Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 5: Scrimă și pedeapsă

Ecuația românească la Rio devine din ce în ce mai simplă și mai clară. Atunci când nu ne omoară propriile nereușite, ne îngroapă adversarii mai puternici. Când nu sunt adversarii puternici, ne dezmembrează o zi proastă. Când nu avem o zi proastă, ne lovim de ghinion, momente pe care le puteți recunoaște în comentariul de la TV mai ales după sintagma “Dumnezeu n-a fost român”. Când nu avem ghinion și am apucat să-i facem buletin și pașaport lui Dumnezeu, suntem loviți de arbitri. Când dăm de un arbitru echilibrat și relaxat care-și face treaba perfect și eventual trage inexplicabil cu noi, ne scoate de pe traiectorie publicul local care-și sprijină sportivii cu o ardoare pe care o considerăm deplasată în ipocrizia mioritică care caracterizează poporul ce a inventat înjurături pentru propriile hăhăieli în condițiile în care adversarii nu le vor înțelege nicidată. Asta și pentru că am jucat cu brazilieni la Jocurile Olimpice cât să răzbunăm faptul că i-am lăsat cu ochii-n soare și nu ne-am dus la întâlnirea din semifinala Mondialului de Fotbal din 1994.

În sfârșit, când toate aceste impedimente nu există și suntem la microni distanță de medalii care să ne scoată din smogul în care stăm uitați de vreo patru ani, peste Rio cade potopul și vine uraganul, ceea ce face ca probele olimpice de care ne agățăm speranțele să fie amânate.

Pe scurt, nici ieri nu am plecat acasă cu medalie de la Rio. Da’ măcar de data asta putem să dăm vina pe condițiile meteo.

Seria limitată Renault Olimpic

Seria de articole Rio 2016, faza pe canapea vă este oferită de Renault Româniapartener oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.

 

Toate încasările vor fi donate în scop umanitar către Centrul de Resurse și Referință în Autism “Micul Prinț”, care oferă consiliere și educare în beneficiul copiilor cu tulburări din spectrul autist din județul Bistrița-Năsăud. Povestea asociației poate fi citită pe larg aici: http://www.crra.ro/.

 

Citești gratis articolele de pe acest blog, dar poți dona și tu orice sumă pentru ca acești copii să aibă o viață normală.

 

Asociația Autism Europa Bistrița
Cont IBAN: RO77RNCB0038098311390001
Cont deschis la BCR
Cod Swift: RNCBROBU

Ziua a început deci cu vești proaste din partea Romicăi Jurca, care ne-a explicat că peste Olimpiadă s-a spart țeava, deci competițiile care au loc sub statuia lui Isus – cu excepția ciclismului, ai cărui sportivi pot da din pedale și dacă-i trezești din mormânt pe lapoviță – sunt ușor anulate pentru ca olimpicii să nu se înece la fileu sau prin bărci. Vorbim, practic, de un al doilea tip de fenomen natural care împiedică sportivii români să se desfășoare după ce Gabriela Firea a închis evenimentele sportive din weekend-urile bucureștene pentru că unii-și permiteau să uzeze asfaltul cu mingea de baschet.

În condițiile în care aveam români în semifinale atât la canotaj, cât și la tenis, a rămas să privim atenți spre competițiile jucate cu acoperișul deasupra capului, iar atenția ne-a fost furată de scrimă, handbal și înot, discipline la care am combătut fie cu nume deja trainice pentru medalii, fie cu tineri de 13 și 19 ani care ne dau speranțe că la următoarele Jocuri Olimpice nu vom mai participa doar ca să dăm bine la număr.

Tiberiu Dolniceanu a fost sportivul pe care ni s-au concentrat toate privirile azi ca soarele prin lupă, iar sabrerul român de 28 de ani a fost nevoit să ia cu el și să ducă pe umeri toate frustrările pe care le-am acumulat ca la baraj în primele patru zile de competiție. Dolniceanu, care a adunat în cariera sa ceva medalii pe la Europene, Mondiale și Olimpiadă în special în proba de echipă – printre care și un argint la Londra care acum pare parte din poza cu zimți a bunicilor – s-a înhămat la provocare și și-a început parcursul de ieri cu o victorie lejeră în care și-a încălzit încheieturile, 15-7 contra chinezului Sun Wei.

