Roland Garros 2018, faza pe tușă. Ziua 12: Ce Garbiñe că ești

Pentru că în cronica de ieri ne-am luat de berete cu organizatorii turneului de la Roland Garros, rupându-le baghetele crocante peste falange fiindcă au programat cele două sferturi de finală ale fetelor în același timp, au existat voci din sală care s-au ridicat în picioarele decibelilor și au zis așa: “Bă Meștere, tu ești băiat bun și-așa și pe dincolo, râdem cu tine și ne distrăm și e bine și te-am lua acasă ca să comentezi vremea și horoscopul. Dar băi băiatule, greșești: francezii sunt de fapt niște gentlemani perfecți, niște sfinți îngrădiți în formă de Hexagon, niște oameni de onoare în țara care ne oferă cel mai înalt punct european și vinuri și acordeoane. Păi bă râlă, le-au pus pe fete să joace deodată ca să nu aibă vreuna avantaj contra alteia, din moment ce azi jucau iar în semifinale. Boule!”

Am luat la cunoștință, bineînțeles, doar noi ne ascultăm fanii. Nu ca Simona, care joacă doar ce vrea ea și de-abia se menține de vreo juma’ de an pe locul 1 mondial, ca o jucătoare de duzină ce e. Doar că, vedeți voi, francezii au executat azi o nouă mutare strategică de proporții: semifinala fetelor care au jucat ieri în sferturi – adică Simona și Garbiñe – a fost programată înaintea semifinalei celor care au avut o zi în plus de odihnă.

Embed from Getty Images

Evident, campionii mondiali în explicații și argumente graseiate au găsit și de data asta motivul perfect: cică vor ăia de la televiziunile americane să facă bani din meciul dintre Keys și Stephens, iar yankeii nu se pot trezi dimineața cu noaptea-n cap pentru a vedea tenis. Că-s americani și trebuie să schimbe Constituția pentru asta. Altfel spus, azi contează televiziunile, iar ieri nu-i mai putea fixa grija pe francezi de starea psihomotorie a jucătoarelor. Ce să zicem, noroc c-au inventat stetoscopul, parașuta și eclerul, că altfel refuzam să mai scriem cronici de la Paris și citeați azi aici despre amicalul Islanda-Ghana. Merde.

Acestea fiind spuse, să ne ocupăm de tenis, că de-aia ne-am adunat la șezătoare. Dar, înainte să-i dăm Simonei ce-i al Simonei, să ne amintim că ne aflăm în a 12-a zi de tenis la Roland Garros și că până acum nu a existat nicio zi fără ca limba română să nu se audă printre consoanele nazale pe terenurile din Paris. A zis cineva “generație de aur”? S-a cântat bingo.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Simona Halep – Garbiñe Muguruza: 6-1, 6-4

De când s-a fluierat de ieșire în sfertul cu Angie Kerber, am fost asaltați din toate direcțiile de statistici și cifre care ne arătau, în principiu, că semifinala de azi n-are rost să se mai joace.

Că scorul la meciuri directe dintre cele două e 3-1 pentru Garbiñe și că a noastră n-a mai bătut-o din 2015, pe vremea în care Jelena Ostapenko era încă în stadiul de crisalidă. Că la ultima partidă jucată de Muguruza și Halep, finala de anul trecut la Cincinnati, a lor a executat un 6-1, 6-0, scor de scandal după care-ți vine să te lași de tenis și să te apuci de merdenele. Că a lor joacă cu un lansator de rachete în loc de mână și dă-n ele ca surdu’-n clopot, în timp ce a noastră e nevoită să facă tranșee pe tușa de fund ca să facă față. Că a lor are cu 13 centimetri în plus și că e atletă prin excelență, în timp ce a noastră nu se vede după fileu. Că Muguruza n-a pierdut până acum niciun set la Paris și a ajuns în semifinală fresh ca o lămâie turcească injectată cu cârcalaci, în timp ce Simona e obosită după ce s-a trântit în glod două ore și-un pic cu Angie Kerber. Că a lor are deja Grand Slam, iar a noastră l-a dat în urmărire generală de ceva vreme. Că a lor e vecină de județ cu Rafa Nadal, în timp ce a noastră schimbă la nevoie impresii cu Marius Copil.

Embed from Getty Images

Și tot așa, argumentele pentru o victorie a spaniolei s-au tot adunat vraf, de nu-ți venea să înțelegi cum naiba de Muguruza e abia pe locul al treilea mondial și nu ocupă de una singură primele 10 locuri ale clasamentului WTA, la câtă polivalență și la cât potențial îi respiră prin CV.

În același timp, de partea Simonei stătea un argument mare și lat: când e să vorbim despre tenis pe zgură, măciucile nu au o importanță vitală, iar picioarele de tip evantai contează mai mult decât un corp construit pentru ca Phidias și Michelangelo să se învârtă de ciudă în morminte.

