Roland Garros 2018, faza pe tușă. Ziua 6: Ziua torpilului

Ce intro, oameni buni? Ce cuvânt înainte, ce prolog al zilei de azi, în care Zverev s-a chinuit în decisiv, Djoko a rupt rachete, cutare a făcut nu știu ce, apa caldă s-a luat iarăși în Militari? N-ai ce să faci cu preliminarii, cu nuanțele drăguțe sau joc mărunt de glezne în momente din astea. Când un potențial lider mondial (la finalul turneului) este luată de ciuf de o outsideră din România și bătută așa cum bate bunica fasolea, chiar nu trebuie să ne risipim în precauție. Enter Mihaela Buzărnescu.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Mihaela Buzărnescu – Elina Svitolina: 6-3 7-5

Micky Buzărnescu, singura fată din circuit cu doctorat, o scoate în două seturi pe una dintre favoritele turneului, Elina Svitolina. Este caz de #ninonino, mai ales dacă știți măcar un pic de unde venit fata asta a noastră. Din urmă, oameni buni. Din urmă rău de tot. Ca atunci când stai la coadă-n Pipera să-ți schimbi pașaportul, și te trezești, 8 ore mai târziu, primul la ghișeu. Vi se face pielea de găină numai când vă gândiți, așa-i? Anul trecut, ea era în afara Top 400 WTA, contempla cariere în orice altceva decât tenis. Iar acum, scuzați exaltarea, este pretendentă la ce-i mai bun pe la Paris. Nu, nu scoicile sau Prosecco-ul ăla de 40 de euro paharul, ci trofeul Roland Garros. Optimile, atinse în halul ăsta de exuberant, îți permit să speri la fazele avansate ale turneului, n’est pas? Ba-s pas, ba-s pas, vorba maestrului Dem Rădulescu, care și el se hlizește voios de acolo, de sus, la victoria asta.

Embed from Getty Images

A noastră a început meciul cu tupeu de borfaș și a ales să schimbe un pic registrul serviciului întâi față de meciul precedent. Un pic mai plat, un pic mai obraznic. Svitolina (sau Pusholina, dacă sunteți familiarizați cu terminologia fetelor care dau toate mingile înapoi) joacă mult și bine dacă o lași. Cu Buzz pe teren însă, tenisul i s-a potrivit ca o mânușă cu 3 degete și a fost prinsă adesea pe picior greșit. Ați văzut nunta lui Meghan, nu? Cam așa și Svitolina. A fost pusă în temă dinainte. I-au zis: “Fii, fată, atentă la cutare și cutare, nu te enerva dacă te împiedici, etcetera, etcetera”. Degeaba. Astăzi, Micky a luat mingea atât de repede, că Netflix s-ar putea să vrea să facă un documentar cu ea. Da, fraților, așa se întâmplă.

Embed from Getty Images

Iar zgura nu mi s-a părut a fi cea mai bună pe Terenul 1. Spre deosebire de cea de pe Chatrier, care (ne spuneau Simona și Rafa) e un pic mai alunecoasă decât în alți ani, cea de la Buzz părea a fi tasată mai prost în unele zone ale terenului. Românca, mereu jos pe picioare și mereu gata să atace, s-a descurcat mai bine. În schimb, Fata-Pictorial a ajustat mai greu din șale și s-a trezit pusă la colț ca un labrador pe care nu-l ascultă vezica.

Așadar, cuminte ca un forehand în cross, primul set a mers la Micky: 6-3, cu două break-uri crăpate în țeasta Elinei. Am aplaudat, am făcut glumițe, am dat drumul la robinetul speranțelor, dar am rămas cu picioarele pe pământ: cu fata asta e greu, totuși. Micky are însă darul ăsta rezervat stângacilor (și nebunilor) de a încolăci orice forehand, chiar și de la 2 metri din spatele terenului. Elina a încercat multe mingi neutre (știți, cum e CCR-ul la noi), în speranța că va lua din ritmul Mihaelei. No go, mon amour! Că dreptele lui Buzz (mă rog, stângile, practic) o coteau atât de frumos și de arcuit către backhandul ucrainiencei, de ziceai că-s Porsche 911 pe pilot automat.

Embed from Getty Images

Al doilea set a fost un du-te-vino de breakuri, rachete aruncate, înjurături în limbile frumoase ale Europei de Est și lovituri de manual. De manual alternativ în cazul Svitolinei, care la fileu avea jocul de picioare al lui Codrin Ștefănescu la beție. Iar Buzz s-a prins de chestia asta, că nu degeaba are doctoratul ăla de care vă ziceam. Mingile mai scurte ale Svitolinei erau pedepsite de Buzărnescu, iar sursele noastre ne șoptesc că spectatorii șușoteau pe margine: ”Vai, dar o masacrează Buzz cum face Viorica cu limba română”.

