Roland Garros 2018, faza pe tușă. Ziua 5: Fast Food

E a treia zi consecutivă în care vom începe cronica de la Roland Garros cu disputa noastră de la distanță cu organizatorii turneului. Preluat între timp de CNN, Al Jazeera și AS TV din Bistrița, dialogul dintre cronicarii de pe mirceamester.ro și ditamai balaurii care fac programările pe terenurile de la Roland Garros și-a mai derulat astăzi un episod. Probabil ultimul, pentru că de mâine intrăm în zona competiției în care partidele se mai răresc, astfel că nu vom mai avea de văzut câte 8 meciuri în paralel, ca-n serile de Champions League.

Și am câștigat competiția nervilor, oameni buni. Noi, mărunții din România dintr-un colț obscur de internet, i-am învins în sfârșit mental pe roboții cu beretă care programează meciurile. Pentru că azi am reușit în sfârșit să vedem toate meciurile româncelor, cele trei fete cu CNP de Carpați fiind programate în sfârșit la ore diferite. Și nu doar la ore diferite, ci la distanță de câte două ore una de alta, ca să putem și noi să le vedem la muncă așa cum se cade. Cu respectul cuvenit, practic.

Așa că putem spune oficial că i-am făcut psihologic pe cei de la Roland Garros, fără ca ei măcar să știe despre acest război al minții. Dar niciodată nu e târziu ca ei să revină în glorie cu decizii care să ne dărâme. Îi știm pe francezi, ăștia-s în stare să pună româncele să joace pe terenuri diferite, deși ele au meci una contra alteia. Na, Meșter. In. Your. Face.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Simona Halep – Taylor Townsend:

După ce începuse meciul din primul tur, cu Alison Riske, cu cheful cu care te îndrepți lunea spre birou, Simona a refuzat să mai ia la ocazie rollercoaster-ul și a urcat în primul buldozer întâlnit în cale. Așa că luat-o pe săraca Taylor Townsend pierdut cu șenila încă de la începutul meciului, când asta mică a livrat din prima secundă răpăieli pe care americanca, depășită evident de situație, le-a primit în barbă fără gardă.

Embed from Getty Images

Am tot vorbit pe aici despre cât de mult iubesc americanii zgura, așa că nu mai insist asupra subiectului. Cert e că dacă ar putea să sară cumva peste tot sezonul de cărămidă, oamenii ar face-o cu mare drag. Dar știi cum e în tenis: când întri în morișcă, dansezi după cum ți se cântă în calendar. Așa că mai pentru că trebuie să-și apere puncte, mai pentru că la un Slam te poți aranja financiar până la Crăciun dacă ai noroc să treci de două-trei tururi, mai pentru că la Paris e frumos și fondue-ul crește cât casa, yankeii și yankeițele vin valuri spre Roland Garros pe la începutul verii, contribuind la bunăstarea companiilor aeriene.

În cazul lui Townsend, lucrurile sunt și mai evidente. Dacă pe fetele din Top 50 le mai prinzi cântând triste Sweet Home Alabama la mandolină pe la Stuttgart, Madrid și Roma, turneele de încălzire pentru Roland Garros, Townsend a preferat anul ăsta să forjeze niște ITF-uri peste Ocean ca să se pregătească de Paris. A jucat lângă plajă pe la Indian Harbour Beach, Dothan, Charlottesville și Charlestone, în atmosferă de nuntă colț cu botez, câștigând chiar două dintre aceste turnee. Problema e că, dacă tu boxezi cu sacul și te prezinți dup-aia direct la un meci cu d-alde Klitschko, sunt șanse majore să-ți iei somn când ecoul gongului nici măcar nu s-a diluat prin aer.

Embed from Getty Images

De exemplu, cât timp am făcut introducerea asta, Simona i-a terminat deja 50% din baterie adversarei, ajungând fără să se screamă prea tare la 6-3 în primul set.

Embed from Getty Images

Continuăm însă povestea despre Taylor Townsend, că e interesantă. De exemplu, puțini știu că pe zgura de pe Chatrier și-au crănțănit azi rachetele două foste campioane de Grand Slam la junioare. Asta pentru că americanca a câștigat Australian Open în 2012, în timp ce – știm deja – Simona a jupuit zgura de la Paris prin 2008, pe când încă visa să-i ia autograf îndeaproape Sharapovei. Știm cu toții cum s-au derulat lucrurile de atunci: a noastră e numărul 1 mondial și a reușit s-o facă pe Măriuca să-i zică pe numele mic – jurnaliștii care stau mult pe lângă tenis spun că e o performanță majoră, în timp ce a lor n-a urcat mai sus de locul 71 mondial, dar a luat niște kile în plus. De altfel, Townsend a avut tot timpul probleme la capitolul ăsta, fiind amenințată cu foamea de federația americană la un moment dat, pe când era junioară, dacă nu se-mprietenește cu cântarul.