Embed from Getty Images

Iar tenisul ne-a demonstrat încă o dată că-n sport e ca-n viață: degeaba te sperii de ușa din lemn masiv de la intrarea în aulă, dacă ai învățat perfect pentru examen. Pentru că Simona a început meciul cum l-a terminat pe anteriorul: cu încredere de tanc scăpat printre știuleți și cu lovituri deja reglate de mecanicul australian al echipei. Dincolo de fileu, Muguruza s-a trezit brusc într-o situație de care n-a mai dat la Roland Garros 2018: serviciul a scârțâit ca ușa gardului lelei Anuța, forehand-urile au năvălit in corpore în afara terenului, iar din terenul opus veneau în galop lovituri care-o țineau cu elastice de fundul arenei.

Embed from Getty Images

Nici măcar serviciul al doilea al Simonei – tradiționala cireașă putredă din coș – n-a ajutat-o prea tare pe Garbiñe, care trebuie să fi trăit cu impresia că fabrica de tenis din Constanța a produs mai multe Simone pe care le-a plantat în toate colțurile Chatrier-ului și care răsar brusc din cărămidă de fiecare dată când din talpa mingii sare praf. ¿Da’ que pasa, Garbiñe?

Embed from Getty Images

În condițiile astea precare pentru activitatea profesională a Muguruzei și într-o perioadă a zilei în care spaniolii își petrec de obicei momentele cu buricul rotindu-se după soare, Simona a adunat puncte și game-uri ca o colecționară de macrameuri care vizitează târgurile de vechituri. S-a făcut 5-0 brusc și pe nevăzute, iar singurul game câștigat de Garbiñe – un break atârnat de cleme spre final de set – nu a putut opri scorul dezastruos cu care Garbi a fost nevoită să intre în setul al doilea, așa cum elevii premianți se prezintă mucind în fața părinților cu vreun 4 răzleț la Fizică.

Embed from Getty Images

Lucrurile arătau fabulos pentru Simona, care dacă reușea să continue în ritmul și stilul ăsta avea toate șansele să termine meciul înainte ca televiziunile să dea legătura pe teren după reclamele dintre seturi.

Imediat după ce-a pornit motorul setului al doilea, Garbiñe a dat însă semne că se pregătește să coboare de pe soclul pe care se așezase în poziție belfer după partida de ieri cu Maria Sharapova și că începe să pună osul la muncă. Iberica a început să nimerească în sfârșit terenul, iar serviciul aflat în revizie în primele 7 game-uri ale meciului a revenit la forma consacrată, îngropând mingile cu pasiune animalică în terenul de primire al Simonei. A noastră a continuat să tricoteze cu andrelele pe energizante, însă ritmul ceva mai incisiv prins de Muguruza a făcut ca meciul să arate mult mai echilibrat.

Embed from Getty Images

Tot acum, când nisipul începea să se separe de aur, s-au întețit și urletele de cazarmă celor două jucătoare, iar un novice care ajungea pe Eurosport după ce zapa între o pulpă la tigaie pe Paprika și un reportaj în Baia Sprie pe TVR2 putea să fie convins foarte ușor că asistă la un sport în care câștigă jucătoarea care înfige cel mai adânc un cuțit în ochii adversarei. Vorba unor chibiți: bine c-o înjurați pe Sharapova, deși fetele astea țipă de parcă și-au găsit jumătatea pe muntele Găina.

Embed from Getty Images

În rest, meciul a mers cap la cap. Muguruza a reușit să facă un break devreme și a părut că fuge cu setul în sac, dar Simona a revenit spre final de set și a egalat la 4-4 după ce iberica s-a trezit cu șosetele înnodate pe propriul serviciu fix când se pregătea să ridice ancora. Iar la 4-4 s-a jucat un game monstruos pe serviciul Simonei. S-au băgat cărbuni vreun sfert de oră în care de fiecare dată când Simona o împingea pe Garbine spre prăpastie, iberica se agăța de trotineta româncei. Apoi, când Simona era gata să cadă sub povara propriului serviciu, a noastră găsea sânge-n braț ca s-o trimită pe Muguruza după gălbiori. În final, Halep a aprins carbidul și i-a trântit game-ul în mufă Muguruzei.

Embed from Getty Images

La 5-4 și cu Garbi rămasă fără gaz, Simona a plesnit mingile cu sete și le-a așezat cu telecomanda pe liniile terenului, ajutând administratorii să șteargă tușele în vederea semifinalei americane care se pregătea în fundal. Game la zero, 6-4, iar Simona se califică a doua oară consecutiv în finala turneului de Mare Șlem de la Roland Garros, o performanță care, deși în anumite văgăuni pare lejeră, ușoară și câștigată la loz în plic, reprezintă una dintre cele mai mari performanțe ale sportului românesc din ultimele decenii. Iar sâmbătă vedem împreună dacă performanța se transformă în legendă.