În optimi, Tibi a dat de belgianul Seppe Van Holskebe, pe care l-a învins la limită, 15-13, într-un meci în care adversarul a avut 13-11 și asta a făcut să ne scârțâie balamalele până la ultimul asalt, sărbătorit direct pe planșă cu un strigăt sănătos care nu conține zahăr și nici nu îngrașă. În sfârșit, sferturile de finală l-a pus pe Dolniceanu față în față cu nemesisul său, un maghiar pe care scrimerul român îl cunoaște încă de pe vremea în care activa la juniori și avea nevoie de aprobarea părinților ca să ajungă la Campionatele Mondiale. Aron Szilagyi, campionul olimpic de la Londra, l-a bătut prima dată pe Dolniceanu într-un meci jucat cu cașul pe masă prin 2006, atunci când cei doi erau încă juniori și s-au lovit unul de celălalt în finala Mondialului de la Poznan.

Cu o victorie de moral în fața lui Szilagyi acum un an, la Grand Prix-ul de scrimă de la Moscova, când l-a trimis pe maghiar la ambalat boia într-un meci strâns jucat în semifinale (15-14), Dolniceanu a intrat în partidă cu elan, însă adversarul a apăsat ceva mai sănătos pe partea sa de balanță pentru ca scorul să ajungă la un moment dat la 8-4. Dolniceanu și-a suflecat mânecile și a trecut la munca de jos, adunând puncte în cascadă care l-au adus la 10-10 înainte de ultima turnantă care dădea spre finalul meciului. A fost momentul în care o decizie controversată a arbitrului, despre care Dolniceanu spunea ulterior că l-a lovit în moalele capului, i-a dat un punct maghiarului în condițiile în care acesta trebuia acordat pentru sportivul nostru. Iar de la 11-10 s-a făcut rapid 15-10, pentru că lama nu te iartă atunci când îți analizezi trecutul recent pe planșă.

Tibi Dolniceanu a ieșit astfel din competiție și a terminat oficial pe locul al cincilea, atins pe alocuri de tușe invizibile și de un dram de moral căzut la pământ după ce arbitrul i-a naționalizat asalturile și le-a acordat imperiului de la Budapesta. Aron Szilagyi și-a continuat însă traseul până în final și a adunat o nouă medalie de aur pentru Ungaria la Rio, țară care la ora la care scriu acest text se află pe poziția a cincea în clasamentul pe medalii, după mamuții din Statele Unite, China, Japonia și Australia, dar în fața mutanților din Rusia și China.

Nu plecăm de pe planșa de scrimă fără să amintim prezența Mălinei Călugăreanu în turneul de floretă, armă care a făcut-o celebră pe Laura Badea la Atlanta acum 20 de ani, pe vremea în care aveam probleme cu bagajele la întoarcere pentru că medaliile se loveau una de alta și făceau gălăgie în avioane. Cu doar 19 lumânări pe ultimul tort, Mălina a fost eliminată rapid din competiție de brazilianca Ana Beatriz Bulcao, dar rămâne cu gustul atmosferei de competiție pe care speră că-l va transforma în preparat gastronomic haute cuisine peste patru ani, la Tokyo.

Naționala de handbal feminin a primit ieri o perfuzie cu sânge oxigenat care ne-a umplut pentru prima dată plămânii de la debutul competiției încoace. După ce în primele două meciuri de la Olimpiadă a părut că România filmează următorul film din seria Mission Impossible și că a trimis dubluri perfecte care să le înlocuiască pe jucătoarele noastre în scenele cu cascadorii aparent ușoare contra Angolei și Braziliei, partide pierdute pe alocuri indecent, echipa care a luat bronzul la Mondialele din 2015 a revenit din vacanță și s-a răzbunat pe Muntenegru. Deși ar putea părea o victorie logică având în vedere că și muntenegrencele au intrat în partidă după două înfrângeri demne de documentarele de pe Cartoon Network, ne amintim faptul că vorbim despre o echipă care are agățată în cui medalia de argint de la Londra și care tot în 2012 câștiga Campionatul European.

