Roland Garros 2018, faza pe tușă. Ziua 3: Sare pe Sorană

Ok, cu ce să-ncepem cronica de azi? S-au întâmplat atât de multe azi la Paris, încât puteam să împărțim lejer textul ăsta în vreo 5-6 articole pline de povești. Cum noi suntem ceva mai relaxați decât alții pe capitolele afișări, trafic și alte detalii de-astea terestre, suntem gata să vă opărim cu o grămadă de bunătăți așezate pe același platou.

Cert e că o răpăială care a activat pentru o oră prelatele la Paris a făcut ca meciul Simonei Halep cu Allison Riske, programat ultimul pe Chatrier, să fie împins pe mâine. Așa că măcar una dintre cronicile pe care le așteptai cu unghiile mâncate până-n falangă se reportează pentru miercuri. Nu-ți face însă griji, au avut grijă celelalte fete ale noastre să ne dea de lucru și fără Simona pe generic.

Ca să înțelegeți exact cum s-a derulat ziua, vă spunem doar că, la un moment dat, jucau în același timp, dar pe terenuri diferite, Sorana Cîrstea, Irina Begu, Maria Sharapova, Rafa Nadal și chiar și Pospisil cu Fucsovics, pentru că până la urmă ce-i tenisul fără Pospisil și Fucsovics? Iată, deci, cum ne-am transformat din oameni normali, respectabili, într-un soi de Argus Panoptes care au nevoie de câteva perechi serioase de ochi pentru a acoperi corect un amărât de Grand Slam.

Bine ați venit, deci, pe singurul site din România pe care “aragaz cu patru ochi” nu e vreo măscărie, ci un compliment.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Sorana Cîrstea – Daria Gavrilova: 6-4 6-7 3-6

Ne-am lămurit deja, din cronicile primelor două zile, că ai noștri au mâncat zgură cu lapte încă de când miroseau tușele stând în picioare. Orice român îi place zgura, cum ar zice șefa pe leuștean, deci ne așteptăm ca la Roland Garros, acolo unde gurile rele spun că găsești cea mai bună zgură a lumii, ai noștri să adune mai ușor puncte și să-i pună mai rapid la colț pe coji de nucă pe măciucarii care de obicei sunt favoriți pe suprafețe mai rapide, ca hardul sau iarba.

De exemplu, Sorana a nimerit în primul tur cu Daria Gavrilova, o austrarusoaică pe care o știu toți de scai prin circuitul WTA. Daria e pe 25 în clasamentul mondial, o poziție care-ți spune că poate să bată și să ia bătaie oricând, la orice oră, de la și pe oricine. De exemplu, Gavrilova a bătut-o acum două săptămâni pe Muguruza la Roma într-unul dintre meciurile alea care-ți rămân în memorie într-un sezon: terminat la ora 2 noaptea, meciul s-a prelungit pentru că Muguruza, care a avut 4-0 în decisiv, a făcut cunoștință urgent cu dosul de palmă naturalizat australian, dar crescut și modelat până acum trei ani la umbra Dumei de Stat. Gavrilova a întors meciul, a câștigat, dar a dat apoi de Sharapova și a sucombat într-un duel rusesc machiat cu multă limbă engleză.

Embed from Getty Images

Știind probabil toate chestiile astea – plus faptul că Gavrilova a fost locul 1 mondial la junioare pe vremea în care era cât racheta și că a reușit s-o bată la un moment dat pe Sharapova pe vremea în care Măriuca era în Top 10 și funcționa pe bază de baterie externă – Sorana a început meciul frontal: cu lovituri de ștangă asortate cu scurte perfecte. S-a făcut astfel 3-0 rapid, moment în care a noastră și-a adus aminte că stilul ei de joc implică mingi musai trimise înspre arătură, iar Gavrilova a prins curaj și a revenit.

Sorana s-a strâns din nou în centuri, a tras de rachetă și a luat primul set 6-4, construind apoi pe bază și ducându-se la 2-0 în setul secund. Drumul spre victorie părea transformat în autostradă de aici, iar Gavrilova a înțeles asta, aruncându-și la un moment dat de nervi racheta în colb după cel mai lung raliu al meciului. A fost însă și momentul în care arbitra din Franța a oprit meciul pentru că rustralianca a apelat la o tactică subversivă învățată în școala primară la Moscova: o repriză de ploaie care a oprit activitatea sportivă în complexul de la Roland Garros pentru o oră. Pentru că, bineînțeles, cultura pop ne-a învățat că de la ruși vine ploaia.