La 5-5, românii aveau deja discuții în familie

– Eu o știu de mult timp pe Mihaela Buzărescu (sic). De mult tare.
– Da, și eu. Hăt, hăt.
– E tânără, foarte promițătoare, o știu de mult, de la juniori.
– E mai bună ca Halep.
– Categoric, Halep ar avea ce învăța de la ea.
– Pfff, mie-mi spui?!

Așadar, de îndată ce ne-am pus cu toții în paltonul lui nea Mircea Lucescu și am conchis că NOI am descoperit-o pe Buzz încă de când era maică-sa gravidă cu ea în luna a cincea, am putut urmări restul meciului. Și ce bine că nu am fost nevoiți să ne dezicem de ea la final, după celebrul model nu-mai-zicem-care. Că fata a făcut break. Și și-a ținut propriul serviciu. Iar la final, cu un timp de 3,56 secunde, Svitolina a câștigat proba de ”Geanta-n spate și la revedere”.

Embed from Getty Images

Cîrstea/Sorribes Tormo – Kuznetsova/Safarova 6-3, 6-2

Dimineața când mă scol, văd un dublu de control. Mai exact, dublul Soranei, care a început printre primele în ziua a șasea la Roland Garros. Colega sa, Sara Sorribes, e o puștoaică din Spania, de numai 21 de ani, însă cu reflexe mai bune decât sugerează clasamentul ei (86 WTA). Iar dincolo de fileu, două fete pe care le știe oricine și care au pus pe pauză fotbalul măcar 10 minute în ultimul deceniu. Svetlana și Lucie au slamuri câștigate și conturi de economii pe la mai multe bănci, deci e bine, sunt fete cu pedigree.

Embed from Getty Images

Cu toate astea, Sori și Sari au intrat în meci ca nea Gigi în reporteri și au făcut repede break. Văzând că le merge cu forța, au mai făcut unul, iar Terenul 3 din complexul aviatorului Garros a putut auzi haide-uri și vamos-uri într-o veselie. Apropo de Roland Garros, zilele trecute, jurnaliștii i-au tot testat pe jucători și jucătoare, prin conferințele de presă, să vadă dacă știu cine Ronald McDonald ăsta care dă numele unui Grand Slam. N-au știut prea mulți. Singurul care a dat răspunsul corect a fost Del Potro. Dar asta fiindcă dăduse un search pe Google cu câteva zile înainte, așa cum a recunoscut chiar el. Vedeți ce înseamnă să fii fair-play chiar și când nu ești obligat să fii? De-aia Delpo e singurul pe care fanii lui Federer nu se pot supăra prea tare atunci când maestrul și-o ia de la el. Clasă.

Embed from Getty Images

Pentru Sori și asta mică urmează niște capi de serie, adică un meci și mai cu schepsis. E vorba de perechea Yang/Chan. Made in China, disciplină, tot ce trebuie. O să ne uităm, o să luăm notițe și o să scriem despre el duminică.

Alex Zverev – Damir Dzumhur 6-3, 3-6, 4-6, 7-6, 7-5

Ce ne facem cu tine, Alexandrule? Tu câștigi, dar n-ai învățat nimic de la Fedalul nostru cel de toate zilele? Nu stai, omule, 672 de ore pe teren la un Grand Slam, mai ales în primele tururi. Eh, mai ușor de zis decât de pus în teren. Sascha este unul dintre favoriții la finală aici, la Paris (că de titlu nu se pune problema, zic bine?), așa că e destul de surprinzător să-l vedem alergând câte 4 ore pe teren la fiecare meci. I-o fi plăcând lui zgura, dar nici chiar așa. După ce Lajovic l-a dus în decisiv alaltăieri, iată-l pe Dzumhur făcând același lucru. S-au pus cu tunurile pe bietul băiat de 1.97 și serviciu de tip rachetă MGM-140.

Embed from Getty Images

E destul de agreabil să te uiți la un meci al lui Zverev (aproape la fel de agreabil ca la frate-su). Însă dacă nu îți plac serviciul-torpilă și forehandul-dușman, poate o să-ți facă cu ochiul conferințele sale de presă. Alex are o engleză foarte bună (premierul României nu acceptă să se vadă cu el pe chestia asta), așa că reușește să fie și funny, și profund în explicații. Zilele astea, e mai mult funny. La conferința de presă de după turul 2, un jurnalist i-a pus o întrebare despre calitatea jocului său. Problema e că jurnalistul era născut și crescut în Yorkshire, o regiune unde se vorbește o engleză pocită rău. Ceva între Ion Iliescu, Prințul Charles și Claudiu Răducanu pe etnobotanice. Iată cum a fost:

Zverev: ”De unde ești, amice?”
Reporter: ”Yorkshire”
Zverev: ”Iubesc accentul tău, frate. N-am înțeles un cuvânt din ce m-ai întrebat”

Aici e varianta video, să nu ziceți că inventăm prostii, ca Lenuța Udrea la TV.