A fost 25-21 pentru România, care a început astfel cursa de recuperare a șanselor de calificare din grupă. De fapt, alergatul cu limba scoasă după calificare pare pentru fetele naționalei de handbal echivalentul unei doze de Red Bull injectată direct în artera aortă, o strategie asemănătoare fiind utilizată și la Mondialul de anul trecut din Danemarca, în care am fost scuturați serios de Spania, Rusia și Norvegia în grupe înainte de a pleca acasă cu bronzul atârnat de ceafă.

Meciul a fost însă pe alocuri complicat, iar meritul scorului pozitiv îi revine mai ales portăriței Paula Ungureanu, care le-a făcut pe adversare să-și smulgă splinele de nervi în condițiile în care a apărat aproape jumătate dintre șuturile venite spre poartă. Cristina Neagu, care în postura de inter-căpitan-antrenor-psiholog e concentrată pe cumul de funcții, a marcat 10 dintre cele 25 de goluri ale noastre, mașina de aruncări fiind de această dată setată corect înaintea partidei. Următoarele întâlniri cu fetele de la handbal au loc vineri și duminică împotriva Spaniei și Norvegiei, cele mai grele două jocuri din grupă fiind și cele în care trebuie să batem pentru a fi siguri că România nu pleacă de la Rio cu amintiri trotilate.

A fost o zi bună pentru România și la înot. De această dată nu datorită rezultatelor, care au fost modeste și de altfel normale, ci pentru că aceste rezultate au fost aduse de un înotător de 19 ani și de o junioare de 13 ani care au toate șansele să ne ajute în viață la bătrânețe pe la Olimpiadele următoare. Dacă Robert Glință reușise deja să-și depășească așteptările în proba de 100 de metri spate, unde a ajuns până-n finală, și a participat în seriile de la 200 de metri spate pentru a mai simți o dată apa-ntre aripi, Ana-Ioana Dascăl are cameră în Satul Olimpic de la Rio înainte să aibă poză pe buletin și se obișnuiește cu vibrația unei competiții mondiale la care are șanse reale să bifeze alte 4-5 ediții dacă o vor ține plămânii. A terminat pe locul 36 din cele 46 de înotătoare care au luat startul în seriile de calificare la 100 de metri liber, un simplu indicator care astăzi nu înseamnă decât că o fetiță de 13 ani a plutit în aceeași apă cu înotătorii americani de la care ai ce să înveți chiar și dacă stai și-i privești din tribună, darămite dacă împarți același vestiar cu ei.

În rest, am bifat și prezențe la probele de haltere care au avut loc ieri, însă cei doi români înscriși pe listă au dat de greutăți înainte de a da de greutăți. Florina Hulpan (69 de kilograme) a părăsit incinta din cauza unei accidentări la braț, în timp ce Dumitru Captari (77 de kilograme) a încercat doar o ridicare de 145 de kilograme și apoi a ieșit din competiție.

Olimpiada a funcționat la standarde și la turație ridicată ieri pentru celelalte țări, iar cel mai important rezultat este cel de-al doilea aur consecutiv câștigat de japonezul Kohei Uchimura la individual compus, concursul în care fiecare gimnast trebuie să demonstreze că-l țin brațele să tragă, să împingă, să ridice și să coboare de pe șase aparate. Uchimura este primul gimnast care leagă două medalii de aur la individual compus în ultimii 44 ani, stăpânul inelelor nefiind bătut de nimeni la nicio competiție din 2008, atunci când a luat argint. Concursul de ieri a fost însă unul extrem de strâns, pentru că ucraineanul Oleg Verniaiev a terminat la 0.099 de puncte de Uchimura într-un final pe care M. Night Shyamalan nu și-l poate imagina nici măcar în propriile coșmaruri. “E Michael Phelps al gimnasticii”, a spus Verniaiev despre adversarul său la finalul competiției.

S-a dat cu piele de găină și la baschet, acolo unde americanii au fost la un pas să fie aruncați la coș de australieni. Cangurii au dovedit că au avantaje când e vorba de sporturi în care ești nevoit să sari pe tot parcursul meciului, iar americanii au revenit abia după jumătatea ultimului sfert. De la 72-70 pentru australieni cu o palmă înainte de final, americanii au făcut 98-88 și scapă cu traista curată după ce era s-o facă de NBA așa cum spaniolii au făcut-o de Euromămăligă în primele lor două partide de la Rio.

