Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 14: Atletiki-taka

După ce a demonstrat că dacă-l pui să alerge în probele individuale nu-l poate bate nimeni nici măcar dacă-l încalți în șlapi cu călcâiul ros, cu șosete din lână și-i atârni o canistră din metal plină cu smoală de fund, Usain Bolt s-a aliniat la startul cursei de ștafetă 4×100 de metri alături de colegii de pahar din Jamaica pentru a rupe în fața lumii toate tratatele și analizele atletice care spuneau că este imposibil ca un sportiv să câștige toate probele de sprint inventate de om la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. 100 de metri, 200 de metri plus 4×100 de metri? La trei Olimpiade una după alta? Doar dacă-i înfigi în colon un motor cu reacție și-i dai drumul liber pe stadion.

Și totuși, se mișcă. Omul care n-a mai pierdut o finală majoră de sprint din 2007 încoace a reușit să rezolve ieri una dintre cele mai complicate ecuații ale atletismului mondial, acest Nod Gordian al sprintului la nivel înalt, echivalentul absolvirii în același an la Oxford, Stanford și Cambridge cu un stagiu de pregătire în fizică cuantică la MIT. Și nu doar că a reușit, dar a făcut-o în binecunoscutul stil propriu, transformând ultimii 100 de metri ai cursei în propria cămară în care i-a înghesuit pe americani, canadieni și japonezi pentru a trece linia de sosire la șapte sute de kilometri de aceștia, cu relaxarea cu care te scarpini după ureche. Aflat în ultimul schimb al ștafetei jamaicane, Bolt a preluat batonul la câțiva centimetri în fața adversarilor direcți, dar a accelerat spre linia de final ca TGV-ul pe lângă personalul de Oltenița, băgându-și adversarii în otită.

Seria limitată Renault Olimpic

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault Româniapartener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

Au fost ultimii 100 de metri ai carierei olimpice a unui sportiv fabulos care nu doar că a transformat atletismul într-o carieră în care a bătut toate recordurile cu coada măturii și s-a instalat în istoria disciplinelor la care a concurat ca sistemul de operare pe telefonul mobil, ci a făcut-o curat, fără a-și transforma sângele-n magmă cu ajutorul prafului de stele. Apariția lui Bolt a fost apariția televizorului color într-o vreme a tehnologiei cenușii în care deosebeam sportivii după nuanța șortului și a jambierelor. Un tip care a topit gheața din concentrarea atleților de la 100 și 200 de metri în desene pe asfalt, reușind să demonstreze că există încălzire globală pozitivă și bucăți de suflet acolo unde era o pădure de mușchi și de abdomene.

Chiar dacă finala de ștafetă 4×100 de metri a fost acoperită de umbra lui Bolt, povestea a fost ceva mai complexă. În primul rând, Argintul a fost câștigat de patru sprinteri din Japonia care au reușit să bage wasabi-ntre oalelele jamaicane, americane și canadiene și să arunce gust într-o ciorbă care părea arestată. În al doilea rând, americanii au fost descalificați imediat după cursă din cauză că un schimb de ștafetă a fost realizat în afara zonei regulamentare și au primit vestea fix în timp ce sărbătoreau medalia de bronz pupându-se cu puținii spectatori cu care nu apucase să se mozolească metaforic de la distanță cu Usain Bolt. Momentul a fost identic cu cel în care-ți cade blocul în cap în momentul în care te pregătești să sufli în lumânările tortului.

Suporterii americani nu au suferit însă major pe marginea subiectului pentru că abia scăpau de mahmureala de după cursa feminină de 4×100 de metri, acolo unde sportivele din State și-au desființat concurența după ce cu o zi în urmă fuseseră la un baton de ștafetă distanță de a fi exmatriculate de la Bac din cauză că le-a tremurat cernoziomul sub picioare în calificări. A fost Aur la final în fața Jamaicăi și a Marii Britanii, iar Allyson Felix a devenit prima atletă care bagă-n poșetă cinci medalii de aur în istoria probelor atletice de la Jocurile Olimpice. Mai mult, americanca are toate șansele să mai pună un etaj pe tort: astăzi are de căpălit în finala de 4×400 de metri, acolo unde SUA s-a calificat de pe prima poziție la o unghie cu ojă distanță de fetele din Jamaica.