Bun, asta a fost după meciul cu Lajo. Azi, după ce iar s-a chinuit pe teren ca Sergio Ramos încercând să-și facă prieteni, bromance-ul dintre Zverev și jurnalistul venit de la mama naibii a ieșit iar în față. Sascha s-a așezat la masa de presă, și-a aruncat o privire rapidă peste ziariștii din sală și a zis:

Poate ar trebui să spunem câteva cuvinte și despre meciul în sine pe care neamțul l-a câștigat. Eh, păi n-a fost cine știe ce. S-a jucat pe Chatrier, unde francezii te huiduie și dacă te scobești un pic în nas în timpul meciului, așa că era normal ca vociferările celor doi gladiatori ai după-amiezii să fie taxate nazal, cu un croissant în mână. Zverev a luat primul set ușor, și părea că meciul va fi la fel de previzibil ca întârzierile trenurilor în Gara de Nord.

Dar Dzumhur e bosniac. Băi, nu pariați niciodată împotriva unui bosniac chitit să facă pagubă, că se lasă cu dureri de cap și palme transpirate. Damir a luat următoarele două seturi, l-a pierdut pe al patrulea, iar apoi a avut minge de meci în setul 5. Vădit enervat, Zverev și cele 49 de lanțuri de aur de la gât au salvat mingea de meci și au făcut break. A fost un meci tare, care nu pare să fi lăsat urme prea adânci în fitnessul germanului. Ehe, medicina a avansat în ceea privește recuperarea la sportivii de performanță, așa că-s mai multe șanse să rateze un meci de la pojar decât de la oboseală. Zicem și noi, nu dăm cu rama.

Embed from Getty Images

Novak Djokovic – Roberto Bautista: 6-4, 6-7, 7-6, 6-2

Djokovic a câștigat. Din nou.

Caroline Wozniacki – Pauline Parmentier 6-0, 6-3

Știți, noi, ăștia care comentăm tenis for a living, nu ar trebui să avem preferințe și nici antipatii la vedere. Dar, cum să zic, înțelegeți unde bat? Wozniacki, nene. Conduita față de arbitri, oponente și uneori copiii de mingi este arhicunoscută în circuit. Iar felul în care pune sub semnul întrebării deciziile arbitrilor de scaun, la fiecare meci, nu are cum să nu-ți amintească de Genaro Gatusso pe vremuri. La toate astea, adăugăm faptul că a bătut-o pe Halep într-o finală și a maimuțărit-o pe Monica Niculescu într-un sfert pe la Doha. Astăzi, împotriva unei jucătoare pe care a dominat-o cap-coadă, a recidivat ca o toxinfecție alimentară pățită pe vapor. A protestat, a contestat urma unei mingi, a chemat arbitrul din scaun, apoi arbitrul de linie, apoi, văzând că e singură împotriva tururor oamenilor de bun-simț, a șters urma ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Embed from Getty Images

Meciul, cum spuneam, a fost ca o plimbare prin Muzeul Bruckenthal, doar că mai scurtă. Iar pentru daneza cu păr de haur, urmează Kasatkina.

Ce e de luat la bord mâine

În WTA:

S. Halep – A. Petkovic
I. Begu
– C. Garcia
S. Williams – J. Görges
M. Sharapova – Ka. Pliskova

În WTA la dublu:

Bara/Buzărnescu – Mattek-Sands/Chan

În ATP:

R. Nadal – R. Gasquet
D. Schwartzman – B. Coric
M. Zverev – K. Anderson
A. Ramos – J. Del Potro

Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

Un Comentariu

  1. Mihaela BUZĂRNESCU, un exemplu de perseverență, pasiune, dorință de reușită, de luptă cu propriile îndoieli. ❤️

    Chiar dacă l-a parcurs doar până în optimi, French Open (Franţa) este turneul de succes notabil al Mihaelei BUZĂRNESCU.
    A ajuns până aici cu ajutorul neprecupețit al familiei și al prietenilor, dar și cu înțelegerea din partea colegelor de breaslă.
    Să-i urăm succes în turneele următoare!

Leave a Reply