Embed from Getty Images

Peste toate, însă, calificarea este rezultatul unui joc absolut fabulos în fața căruia n-ar fi rezistat probabil mulți dintre băieții care cântă la rachetă prin ATP. Cea mai bună descriere a venit, ca de obicei, tot de la un hâtru de pe Twitter, care a concluzionat că Simona Halep a fost azi “unplayable”. E greu de tradus, așa că-i rugăm pe prietenii spanioli să traducă ei asta. Noi suntem ocupați să turnăm niște kevlar în jurul locului 1 mondial.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Rafael Nadal – Diego Schwartzman: 4-6, 6-3, 6-2, 6-2

Țineți minte ce v-am povestit ieri despre piticul nuclear care i-a spart bibelourile lui Nadal în propria sufragerie, luându-i spaniolului set la Roland Garros și înghesuindu-l în colț, pe coji de nucă, cu dreptele lui fabuloase și cu jocul de picioare care împrumută ceva din mișcările ferăstrăului pendular? Ei bine, uitați tot.

Embed from Getty Images

Siameza Nadal a fost călcată pe coadă atât de rău, încât azi, când s-a reluat meciul întrerupt ieri de ploaie, și-a scos ghearele impecabile, i-a luat argentinianului tenisul în șifonier și i l-a transformat în fâșii ca scoase în shredder. Așa că de unde Diego reușea ieri forehand-uri neprihănite aterizate în vinclul terenului, astăzi mingile s-au odihnit în fileu ca-n hamac. Unde Nadal s-a chinuit ieri să inventeze winnere, astăzi l-a găurit pe omul-purece de vedeai peluza prin orificii.

Embed from Getty Images

Practic, Nadal ne-a arătat că dacă talent, orice ne-a demonstrat tuturor, vorba regelui Hagi. Și că există momente în care orice mașină din lume poate depăși un Porsche dacă-l prinde neatent pe la semafor, dar în toate celelalte ocazii câștigă mașina cu viteza în sânge. Partea bună e că, dacă vrei să vezi argentineni minioni ridicând trofee, mai ai o șansă vara asta: la Moscova, peste o lună și ceva. Dacă n-o da și ăla de vreun Porsche, ca de obicei. Apropo de Porsche, dați-le un Like cinstit pe pagina de Facebook, dacă tot vă oferă gratis cronicile astea. Fiți oameni de comitet, jawohl!

Embed from Getty Images

Sloane Stephens  – Madison Keys 6-4 6-4

Să vă zic un secret. Acum vreo lună, Meșter al vostru vizita turneul de la Stuttgart ca să ia pulsul WTA-ului la primul turneu pe zgură al sezonului. E o zgură atipică, pentru că se joacă în sală, dar turneul e destul de sănătos din moment ce aproape toate fetele din Top 10 vin să-și cumpere poșete și să se dea cu Porsche în turneul de casă al constructorului auto care sprijină aceste cronici. Ei, și cum mă așezam eu confortabil la Stuttgart, învățând drumul de la hotel la Porsche Arena și înapoi, în a doua zi a competiției am văzut live un meci care avea să mă scuture serios.

CoCo Vandeweghe – Sloane Stephens. Scor final: 6-1 6-0. Să vă citez ce ziceam în cronica de atunci:

Cel mai ciudat meci al zilei a fost cel dintre americancele Sloane Stephens și CoCo Vandeweghe. Chiar dacă la Stuttgart se joacă pe zgură, iar în Statele Unite copiii sunt obișnuiți cu zgura la fel de mult pe cât sunt botezați în Neajlov, ne așteptam să le vedem pe cele două fete într-o bătălie cruntă, mai ales că ambele vin după un sezon de hard foarte bun. Highlight-ul a fost la Miami, acolo unde Sloane a câștigat turneul de simplu, iar CoCo l-a luat pe cel de dublu. Nu mai vorbim despre faptul că, apăsând mai serios pe Rewind, o găsim pe Stephens cu trofeul de la US Open 2017 în brațe.

 

Bătălia cruntă a durat fix două minute, cât i-a luat lui Stephens să câștige primul game pe serviciul adversarei. De aici înainte, CoCo, una dintre cele mai volubile jucătoare prezente la Stuttgart, a luat calul de căpăstru și a câștigat toate celelalte game-uri ale meciului: 6-1 6-0.

 

Sloane a jucat absolut infect. S-a mișcat de parcă conducea un buldozer pe teren, mobilitatea sa a fost demnă de cea a unui elefant cu ruptură de ligamente, poziționarea a semănat cu cea a unei fete luate de pe stradă și pusă-n teren cu racheta-n mână, iar loviturile au fost lente și au părut executate cu mingi medicinale sub camuflaj verde. În aceste condiții, CoCo s-a prins că nu e nevoie să tragă de ea prea mult și s-a mulțumit să-i servească colegei de federație mingi pe care Sloane le-a dereglat constant și cu o cadență demnă de o cauză mult mai bună.