***

Vești proaste de la Stâna de Vale după ce românii prezenți ieri la Rio în ultima zi în care mai aveam un gram de speranțe că ne apropiem de medalii nu au reușit decât să iasă la număr. Deși am învățat forțat în aceste două săptămâni să ne dosim speranțele în fundul debaralei, între gențile alea vechi cărora li s-au rupt curelele și cutiile cu șuruburi pe care nu le vom folosi niciodată, am strâns din pumni la Lupte libere, acolo unde Ivan Guidea a tras la categoria 57 de kilograme de adversari cu scopul de a transforma un sport ignorat la noi în rețetă de cozonac din care să iasă ceva bani de pus deoparte pentru zile și mai negre decât cele deja existente. Născut în Republica Moldova și teleportat în România cu ajutor consular, Guidea a reușit să treacă de optimile de finală după ce i-a stors baclavalele turcului Suleyman Atli, dar s-a oprit în sferturi, acolo unde a dat de bulgarul Vladimir Dubov, ai cărui castraveți au fost prea acri și picanți pentru a fi digerați corect după regulamentul murăturilor moldovenești. Guidea s-a oprit astfel la un pas de partidele cu medalii pe saltea, dovedindu-ne încă o dată că am reuși performanțe fabuloase la Olimpiadă dacă medaliile s-ar acorda pentru participanții în sferturi.

În cele două probe de marș care au avut loc ieri (masculin 50 de kilometri și feminin 20 de kilometri), românii care au luat startul au reușit performanțe mai degrabă modeste, chiar dacă Narcis Mihăilă (foto jos, locul 31 la final, cu 4:02.46) și-a bătut recordul personal și va aduce de la Rio un timp pe care poate să-l utilizeze de acum înainte ca bornă. Dacă Marius Cocioranu a abandonat la jumătatea cursei, Andreea Arsine a terminat a 45-a în cursa feminină în care doar 63 de atlete au trecut linia de sosire. Performanțele modeste care au însă o explicație cât se poate de normală: în România nu poți să te antrenezi mai mult de un kilometru la marș, pentru că înaltul spiritul civic al populației face ca trecătorii să te oprească și să sune la salvare din cauză că alergai cam împedicat.

Am fost definiția modestiei și la ștafeta feminină de 4×400 de metri, care a terminat pe locul al 14-lea din 16 echipe care au luat startul în seriile de calificare în finală. Într-o probă în care sportivele din Statele Unite și Jamaica par avioane de vânătoare care survolează o miriște cu nevăstuici, româncele au terminat calificările în 3:29.87, cu patru secunde mai slab decât Australia, care a avut ultimul timp calificant în finală.

În sfârșit, ziua s-a terminat ceva mai colorat, pentru că Ana Luiza Filioreanu a readus România în competiția de gimnastică ritmică după 20 de ani în care am lipsit la apel pentru că toate sportivele cu potențial preferau să facă Tzukahare și Amânare în loc să țină măciucile de mâner. La doar 17 ani și la prima Olimpiadă din cariera care abia începe, românca a utilizat timpul petrecut pe covor pentru a încerca să sustragă pe sub mână mișcări și ceva grame de talent de la sportivele din Rusia, care domină acest sport cu autoritatea cu care Putin taie carnea de vită cu satârul când vrea să-și facă tocană.

Ieri au avut loc calificările în finala care are loc astăzi și, chiar dacă nu a reușit să se califice mai departe, Luiza Filioreanu a reușit evoluții în care nu a avut erori majore și în care ne-a demonstrat că gimnastica ritmică este unul dintre sporturile alea la care te uiți doar pentru a-ți da seama că n-o să reușești nici cu dispensă de talent să domesticești cercul, mingea, panglica sau măciucile în halul în care o fac fetele astea. A fost un exercițiu bun și pentru privitori, pentru că ne-am familiarizat cu termeni precum “risc” sau “măiestrie” în semantici complet diferite de cele pe care le utilizăm în viața de zi cu zi, dar și cu sistemul și modul de punctare care pe alocuri îți dă scurtcircuit dacă nu ai mai avut tangență cu domeniul. Până una-alta, e cert că fotbalul freestyle, în care niște tipi țin mingea lipită de picioare și de cap, este zgomot în vizuină pe lângă modul în care gimnastele vrăjesc mingea de gimnastică și-o transformă în obiect pentru care gravitația e un moft.

***

Trecem la sporturi ceva mai ușor de digerat la televizor și notăm faptul că Germania a devenit campioana olimpică feminină la fotbal după ce a executat fără milă Suedia. Germanii au dată încă o dată dovadă că brânza se cumpără cu euro la Berlin după ce Suedia le scăpaseră pe nemțoaice anterior de SUA și de Brazilia, celelalte mari favorite la titlul olimpic. În competiția masculină de baschet s-a jucat semifinala SUA-Spania, întâlnire așteptată de toți fanii sportului care sperau că americanii vor avea în sfârșit ocazia de a gusta parchetul. Nu s-a întâmplat însă acest lucru, baschetbaliștii școliți sub panourile din NBA reușind să treacă examenul după ce au răspuns în timp record la toate întrebările de tip grijă. În finală, americanii vor să dovedească faptul că rămân stăpânii inelului într-un meci cu Serbia.