Revenim la transmisiunea din bazinul olimpic, acolo unde americanca Katie Ledecky a scos din apă a treia medalie de aur de la Rio (plus un argint) după ce a ajutat ștafeta americană de 4×200 de metri liber să-și înece adversarii. Ledecky are doar 19 ani și reușise deja să intre pe radar la Londra, acolo unde le-a dat cronometrele peste cap arbitrilor după ce a luat aur la 800 de metri liber la doar 15 ani, aruncând peste 4 secunde între ea și locul secund. Iar proba de 800 de metri liber de la Rio începe abia azi, când Ledecky va executa lucrări de construcție în seriile de calificare. Să-i urăm sternocleidomastoidian cât mai puternic.

Tot din piscină iese prima medalie de aur a Spaniei la această Olimpiadă. Mireia Belmonte, care cu două zile în urmă reușise un bronz la 400 de metri mixt, a câștigat proba de 200 de metri fluture și a devenit prima femeie din Spania care se întoarce în țară cu o medalie de aur la înot. Este, de altfel, primul aur câștigat de spanioli după cel al lui Martin Lopez Zubero în 1992, când Jocurile Olimpice au fost organizate între două farfurii de tapas și un sangria prin jurul portului olimpic din Barcelona. Mireia Belmonte este singurul sportiv al delegației spaniole care a bifat medalii la Rio, situație care ne demonstrează că spaniolii sunt un fel de români care au însă 7300 de kilometri de țărm.

Trecem la ciclism, acolo unde elvețianul Fabian Cancellara a reușit să câștige proba de contratimp individual pe șosea la ultima Olimpiadă desfășurată înainte să-și pună pedalele-n cui. Deși Chris Froome era considerat favorit în condițiile în care câștigase Turul Franței și a apărut la Rio cu alai, cei 54.5 kilometri de dealuri înnodate de pe traseul pus la bătaie la Rio nu s-au văzut ca-n atlas în condițiile în care cursa a avut loc printre ruperi de nori. Cancellara, care s-a retras în Le Tour în etapa a 17-a pentru că simțea că-l lasă bateriile de care avea nevoie pentru a porni electromotorul la Rio, pleacă spre pensie cu aurul olimpic deposedat de la Bradley Wiggins, care în 2012 a luat atât contratimpul de la Londra, cât și Turul Franței.

Cei mai fericiți locuitori ai Terrei au fost însă ieri kazahii, care au avut nevoie de doar 60 de minute pentru a aduna două medalii de aur. Dmitriy Balandin a fost o surpriză absolută, reușind să ia aurul la înot 200 de metri bras după ce se calificase în finală cu cel de-al optulea timp și a concurat în bazin la marginea gârlei, acolo unde stau de obicei sportivii care ochesc următoarele Olimpiade.

În schimb, aurul câștigat la haltere 77 de kilograme de Nijat Rahimov, un tip care anul trecut a fost suspendat din cauză că și-a băgat pastile-n fălci ca hamsterul, a fost contestat de majoritatea concurenților, care susțin că este imposibil ca un halterofil are cum să evolueze atât de mult într-un timp atât de scurt decât dacă are rachete în colon. Virgula sub ț a fost pusă de faptul că Rahimov a reușit să bată recordul mondial și olimpic al categoriei. “Îmbunătățirile dramatice ale lui Rahimov sunt cel puțin suspicioase”, a spus elegant egipteanul Mohamed Mahmoud după finala de la haltere. Recolta Kazahstanului la Rio nu va putea fi însă analizată corect la nivel de palmares decât peste 10 ani în condițiile în care Comitetul Internațional Olimpic le-a retras rudelor îndepărtate ale lui Borat cinci medalii de aur câștigate la Beijing și Londra din cauze de scame-n instalație.

Dar nu doar rușii și vecinii lor au venele groase. Italianul Alex Schwarzer, care luase aurul în proba de 50 de metri marș la Beijing 2008, a fost exclus din competiții timp de 8 ani și nu va participa la Rio pentru că într-un test prelevat înainte de Olimpiada de la Londra s-au descoperit recent crustacee cu clești musculoși.