Azi, Sloane s-a calificat în finala de la Roland Garros, iar mie-mi dă crunt cu virgulă. Vă mulțumesc pentru atenție, ne auzim sâmbătă.

Embed from Getty Images

Marin Cilic – Juan Martin del Potro: 6-7, 7-5, 3-6, 5-7

În celălalt sfert masculin, jucat în paralel și supranumit ad-hoc “meciul de care nu-i pasă nimănui până când se termină Nadal – Schwartzman”, și-au încrucișat overgrip-urile doi malaci ai circuitului. Cumva atipic pentru un sfert de finală la Roland Garros, pentru că băieții ăștia care bat la ușile raiului cu creștetul și ies în evidență prin modul în care prepară tocana de bastârcă își iau de obicei nectarul din turneele jucate pe hard. Vezi trofeul halit de Cilic la US Open în 2014, când croatul l-a făcut sashimi pe Nishikori.

Embed from Getty Images

Dar, ca-n viață, și munții au diferite nuanțe. Iar Cilic și del Potro fac parte din linia de stâlpi care la nevoie știu să te facă și din încheietură, nu doar din biceps. În special del Potro, unul dintre uriașii atipici ai lumii tenisului, un tip despre care am paria că a plâns la Titanic de-a crăpat cămeșa pe fiecare dintre cei 198 de centimetri ai săi.

Embed from Getty Images

Și meciul celor doi a fost suspendat aseară, doar că întreruperea a fost, în cazul ăstora, și mai tâmpită decât în cazul lui Schwartzy cu Nadal. S-a întâmplat în tiebreak-ului primului set, la 5-5 la puncte, deci la distanță de un deget ca oricare dintre ei să plece de pe loc cu Launch Control.

Del Potro a fost cel care a apăsat mai serios pe clanță astăzi, când meciul a revenit în condiții de plajă care teoretic îi avantajau pe amândoi, că de nisip și gârle la care să te bronzezi nu duc lipsă nici Croația, nici Argentina. După ce a luat primul set, Jay M a suferit un recul în setul al doilea, dar s-a adunat la timp și a câștigat următoarele două seturi în stilul clasic al meciurilor dintre turnurile de control din tenis: cu un break pierdut în spațiu printre game-uri impecabile pe care ambii jucători le adună pe propriile servicii.

Embed from Getty Images
Nadal nu scapă, deci, de argentinieni nici în semifinală. Iar sentimentul tuturor este că, dacă nici del Potro nu poate să-l bată pe Rafa, Argentina îl va trimite în finală pe Maradona, singurul om din lume care nu vede forehand-urile lui Nadal ca șuturi imparabile, ci ca pe centrări numai bune de vârât la rădăcina barei.

Și da, del Potro a plâns și azi. Chestie drăguță care ne aduce aminte de faptul că emoțiile circulă prin circuite indiferent de lungimea acestora.

Embed from Getty Images


Ce e de luat la bord mâine

În ATP, semifinale:

D. Thiem – M. Cecchinato
R. Nadal – JM. del Potro

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

10 Comentarii

  1. Mircea, te-am redescoperit aici. Imi place stilul. Felicitari si tie, nu doar Simonei! (Na, ca ai si comentarii pozitive…) :o)))

    • Salut, Iulian. Da, redescoperire cu mantă :) Bine ai venit.

  2. N-am înțeles propoziția asta: “Practic, Nadal ne-a arătat că dacă talent, orice ne-a demonstrat tuturor, vorba regelui Hagi.”

  3. Faza cu Hagi – dementiala, la fel Piturca cu barbutul, ce mai, esti mai tare decat ala cu “sinergia faptelor”. Much appreciated. Ce nu pricep – de ce numai la Grand Slamuri? Ai alt job in restul anului?

    • Am alt job și în perioada Grand Slam-urilor, nu doar în restul anului :)) Dar chiar și așa, avem nu doar tenis, ci și Champions League în cronici. Posibil și World Cup.

  4. Impecabil! Si jocul Simonei, si stilul cronicei… Chapeau bas, in fata amandurora!

  5. Bravo Mircea ! Am râs cu gura pân-la urechi -:) Nu stiu cum faci, dar faci foarte bine ce faci. Cum dreq ai fost tu fotbalist, ceva e putred aici … -:)

  6. adus de o lauda de a anei
    nu regret
    multam de moaca de acum
    (nu , sa nu crezi ca ai idee cat mi s a latit zambetul. E pana-n . )

Leave a Reply to Brad MihaiCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.