A sângerat apa din bazinul olimpic la polo, acolo unde naționala feminină a Statelor Unite a câștigat medalia de aur după ce a intrat în echipa Italiei ca plasa-n scrumbii. Măcelul s-a terminat 12-4, iar antrenorul echipei italiene – care nu pierduse niciun meci în competiție până acum – a declarat la final că nu s-a mai întâlnit niciodată cu o echipă atât de puternică și că jucătoarele din SUA “sunt din altă galaxie”. Performanța americancelor e cu atât mai grea cu cât 9 dintre cele 13 componente ale lotului n-au mai înghițit apă în piscina de la Olimpiadă până acum, iar media de vârstă e de doar 23 de ani, ceea ce i-a făcut pe organizatori să se gândească serios să le ofere medaliile de aur americancelor și pentru următoarele două ediții ale Jocurilor Olimpice în scopul de a relaxa programul competițional din 2020 și 2024.

Dăm legătura pe Stadionul Olimpic de la Rio, unde subliniem prima medalie de aur câștigată de Tadjikistan în istoria Jocurile Olimpice la proba de Aruncare a ciocanului. Autorul moral a fost filosoful Dilshod Nazarov, care a analizat simptomatic scopul și valoarea intrinsecă a ciocanului în viața omului nou până când a cedat psihic și l-a aruncat 78.68 de metri, transformându-l în aur. Nazarov s-a clasat la final în fața bielorusului Ivan Tsikham, care are 40 de ani și care a revenit cu argint după o suspendare datorată consumului de etnobotanice cu efect convex. Tsikham ratase Jocurile Olimpice de la Londra din cauză că a picat o retestare a probei de urină pe care a dat-o la Atena în 2004. Se pare că dacă ai crescut în familie cu secera și ciocanul, nu poți alege foarte ușor să rămâi doar cu tatăl.

Dacă nu v-ați nimerit în fața televizoarelor la semifinala de badminton dintre malaezianul Lee Chong Wei și chinezul Lin Dan ați pierdut unul dintre cele mai frumoase meciuri disputate la Rio indiferent de competiție. Cei doi își împărțiseră dosuri de palmă în finalele de la Beijing și Londra și s-au întâlnit de această dată într-o semifinală în care malaezianul Wei încerca să se scuture de blestemul care l-a făcut să nu-l bată niciodată în carieră pe marele său rival. S-a întâmplat asta ieri, la Rio, însă chinezul s-a lăsat convins greu să intre-n dubă după ce a salvat trei puncte de meci în setul decisiv. Lee Chong Wei a câștigat la final cu 2-1 la seturi (15-21, 21-11, 22-20) o partidă în care o jumătate din populația Asiei a făcut preinfarct și s-a apucat de cules orez ca să se relaxeze.

Declarația zilei vine de la câștigătorul probei de decatlon, americanul Ashton Eaton, care-i nefericit pentru că publicul nu apreciază la valoarea corectă o disciplină în care atleții trebuie să centreze, să dea cu capul, să apere și să fluiere fault în atac în aceeași fază. “Nu există entuziasm din partea publicului pentru că atleții nu se ridică la nivelul de performanță a sportivilor specializați pe o singură disciplină. Când vezi că noi aruncăm greutatea la 14 metri, iar ei la 22 de metri, ți se pare că nu e nimic special în ce facem noi. La fel câna alergăm 1500 de metri doar pentru ca la final să ne prăbușim cu toții pe pistă. Ce nu înțelege lumea e că noi avem un timp foarte scurt pentru a ne pregăti la toate cele 10 probe din competiție. Dacă un om normal ar intra alături de noi în competiție pentru ca spectatorii să vadă cât de dificil e, sunt sigur că toată lumea ar fi mult mai fascinată de ceea ce reușim noi aici”.

Trimisă la cules de margarete cu steroizi de Federația Internațională de Atletism, care a exclus întregul lor de atleți ruși de la Rio, Yelena Isinbayeva și-a anunțat oficial retragerea din activitatea competițională. Atleta care a dominat proba de Săritura cu prăjina timp de un deceniu în care și-a permis să facă mișto de concurenți doborând recordurile mondiale centimetru cu centimetru pentru a aduna bonusurile oferite de organizatorii diferitlor competiții mondiale și europene a decis să pună prăjina-n cui. Nu înainte de a le oferi un reper nou de înălțime concurentelor de la Rio, spunând că Aurul din Brazilia nu e o medalie cu care învingătoarea să se poată lăuda prea mult acasă. “Dacă nu am participat eu, competiția nu a fost una adevărată”, spune Isinbayeva.

