gândim sau nu gândim situații în care ne putem afla după ce am ales să ne anulăm șansele. În urma articolului ăstuia vor exista ocazii în care unii se vor gândi de două ori înainte să renunțe la milimetri munciți. Sau la orice echivalent al lor. De ce ai face asta?

    • Să nu uit: merci pentru update-ul de cifre. Eu le aveam așa cum le-am scris.

Leave a Reply