Nu încheiem însă poveștile celei de-a cincea zile de la Rio fără a aminti faptul că în zona destinată jurnaliștilor de la centrul de hipism al Olimpiadei s-a rătăcit un al doilea glonte pierdut în spațiu de vreo favelă din jur. Evenimentul se întâmplă după ce în urmă cu trei zile cortul media fusese găurit de un proiectil asemănător și după ce un autobuz care transporta jurnaliști a fost transformat ieri în ciur de alte două gloanțe care au spart geamurile laterale. Brazilia are talentul de a transforma o Olimpiadă într-un teatru de lupte pentru care jurnaliștii trebuie decorați la întoarcerea acasă. Până la urmă, #fazapecanapea nu e deloc o ideea rea.

Discuția colorată a zilei vine din zona electronicelor. După ce Samsung a decartat 200 de milioane de dolari către Comitetul Internațional Olimpic pentru a deveni partener al Jocurilor, Apple le-a ciobit sud-coreenilor parbrizul după ce a lansat, la magazinul propriu din Rio de Janeiro, o serie de brățări de ceas în ediție limitată specială care imită culorile steagurilor celor mai medaliate țări prezente la Olimpiadă. Acestea nu sunt disponibile decât în Brazilia și nu au niciun fel de relație oficială cu simbolurile olimpice, însă sportivii le-au adoptat rapid și le-au aruncat în elan patriotic pe rețelele sociale. Bineînțeles, brățările au făcut senzație imediat la nivel mondial și sunt cerute la toate magazinele Apple, iar organizatorii Olimpiadei sunt triști pentru că nu au motive reale să le ceară bani americanilor după ce Samsung a bătut plângând la ușă.

ROMÂNII LA RIO (joi, 11 august 2016)

  • CANOTAJ
    Cursele amânate de ploaia de ieri se reiau astăzi:
    Dublu rame feminin (Bereș/Oprea) în semifinală la ora 14:30;
    Dublu vâsle categorie ușoară (Beleagă/Lehaci), semifinală la ora 14:50;
    Cursa de recalificare pentru echipajul feminin de opt rame cu cârmaci la ora 15:50.
    Finala B a probei masculine de dublu rame (Palamariu/Pârghie) e astăzi la ora 18:40.
  • SCRIMĂ
    Una dintre speranțele României la medalii, echipa feminină de spadă, intră astăzi în competiție. Tragem direct în sferturi contra echipei din Statele Unite. La 16:30. Dacă lucrurile merg bine, finala probei este imediat după miezul nopții, la 0:30.
  • TENIS
    Amânate ieri, meciurile de tenis de astăzi ne pot duce mai aproape de medalii:
    Florin Mergea și Horia Tecău joacă pentru calificarea în finală și pentru prima medalie românească la Rio împotriva americanilor Johnson/Sock. În jurul orei 20:00;
    Începe turneul de dublu mixt. Florin Mergea și Monica Niculescu trag la noapte în jurul orei 2:30 într-un meci de văzut contra spaniolilor David Ferrer/Carla Suarez Navarro;
    Cealaltă echipă românească, Horia Tecău/Irina Begu, începe turneul dimineață în jurul orei 4 într-un meci de asemenea foarte interesant cu polonezii Radwanska/Kubot;.
Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

6 Comentarii

  1. Din câte stiu eu Palamariu si Pârghie nu s-au calificat in finala. Cum e de fapt? Si l-ai încurcat pe Froomey cu Wiggins(nu-i nimic, seamănă între ei ;))

    • Nu s-au calificat în finala meseriașilor, dar trag în Finala B. Iar la Wiggins a fost wishful thinking, ar fi vrut să ia podium la Rio :))

    • Wiggins încă poate să ia medalie la Rio, în proba de urmărire de pe velodrom. :)

    • Chiar azi. În calificări. Iar peste două zile-l vedem pe parchet la finale, probabil :)

  2. Cum poți să te situezi în același timp, în clasamentul pe medalii (Ungaria – locul V), țară care la ora la care scrie Domnul Meserie, acest text se află pe poziția a cincea în clasamentul pe medalii, după mamuții din Statele Unite, China, Japonia și Australia, dar în fața mutanților din Rusia și China!?.
    AtenȚie mare domnule redactor, Nu Se Scrie Olimpiadă, ci Jocuri-le Olimpice, datorită faptului că Olimpiada este intervalul dintre două (2) jocuri olimpice!!!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.