Până una alta, însă, rusoaica ar face mai bine să-și la palme și să-și certe colegii de lot care beau prafuri cu cisterna. Asta pentru că nu mai departe de ieri am fost anunțați că argintul câștigat de ștafeta feminină 4×400 de metri a Rusiei la Beijing a fost anulat din cauză că Anastasia Kapachinskaya a alergat cu steroizi sub limbă. Atunci când ai casa vopsită în roz e ușor deplasat să râzi de vecinii care-și bagă lavabilă verde în pereți.

De altfel, problema e ceva mai largă decât atât. Un calcul sumar arată că nu mai puțin de 120 de sportivi care fuseseră anterior suspendați din cauza dopajului au participat la Rio, iar 28 dintre aceștia au reușit chiar să plece spre case cu medalii. Între aceștia se numără și românul Gabriel Sâncrăian, care a luat bronz la haltere după ce în 2013 a fost tras pe treapta timp de doi ani din cauză că a aburit fiola cu stanozolol la un test de rutină. Sperăm până la ultima picătură de urină că al nostru s-a apucat de hobby-uri ceva mai puțin acide între timp și că nu rămânem fără 25% din medaliile câștigate la Rio. Oricum, Sâncrăian se află pe o listă pe care strălucesc în lumină nume precum Martina Hingis (argint la Rio), suspendată doi ani în 2008 pentru că băga cocaină în motor, sau Justin Gatlin (argint la 100 de metri la Rio), care însă a avut o carieră în care mai mult a stat suspendat decât a participat la competiții.

ROMÂNIA LA RIO: MEDALII ȘI MAȘINI

  • AUR (1): Câte un Renault Kadjar Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
    Ana-Maria Popescu, Simona Pop, Simona Gherman, Loredana Dinu (Spadă feminin).
  • ARGINT (1): Câte un Renault Captur Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
    Horia Tecău și Florin Mergea (Tenis dublu masculin).
  • BRONZ (2): Câte un Renault Clio Olimpic pentru fiecare medaliat din partea Renault România
    Gabriel Sâncrăian (Haltere 85 kg)
    Laura Oprea, Andreea Boghian, Roxana Cogianu, Mădălina Bereș, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Adelina Cojocariu, Iuliana Popa, Daniela Druncea (Canotaj 8+1)

ROMÂNIA LA RIO (sâmbătă, 20 august 2016)

  • ARUNCAREA CU PĂREREA
    Nu avem niciun român înscris sau calificat în probele care au loc astăzi la Rio. Vestea bună este că, așa cum zicea un clasic al sportului, nu ne putem face iluzii ca să n-avem deziluzii.
  • Dar dacă te plictisești, poți să citești încă o dată toate articolele din seria Rio 2016, faza pa canapea.
  • De asemenea, poți să te abonezi prin e-mail la articolele care apar pe acest blog ca să fii sigur că nu ratezi niciun text publicat de acum înainte în vecii vecilor amin. În colțul din dreapta sus găsești formularul de abonare.
  • Nu uita că aceste articole sunt scrise pentru a ajuta copiii cu autism de la centrul Micul Prinț să aibă o viață mai bună, deci donează pentru ei (detaliile și contul sunt la începutul articolului).
  • DAR RIO CONTINUĂ ȘI FĂRĂ NOI:
    Și chiar dacă nu avem români, există chestii tari care se văd azi. Finala la badminton masculin e la 15:20 și va fi tare de tot. Finala la gimnastică ritmică începe la ora 16:00 și-ți va da peste cap principiile fizice. La 17.30 avem Norvegia-Olanda în finala mică la handbal feminin, iar la 21:30 finala mare, dintre Rusia și Franța. Finala feminină la baschet, SUA-Spania, e tot azi și tot la 21:30. Apoi, la 23:30, Brazilia joacă contra Germaniei în finala olimpică a turneului de fotbal, iar Neymar vrea să-și ia revanșa în fața puștilor germani după umilința primită de la naționala mare a Germaniei în semifinala Mondialului din 2014. În sfârșit, târziu în noapte avem finale peste finale la atletism: începând cu ora 2:30 vedem în ordine Săritura în înălțime (feminin), Aruncarea suliței (masculin), 1500 de metri (masculin), 800 de metri (feminin), 5000 de metri (masculin) și 4×400 de metri (masculin și feminin). Ziua se încheie cu finala fetelor la Volei, care se joacă la
Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.