Embed from Getty Images

Știu că ai intrat pe cronica asta sperând că vei citi niște glume sănătoase legate de gabaritul lui Townsend. Mai ales când ai văzut titlul ăla ofertant. Păi noi ne-am referit la faptul că Simona a halit-o rapid pe adversară, apucatule. Pentru că, vezi tu, la noi lucrurile nu merg așa: aici miștourile vin de unde și când nu te-aștepți, dar ne ferim ca lemnul de chibrit când e vorba de glume facile și cretinuțe. Mai ales în cazul ăsta, când americanca, așa voluminoasă cum e ea, pleacă acasă de la Paris cu 80.000 de euro câștigați în mai puțin de o săptămână. Ia vezi, atletule, cum faci să scoți mai mult decât ea măcar într-un an, că te văd capabil.

Până la urmă, fiecare joacă cum se simte bine, iar faptul că oamenii ăștia trag de ei pe zgura de la Paris și noi dăm în taste dintr-o țară fără autostrăzi ne cam lasă în dezavantaj la orice oră într-o comparație sinceră centimetru cu centimetru. În plus, istoria recentă ne-a demonstrat că poți înghiți Grand Slam-uri fără apă dacă ai centrul de greutate mai coborât decât al atletelor agățate pe coperți ca să vândă reviste care te-nvață că quinoa și coaja de kiwi sunt mai bune decât coastele de porc care ți se topesc în gură lângă un sos barbeque. Am spus tot timpul că, dacă te bate un bursuc, mai degrabă se râde de tine decât de el. Aviz și celor care-au luat-o pe Serena în balon. Numa’ olimpici la sprint, unul și unul.

Embed from Getty Images

Revenim pe teren, acolo unde Simona continuă să o-ncalțe pe Townsend cu bastârci. Deși americanca a încercat în măsura posibilităților să-i scoată lanțul de pe pinioane, Simona a luat ranița de bretele și a aruncat-o-n praf, relaxată. Atât de relaxată, încât a noastră și-a permis să joace mingea de meci cu zâmbetul pe buze, difuzând prin televizoare o stare de bine pe care n-ar fi împărțit-o altfel nici măcar cel mai bun centru spa din Bali.

Embed from Getty Images

6-3 6-1, iar Simona se pregătește să joace în turul al treilea cu Andrea Petkovic. Nouă ne place de Petkovic, pentru că-i o fată cu care poți discuta la o adică despre Critica rațiunii pure înainte de a băga un serial pe Netflix, așa că ne va fi greu s-o vedem eliminată. Mai ales că e una dintre jucătoarele care povestește despre problemele și conflictele interioare ale unui jucător profesionist fără să-i fie frică să dea din casă. Dar gata, că intrăm în psihologie și ne întristăm în loc să ne bucurăm c-a noastră a sărit încă un șanț pe front.

Ana Bogdan – Angelique Kerber 2-6 3-6

După victoria din turul 1 contra Vondrousovei, Ana Bogdan și-a petrecut ziua de ieri sărbătorind așa cum o face orice jucătoare care vrea să guste cât mai mult și mai serios din șampania prezenței pe tabloul principal al unui Grand Slam: jucând în turneul de dublu. A luat-o pe coajă alături de Olga Savchuk de la cuplul sino-bielorus Duan/Sasnovich, o combinație asiatico-est europeană din care Olga și Ana n-au înțeles prea multe și, până să se prindă care-i mișcarea cu fetele astea două, au luat 6-1 în decisiv. În fine, așa cum știe oricine a așezat vreodată un overgrip, orice jucător preferă un meci de dublu în fața unui antrenament, mai ales că din asta ies și niște bani de macarons pe Champs Elysees. Să fie primiți.

Treaba a devenit mult mai serioasă astăzi pentru Ana, pentru că de cealaltă parte a fileului a așteptat-o Angie Kerber. Ajunsă pe locul 12 în clasamentul mondial, Angela a trecut și prin perioade mai bune în tenis. În 2016, de exemplu, Kerber câștiga Australian Open și US Open, juca finală la Wimbly și devenea lider în topul WTA. Un an fabulos pentru nemțoaică, cu atât mai mult cu cât a venit într-o perioadă în care Serena Williams se juca cu combina printre spice și lucra cu procesorul la capacitate maximă.

Embed from Getty Images

În meciul de azi, Ana a intrat pe teren apăsată de miza meciului și de umbra adversarei la Cozia. Iar când s-a prins că Angie poate fi căpăcită, a noastră își făcuse deja check-in-ul pentru avionul de București și n-a mai avut forță s-o pălmuiască pe Kerber, creștinește, și pe partea opusă.