Embed from Getty Images

După pauza de umbrelă, Gavrilova a ieșit de la vestiare cu îndeajuns de mult zvâc încât să ia setul al doilea la tiebreak și s-o limiteze apoi pe Sorana la o prezență onorabilă pe tabloul de dublu de la Roland Garros, unde “mademoiselle Sirsteia“, cum o strigă francezii din scaune, va juca împreună cu colega Sara Torribes împotriva altei rănite grav într-un accident care a avut loc în turul 1: Lenuța Ostapenko (plus colega ei, Elena Vesnina). Asta e, n-au intrat Roland Garroșii în sac, mai băgăm o fisă și la anul.

Irina Begu – Karolina Schmiedlova: 6-4 5-7 9-7

Pe când Sorana se pregătea să strângă masa în meciul cu Gavrilova, Irina a început în paralel ceea ce urma să devină șantierul din care s-a născut o calificare imensă în turul al doilea.

Embed from Getty Images

Irene a primit-o pe buletin în turul întâi pe slovaca Schmiedlova, care pe lângă faptul că are doar 24 de ani, minte prin poziția pe care o are în clasament: 77. Fata a cochetat acum nu mult timp cu Top 30-ul, dar e lovită și ea de virusul EKG care le face pe fetele din circuit să urce și să coboare prin clasament ca bila prin fluier. Drept urmare, Anna-Karolina n-a reușit să mai joace prin Grand Slam-uri de ceva vreme, meciul de azi fiind primul pe tabloul principal al unui turneu cu sânge albastru după US Open 2016. Mai recent, Schmiedlova a reușit însă s-o bată pe Ana Bogdan 6-3 6-2 în semifinală la Bogota în aprilie, câștigând de altfel turneul, deși cu o lună înainte luase bătălie de la Alexandra Cadanțu într-un ITF prin China. Cine să le mai înțeleagă pe femei?

Embed from Getty Images

Pe scurt, nu știi a ce să te aștepți de la slovacă. Iar Irina a simțit pe gât arsura schmiedloveană când, după un prim set câștigat relativ simplu cu 6-4, colega și-a revenit brusc și a tras de meci până l-a dus în decisiv. Mai mult, Schmiedlova a sărit pe cal și i-a dat bice, lăsând-o pe Irina cu ochii-n lacrimi, ca-n Titanic, când a ajuns la 5-2 în decisiv.

De aici, însă, o combinație între experiența Irinei de a se cățăra pe fiecare firimitură de șansă și una dintre căderile specifice Schmiedlovei au transformat radical partida. A noastră și-a trecut brusc mentalul pe modul turbo și, deși era practic amenințată cu ieșirea în decor, nu i-a oferit nicio minge de meci adversarei vreme de patru game-uri, până a trecut din nou la conducerea meciului: 6-5. Cele două au mers umăr la umăr până când meciul a depășit 3 ore și se apropia amenințător de recorduri săpate prin istorie. Mai ales în contextul în care meciurile de la Roland Garros nu se termină cu tiebreak în decisiv, că așa-i tradiția: să le iasă tenisul pe nas oamenilor, dacă tot iau bani serioși când trec la final pe la casierie.

Embed from Getty Images

Cu ceva mai mult sânge oxigenat cărat spre zona cerebrală, Irina a tras de ultimele mingi ale meciului și a oprit partida înainte ca lucrurile s-o ia razna: 9-7. Deși neobișnuite pentru tenisul feminin în general, astfel de scoruri tind să devină business as usual pentru Irina, care acum fix doi ani, la același Roland Garros, termina 10-8 în decisiv contra lui CoCo Vandeweghe și-i cutremura americancei un val de ură față de zgură care nu i-a trecut nici astăzi, deși femeia a jucat finală la Stuttgart anul ăsta.

Ana Bogdan – Marketa Vondrousova 6-3 1-6 6-4

Treaba cu Ana Bogdan e ceva mai specială, fraților. Fata a recunoscut cu mâna pe racordaj că ne citește cronicile și i-a și trimis pe fanii ei de pe Facebook să ne citească, așa că din motive evidente nu prea avem cum să scriem nasoale despre jocul ei, indiferent de câte gherle începuse să dea la 4-1 pentru ea în decisiv, când toată lumea se aștepta să scoată cuiul din grenadă și s-o trimită pe Marketa la shopping.

Embed from Getty Images

Din fericire, Ana a avut însă grijă să nu ne dea oricum prea multe motive de a lovi cu pumnul în masă la final, după modelul patentat de drojdierii adunați la birtul Gerilă din Bicaz ca să vadă meciuri de Europa League. După un prim set pe care l-a luat în spate ca pe un sac de ciment și dusă a fost, Ana a calat motorul la următorul semafor și i-a dat ocazia Marketei să calce pe propriile greșeli și să ia setul lejer în timp ce a noastră părea că respiră în rewind și nu-și găsește pașii de dans. Și așa ne aliniam în fața unui set decisiv, element înfipt adânc, se pare, în ADN-ul românesc al acestei ediții a slam-ului francez.

Embed from Getty Images

Ana a găsit pe undeva o pungă de aer curat adus din Sinaia natală între seturi și a înnodat din nou tradiția milenară care spune că dacă ai șansa de a-i rupe gleznele adversarei, nu stai să te gândești dacă ai rude prin Praga și dacă s-or supăra ăia de nu le mai tihnește ciorba la cină. Așa că s-a făcut urgent 4-1 pentru Ana, moment în care așteptam ca a noastră să bage cheia-n broască și s-o-nghită. Au apărut însă brusc greșelile care, asortate cu câteva lovituri sănătoase ale adversarei, au mutat-o din nou pe Anuța de partea greșită a punctelor câștigate la limită. Cumva, însă, la 4-4, Ana s-a îmbrăcat din nou în salopeta de salahor, a lăsat deoparte manierele și a alergat după mingi până când le-a subțiat pâsla și a băgat-o pe Vondrousova în cămașă de forță. Au fost vreo două-trei puncte în ultimele două game-uri ale meciului în care Ana Bogdan a dovedit din nou faptul că în tenis câștigă ăla care dă ultima minge peste fileu, oricât de leșinată ar fi lovitura. S-a făcut 6-4, iar Ana trece în al doilea tur după un meci în care-a alergat ca Fidipide pe vremea în care curierii încă-și făceau treaba.

Embed from Getty Images

Câteva cuvinte și despre Marketa, ca să știm în cine s-a oprit azi mitraliera. Fata e o cehoaică de 18 ani care dă-n ele cu stânga și are un viitor frumos în tenis. Sperăm însă că nu va deveni vreo legendă a sportului, pentru că nu vom suporta foarte ușor un val de copii care să-i preia prenumele cu onoare.

Maria Sharapova – Richel Hogenkamp: 6-1 4-6 6-3

Legenda spune că, dacă nu știi pe ce arenă joacă Măriuca, te iei după țipete și n-ai cum să greșești. Chestiune valabilă și în fața televizorului: chiar dacă te uiți live la un meci jucat în fundul grădinii complexului de la Paris, știi că a început Sharapova să joace pentru că pe fundal încep să se audă acutele.

Embed from Getty Images

Astăzi, Maria a început relaxat, cu atitudine de jucătoare care dacă se încordează puțin e om de cel puțin semifinală. Ocupată cu teatrul underground dintre servicii, rusoaica a uitat însă că nu e la Balșoi, ci la Paris, și a lăsat-o pe olandeza Hogenkamp, care a trecut de trei tururi de calificare ca să ajungă să mănânce la masă cu bogații, să-și pună ordine în viață și-n meci. Așa că, de unde acu’ două secunde era 6-1 3-1 și halca era pusă la fezandat, Sharapova s-a trezit împinsă în setul decisiv după ce Richel a luat partea a doua a meciului 6-4.

Embed from Getty Images

Iar drama a continuat major, pentru că Hogenkamp a făcut 3-0 în decisiv, băgând-o-n sperieți pe Sharapova, care începea să freamăte precum codrul din poeziile lui Eminescu. Maria și-a adus însă aminte de faptul că joacă cu o tipă care plutește în apele tulburi ale locurilor 130+ prin clasamentul WTA și a băgat într-a doua, trecând prin săraca Hogenkamp ca acul mașinii de cusut prin bumbac. Cu 6-3 în decisiv, rusoaica trece mai departe, da’ inima ei, și așa încercată deja de diferite provocări, a suferit azi un șoc emoțional acut.

Embed from Getty Images

Serena Williams – Krystina Pliskova 7-6 6-4

A revenit Serena, fraților. La aproape un an și jumătate de la momentul în care, conștientă de faptul că se plictisea prin circuit cu atâtea trofee, femeia a ridicat nivelul de dificultate al jocului încercând – cu succes – să câștige un trofeu de Grand Slam în timp ce era însărcinată în luna a treia.

Embed from Getty Images

Onoarea de a se lovi frontal de cheful de joc al Serenei i-a revenit Krystinei Pliskova, sora ceva mai stângace la propriu și la figurat a omonimei situate ceva mai la nord prin clasamentul WTA. Ei bine, chiar și în condițiile în care Karolina a recunoscut că a schimbat notițe de lectură cu soră-sa înainte de meciul ăsta, Krystina n-a avut forța, precizia și sângele-n rachetă de a elimina din turneu și cealaltă soră Williams după ce Venus primise duminică viza de flotant pe o singură zi.

Embed from Getty Images

N-a fost un meci excelent, ba chiar pe alocuri s-a jucat foarte lent și previzibil. Țeapa Krystinei, pentru că Serena s-a bucurat de tenis ca de obicei, chit că schimbările fizice prin care-a trecut în ultimul an și jumătate au făcut-o să demareze mai greu decât ne obișnuise înainte să execute lucrarea de înmulțire controlată.

Embed from Getty Images

În aceste condiții, principalul punct de discuție al meciului a fost outfit-ul spandex al Serenei, care a lăsat deoparte rochițele și floricelele care oricum îi veneau ca vopseaua roz pe mașini pentru un echipament all-black ușor atipic pentru tenis. Și, în timp ce interneții se întrebau ce film cu supereroi se toarnă pe Philippe Chatrier, Serena își vedea de tradiționala căpăceală și elimina partea mai puțin radicală a familiei Pliskova din turneu. Asta dacă n-o fi fost cumva cealaltă, că la fetele astea te poți aștepta la orice. 7-6 6-4.

Embed from Getty Images

Garbine Muguruza – Svetlana Kuznetsova 7-6 6-2

Ca să vezi cum e tenisul: în timp ce în paralel se jucau bălării de genul Ferro – Witthoeft, alte două fete care au în garaj trofeul de la Roland Garros își încolăceau brațele peste fileu în încercarea de a trece în turul al doilea. De altfel, Garbi și Sveta au fost nas în nas până la 5-5 în primul set, moment în care le-a răpăit ploaia invocată de Gavrilova în primul meci al acestei cronici. De aici, Muguruza i-a mai lăsat adversarei fix 3 game-uri până la final, câștigând mai lejer decât părea meciul. Pesemne că Svetlanei nu-i place apa, obșinuită fiind cu licori ceva mai concentrate.

Următoarea haltă pentru Garbine e tocmai localnica Fiona Ferro, un wild card care duce mai departe speranțele francezilor în competiție după ce aceștia s-au lămurit cu d-alde Cornet și Mladenovic.

Embed from Getty Images

Rafael Nadal – Simone Bolelli 6-4 6-3 7-6

Tot astăzi s-a terminat în sfârșit meciul pe care Nadal și Bolelli l-au început ieri, dar pe care ploaia mocănească din Paris – și faptul că francezii preferă să stea la terasă lângă Domul Invalizilor decât să construiască un acoperiș pentru arenele alea care stau să le cadă-n cap – l-au oprit prea devreme.

Partida a reînceput de la 2-0 la seturi pentru Nadal (normal, logic), dar cu 3-0 în setul al treilea pentru Bolelli. Un punct la care italianul – specialist al tenisului de dublu – nu spera să ajungă niciodată după ce omul fusese liniștit în turul al treilea al calificărilor cu un un simplu și eficient 0-6 2-6 de Giraldo. Dar faptul că e legat de glie la dublu și că nu s-a înscris prin challenger-uri la Mizil sau Văscăuți l-a făcut să ridice mâna atunci când valul de pe retrageri de pe tabloul principal le-a dat ocazia lucky loserilor să rămână în competiție, deși au luat bătaie în “finalele” calificărilor.

Embed from Getty Images

Bun, deci Bolelli cu Nadal la Roland Garros, o competiție în care scopul tuturor adversarilor este să-i ia un set spanolului, reușită care echivalează cu vreo calificare paralizantă în finala Champions League a celor de la Sepsi Sfântu Gheorghe. Despre vreo eliminare a lui Nadal la Paris nu încape vorbă, e o poveste care începe să primească alură de legendă. De exemplu, băieții ăștia au ținut să facă un feature despre momentul în care Nadal a luat bătaie de la Soderling acum șaptezeci de ani, pentru că episodul e un clasic al sportului așa cum e mâna lui Maradona în finala cu Anglia de la Mondialul din 86.

În tot contextul ăsta ciudat, în care Bolelli știa că i-a luat ultimul set lui Nadal în 2009, când Rafa purta încă pantaloni trei sferturi, acel 3-0 în setul al treilea a părut un soi de ou din aur pe care toată lumea îl privea ca pe o curiozitate în cotețul plin de găini absolut terestre ale bunică-mii. Minunea n-a durat însă decât vreo 5 minute, până când Nadal a recuperat break-ul pierdut și a egalat rapid la 3, lăsând impresia că meciul ăsta putea să nu se mai joace deloc, pentru că nu face decât ca cei doi jucători să-și murdărească degeaba șosetele.

Embed from Getty Images

Însă am uitat cu toții că Simone e italian și că italienii au două caracteristici principale: vorbesc mult și acționează instinctual. Așa că, atunci când a simțit cuțitul spaniol pe venă, Bolelli s-a scuturat de praf, a inventat niște backhand-uri care l-a transformat pe Nadal în piesă de muzeu și a trecut din nou la conducere. La 4-3 și cu 3 mingi de break în mână, Bolelli a dat din nou de miros de espresso și s-a așezat leneș pe propriul dos, lăsându-l pe Nadal să se încrunte și să revină în joc.

Știți ce înseamnă când se încruntă Nadal înainte de serviciu? Păi vii tu, Bolelli de la dublu, să-i strici tabieturile omului înainte să servească, obligându-l să introducă în ritual încă un gest? Nu e bine, frate, nu e bine deloc.

Embed from Getty Images

Și Nadal a revenit. Din nou. Și s-a ajuns în tiebreak-ul setului al treilea. Și Bolelli a avut 4 mingi de set. Și Nadal iar s-a încruntat și le-a rupt șaua. Și apoi a avut Nadal două mingi de meci. Și Bolelli iar a intrat pe fir și le-a salvat. În sfârșit, pentru a nu mai prelungi meciul care oricum s-a infiltrat în programul de pe Chatrier și le-a încurcat planurile tuturor, Nadal a inventat niște cârlige specifice de forehand și i-a rupt ața italianului. Ne-a părut bine, mai treceți pe la noi.

Embed from Getty Images

Avem însă și vești bune din meciul ăsta. Pentru că meciul s-a văzut HD, am observat din nou că printre firele din ce în ce mai rare de păr ale lui Rafa se vede o chelie aproape zidanesque cât se poate de evidentă. Sunt curios dacă atunci când va fi nevoit în sfârșit să se tundă periuță, încheind ciclul început cu pleata din adolescență, Nadal își va mai da șuvițele pe după ureche la fiecare serviciu. Pariuri?

Ce e de luat la bord mâine

În WTA:

S. Halep – A. Riske (12:00)
M. Buzărnescu – R. Peterson (12:00)
A. Dulgheru – A. Kontaveit (12:00)
P. Kvitova – L. Arruabarrena (12:oo)
V. Kuzmova – E. Svitolina (12:00)
G. Garcia Perez – C. Wozniacki (15:15)

În ATP:

J. Donaldson – G. Dimitrov (13:15)
D. Lajovic – A. Zverev (13:15)
K. Nishikori – B. Paire (13:15)

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.