Cumva, a părut că dacă a noastră nu juca azi tenis, ci avea meci în turul al doilea la Campionatul Mondial la Rațele și Vânătorii, s-ar fi calificat fără probleme. Asta pentru că Ana a riscat extrem de puțin și a lovit marea majoritate mingilor spre adversara sa, care n-a avut de făcut decât s-o întindă pe-a noastră din stânga-n dreapta. Și-a întins-o, fraților, de suntem absolut convinși că Ana Bogdan a crescut cu cel puțin doi centimetri după meciul de azi.

Embed from Getty Images

De fapt, problema nici măcar nu e faptul că Ana a returnat toate mingile spre Kerber, care azi n-a alergat mai mult de 400 de metri adunat. Ci că, atunci când a încercat să mângâie colțurile terenului, mingea a plutit contrariată prin aer și a aterizat în afara pistei, ca un avion care și-a pierdut brusc portanța și echilibrul.

În aceste condiții și cu Kerber transformată în perete elastic în partea opusă, Ana s-a mulțumit să-i fure germancei două break-uri, câte unul pe set. Însă în loc să construiască pe baza decalibrărilor Angelei pe propriul serviciu, Ana s-a prăbușit de fiecare dată sub schimbarea de treaptă a adversarei, care a părut că va controla partida până la capăt chiar și dacă se nimerește ca sfârșitul lumii să cadă în timpul vreunui punct ceva mai lung.

Embed from Getty Images

6-2 6-3 pentru Kerber, iar Ana rămâne de la ediția 2018 a turneului de la Paris cu amintirea dulce a primei sale victorii din carieră pe tabloul principal. Dar fata are 25 de ani și va mai avea cu siguranță ocazia de a băga niște fise în aparat până când lasă racheta la vesitare și se apucă de altele mai pământești. Deci, în loc să ne supărăm, mai bine-un cântec vesel să cântăm.

Embed from Getty Images

Irina Begu – Shuai Zhang 6-3 6-4

Spre finalul zilei de la Paris, Irina Begu a ieșit pe unul dintre terenurile de la umbra arenelor mari pentru meciul cu Shuai Zhang, cea mai bună chinezoaică de prin WTA. Apropo, v-ați întrebat vreodată care-i motivul prin care chinezoaicele, care-și vaporizează adversarele la tenis de masă, badminton și în general orice sport în care dai cu mâneru’-n minge, sunt mediocre la tenisul “mare”? Mă rog, cu excepțiile notabile de tipul Na Li. Pentru că din când în când se lovesc de fete precum Irina Begu, fraților. Care în meciul din turul al doilea mai avea puțin și aduna destui kilometri cât să ocolească planeta de patru ori.

Embed from Getty Images

Dacă e s-o luăm de la începutul poveștii, trebuie să vorbim despre Irina amintindu-vă de meciul cu Schmiedlova, în care a noastră a stat pe teren 3 ore și 20 de minute, adică mai mult de două meciuri de fotbal în care practic tu ești toată echipa: pasezi, șutezi, centrezi, dai cu capul, aperi, te aperi, cumperi jucători, vinzi organe și îți ții ție și discursuri motivaționale la pauze. Pentru a duce gradul de dificultate la următorul nivel, Irina a reușit astăzi să ne dovedească faptul că și meciurile de două seturi pot să se întindă până provoacă limitele fizice și ale fizicului. Vreo două ore. Cât i-a luat lui Nadal, tot astăzi, să termine un meci de trei seturi.

Cele două chei ale partidei au fost game-ul al șaptelea și al nouălea din primul set. Au durat cât ține un set de-al lui Federer atunci când elvețianul n-are chef de pase și-și câștigă game-ul de serviciu în mai puțin de un minut. De obicei la Wimbledon, că acolo-l ajută covorul să le tragă mingea de sub nas geolgăilor. În ultimul game al setului, Irina a avut nevoie de 6 șanse de break dublate de alte 4 mingi de game ale adversarei pentru a închide setul într-un maraton care a durat un sfert de oră. Păi dacă jucau Isner și Mahut game-uri de 15 minute în celebrul meci din 2010 care a durat trei zile și s-a terminat 70-68 la game-uri în decisiv, băieții terminau meciul mult după ce-și activau pilonul al doilea de pensii.

Embed from Getty Images

Cumva, Begu a săpat în ea însăși ca să găsească resurse pentru a termina meciul ăsta câștigătoare, chit că la final arăta mai degrabă stoarsă decât a jucătoare fericită și calificată în turul al treilea de la Roland Garros. Însă Irina ne-a demonstrat încă o dată, și-n meciul de azi, că e omul pe care să te poți baza, indiferent de context și moment. Poziționată cumva dintotdeauna în fundal în timp ce altora le sclipesc reflectoarele-n fondul de ten, Irina este echivalentul fotbaliștilor care cară pianul în echipe pline de Baloane de Aur. Și știm cu toții că, fără stâlpi, nicio generație de arhitecți n-are cum să construiască poduri.

Garbine Muguruza – Fiona Ferro 6-4 6-3

Păi ce, credeați că doar ale noastre dau de buturugi mici în tururile în care nu a apucat să se coacă zgura? Nu, fraților, nu doar noi stăm să fim aproape să ne rupem osia-n pârâu. Uitați-vă la meciul doamnei director Muguruza cu franțuzoaica Fiona Ferro. Deși dacă te uiți la scor și atât, zici că două seturi 6-4 6-3 au fost plimbare prin pădure plus picnic și niște somn de-amiază pentru Garbi. Adevărul este că Fiona, care la 21 de ani înoată pe la 250 WTA și-și cară weekend-urile prin te-miri-ce turnee jucate la umbra castelelor de pe Valea Loarei, a jucat meciul vieții cu Muguruza. N-avea nimic de pierdut după ce i-a rupt coloana lui Witthoeft într-una dintre surprizele primului tur.

Embed from Getty Images

Așa că s-a muncit ceva la victoria asta, iar Garbine a fost nevoită să zacă pe teren vreo oră și jumătate. Deși, dacă o întrebai înaintea meciului, ar fi pariat că nici nu va trebui să-și trimită la spălat rochița după meciul cu Ferro. E adevărat că spaniolii sunt obișnuiți cu siesta la ora prânzului și asta a agravat întrucâtva situația, dar Muguruza a scos-o bine la capăt și ne-a amintit că s-a născut în Venezuela, de aici și capacitatea de a trece mai ușor peste momentele în care acasă lumea stă de obicei cu burta la soare.

Embed from Getty Images

Maria Sharapova – Donna Vekic 7-5 6-4

Maria a jucat deodată cu Simona astăzi, așa că am găsit motivul perfect să sar peste meciul ei cu Vekic pentru a nu mă enerva în timp ce-o urmăresc pe eterna candidată la premiul special al juriului la capitolul grimase și kinetică. Se vede treaba că hazardul ne dă ocazia să putem supraviețui și fără ca inima să intre în aritmie o dată la două secunde din cauza decibelilor generați de uzina Mariei. Decibeli care, cumva, se aud până și din poze. Luați de-aici:

Embed from Getty Images

M-am uitat puțin peste statistică, în schimb, și notăm că Sharapova a dat 29 de winnere și a făcut 31 de greșeli neforțate. E pasiunea mea ascunsă să-i urmăresc Mariei evoluția statistică așa cum urmăreau marinarii cotele apelor Dunării, pentru a ști în ce poziție ajunge să joace eternul și tradiționalul meci cu Simona. Deocamdată stăm bine: dacă rusoaica continuă să joace așa, probabil că-i înnoadă a noastră amigdalele. Prin semifinală, că acolo se pot întâlni iar.

Embed from Getty Images

Rafael Nadal – Guido Pella 6-2 6-1 6-1

Devastat evident de vestea-șoc că Zinedine Zidane a demisionat de la Real Madrid, Nadal a intrat pe teren în meciul cu Guido Pella cum intră cuțitul în crema de zahăr ars. Spaniolul a fost atât de supărat pe viață și atât de concentrat să usuce mingile, încât necăjitul de argentinian a analizat serios după vreo 4-5 game-uri posibilitatea de a ieși de pe teren pe ascuns, pentru că gradul de dificultate al meciului jucat de Nadal fără adversar peste fileu ar fi fost oricum fix același.

Embed from Getty Images

Practic, jocul s-a jucat simplu: Nadal lovea mingea, Pella o scotea, Nadal i-o dădea pe partea ailaltă, Pella de-abia o scotea, apoi Nadal închidea punctul. Și tot așa, în ritm de metronom și cu eficiență de robot de uzină, mișcările se repetau, punctele se adunau, iar Pella dispărea în pâcla groasă cu senzația că ar fi fost ceva mai bine pentru toată lumea dacă anunța înaintea partidei c-a răcit la ovare. Aproape că Nadal n-a apucat să transpire în cele două ore de care-a avut nevoie să-i urce fânul în pod lui Pella, iar cunoscătorii ritmului de producție al glandelor sudoripare ale spaniolului știu foarte bine că abia asta este, într-adevăr, o performanță masivă.

Embed from Getty Images


Ce e de luat la bord mâine

În WTA:

M. Buzărnescu – E. Svitolina
P. Kvitova – A. Kontaveit
P. Parmentier – C. Wozniacki

În WTA la dublu:

Cîrstea/Sorribes Tormo – Kuznetsova/Safarova

În ATP:

N. Djokovic – R. Bautista Agut
D. Goffin – G. Monfils
K. Nishikori – G Simon
F. Verdasco – G. Dimitrov

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply