Roland Garros 2018, faza pe tușă. Ziua 7: Veni, vidi, Petkovici

Unde rămăseserăm? A, da. Simona Halep. Turul 3. Andrea Petkovic. Un match-up pe care Simona îl domină de câțiva ani buni și la care îmi place să mă uit ca la filmele din top 100 IMDb. E un clasic și ăsta, să știți. Acum mulți ani, când Halep scotea capul în lume pentru prima oară, cele două fete au avut meciul lor de debut chiar la București. Frumos meci, urât oraș. Atunci, Petko a măturat tușele cu pitica Halep, însă de la meciul ăla, din 2009, s-au mai jucat alte 7. Din care nemțoaica a adunat tot atâtea victorii câți prieteni are Sharapova: zero.

Deci meciul de azi pleca de aici, de la acest dezechilibru care, speram noi, avea să toarne zgură udă-n bocancii Andreei. Trebuie spus totuși că Petkovic este o super jucătoare și o fată extrem de amuzantă, de care, dacă o asculți sau urmărești pe social media, te îndrăgostești imediat. Așa cum spuneam într-o cronicuță anterioară (citiți-o urgent dacă nu ați făcut-o), Petko are multiple hobbyuri care să-i ocupe timpul. Radio, scris, citit, filozofie. Fata asta e supracalificată pentru orice job în Guvernul României și a avut timp să practice toate astea în ultima vreme, pentru că a fost ba accidentată, ba ieșită din formă. Deci e frumos să o vedem jucând acum atât de bine. Dar oricât de dor mi-a fost de ea, aș mai fi răbdat o zi.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Simona Halep – Andrea Petkovic: 7-5, 6-0

Pentru că primul set al meciului de azi a fost ca pe Playstation. Ambele au jucat de-au rupt, de se uitau copiii de mingi ca la Fălci. Deci ele își făceau treaba, nu aista a fost baiul. Baiul a fost că le-au pus să joace pe Terenul 18. Care nu e nici mic, dar nici demn de un lider mondial, să recunoaștem.

Embed from Getty Images

Dacă mi ți-l surghiuneau pe Federer sau Nadal pe Terenul 18, se trezeau organizatorii cu cocktailuri Molotov în șampanie, iar ziariștii de la fața locului ar fi făcut greva foamei. Va rămâne un mister cum a nimerit tocmai ea acolo, dublă finalistă, în timp ce legende precum Kyle Edmund, Karen Khachanov sau Pierre-Hugues Herbert și-au găsit un locșor călduț pe arenele mari ale complexului. La Paris, ori ești franțuz, ori ești dus cu capul, ori ești Rafa dacă vrei să fii sigur(ă) că prinzi un Chatrier sau un Lenglen.

În fine, hai să vorbim de meci, că de politică se ocupă alții. Sunt diferențe evidente între cele două jucătoare. Mai întâi că una aduce a Larry Bird, iar cealaltă a Florentin Petre. Dar și jocul diferă foarte mult, deci fizicul celor două poate trece liniștit în plan secund. Andrea lovește plat și scoate pe gură un ”Auftaa” la fiecare lovitură, pe când Simona preferă să joace cu mai mult topspin, să țină mingea mai mult în aer, iar icnetul ei durează mai muuuuult și e mai subțiiiiire.

Embed from Getty Images

Primul set a fost lung și echilibrat, iar pentru un privitor care n-are habar de tenis, ar fi fost foarte greu să-și aleagă preferata. Petko urcă la fileu și știe să facă voleuri bine, iar Simo așteaptă disciplinat momentul oportun pentru a tranchiliza felina de la Tuzla (Petko e născută în fosta Iugoslavie, actuala Bosnie, deci e făcută din material care nu se rupe cu una, cu două).

Acuma, dacă vrem să căutăm nod în papură, am putea spune că au fost, ca de obicei la fete, multe break-uri. Însă privitorii de pe Terenul 18, care s-au înghesuit pe scaune precum oltenii la finala cupei, pot depune mărturie: s-a servit bine. Procentaje bune, mingi la linie, mâini foarte puțin tremurate. Până la 5-5, au reușit să țină aproape una de alta, iar pentru fiecare învârtită a Simonei, Petko a găsit o bubuitură de dreapta care să aducă game-ul într-un echilibru mai enervant chiar și decât tupeul Olguței (că tot vorbirăm de olteni).

Embed from Getty Images

Noroc că, în finalul setului, unghiurile alese de Andrea și-au pierdut din ascuțime și i-au permis constănțencei noastre să preia conducerea. De altfel, și în precedentele meciuri Simo și-a găsit perfect momentele să facă break. Practic, la turneul ăsta, în afară de prietenia cu Țiriac, nimic nu i se poate reproșa Simonei. Bun, și după break, a urmat, evident, un game pe propriul serviciu. Unul mai lung decît mandatul lui Pandele. Oh, și ce drama frumoasă! Pentru că, spre deosebire de ce pățim noi, ăștia care locuim în Voluntari, game-ul (și setul) a avut happy-end. Simo și-a ținut serviciul, a chițăit scurt, ca atunci când nu vrei să strănuți în RATB, dar tot atragi atenția cu sunetul ăla, iar apoi s-a așezat cuminte de scaun.

Embed from Getty Images

Însă setul secund s-a topit sub privirile noastre; pentru că germanca s-a accidentat înainte să intre ca lumea în el. Blestemat să fii, Teren 18, cu zgura ta prea uscată din spatele liniei de fund! Când trebuie să huidui, de ce nu huidui, Paris? De ce? Roland Garros ar face tumbe în mormânt dacă ar ști cum au ăștia grijă de unele terenuri. Așadar, fata a vrut să recupereze un cross lung al Simonei, a dat mingea înapoi, însă sliding-ul ei s-a oprit în zgură ca Semeghin în gardurile Bucureștiului. A cerut un medical timeout, a bandajat-o tanti aia la greu, iar când a terminat cu ea, avea mai multă bandă pe ea decât scenele alea din CSI, când împrejmuiesc locul crimei.

Embed from Getty Images

Așa că, din momentul ăla, Petko a devenit mai degrabă irelevantă în meci. Greșeli multe, backhanduri făcute mai cu frică. Nu a mai luat niciun game și praful s-a ales de deplasarea ei perfecta din primul set. Deci, Simona merge mai departe, alături de colega sa mai în vârstă și mai stângace, Micky ”I kill you” Buzărnescu. Simo cu Mertens, Buzz cu Madison Keys. Șanse bune pentru ambele.

Irina Begu – Caroline Garcia: 1-6, 3-6

Irina Camelia Begoo nu prea reușește să lege victoriile importante la Grand Slam-uri, iar trendul ăsta i-a suflat mingea din rachetă și de data asta. Cu Garcia, alintată în unele cercuri drept ”Garcea”, Irinuca s-a văzut condusă încă de la început. Dar iată vestea bună: a jucat pe Arena Suzanne-Lenglen din Capitală. Bravo! Deh, Caroline este născută la Saint-Germain-en-Laye (se pronunță cum se aude), adică în suburbiile Parisului, deci nu poți să o pui să joace altundeva decât pe terenuri babane, să aibă loc tot francezul în tribune. Ce-i drept, n-are fata nicio vină. La Australian Open, de exemplu, nici ea nu a avut mereu loc pe Margaret Court sau Rod Laver, deși vorbim de o tenismenă de Top 8, care jucase ca o posedată la Singapore. Eh, dar iar divagăm ca Petrică Daea despre cornute. Hai să ne concentrăm un pic.

Embed from Getty Images

Faza e că meciul s-a jucat de la aproximativ aceeași oră cu Simona. Nu le vom sari la beregată organizatorilor și pe treaba asta, așa a fost să fie. Cu Gael pierzând în 5 seturi, cu Fognini la fel dincolo, și așa mai departe. S-au lungit ăștia de parcă n-aveau apă caldă acasă, așa că meciurile alor noastre s-au suprapus. Este prețul pe care îl plătim zeilor țărânei, oameni buni, pentru că iată-ne în optimile French Open-ului cu două românce.

Embed from Getty Images

Din fericire, totul a fost rapid și deloc dureros (spre deosebire de orice articol scris de Moise Guran). Încă de la început s-a văzut că Garcia simte mai bine mingea și că are ceva mai mult zvâc în picioare. Iar meciurile anterioare i-au supt la greu din stamină Irinei, așa că franțuzoaica băiețoasă a urcat rapid la 3-0. Cu o zi înainte, Begoo le povestea celor de la  Treizecizero că a stat de vorbă cu Halep, ca să-i dea un sfat, o bârfă, o măslină despre Caroline. Asta pentru că Simo are un head-to-head de 4-1 cu Garcia și știe care e treaba cu slice-urile alea. Din păcate, judecând după deznodământul partidei de azi, se pare că fetele au vorbit mai mult despre Fognini și Copil decât despre jocul adversarei.

Embed from Getty Images

Setul 2 nu a fost cu nimic mai breaz decât primul. Irina a încercat să bage într-a patra, dar a servit slab, previzibil, iar de la 5-1 încolo, parcă nu mai ai niciun chef de tenis. Tot ce trebuie reținut din meciul ăsta, de fapt, este ultimul său game. Prea lung. Mult prea lung. Au mers la avantaj de 7 ori, Irina a salvat 4 mingi de meci, iar într-un final (izbăvitor, s-o spunem!), s-a predat.

Papucii de iarbă în picioare de mâine, și înapoi la treabă!

Irina Bara/Mihaela Buzărnescu – Chan/Mattek-Sands: 2-6, 6-3, 6-3

Tipa e incorigibilă. E în optimi la simplu, în optimi la dublu, iar ieri a fost la un pas să facă același lucru și la dublu-mixt, cu Kontinen. Știi cum e când ajungi ultimul la o sindrofie și ești lihnit? Bagi în tine la greu, tot ce prinzi. Așa și cu Micky Buzz care, așa cum povestește pentru Lead, a avut mult de tras ca să ajungă unde este acum. În afara Top 500, accidentată, deprimată și fără niciun ajutor din partea Federației sau altcuiva. Azi, ea e în Top 30 și bate la ele ca la covoare.

Embed from Getty Images

Și mai trebuie spus că Mattek-Sands și Chan nu sunt chiar niște desculțe la dublu. Ba chiar sunt (adică erau) capi de serie 4 la Paris. A fost nevoie de două românce pe val ca să le explice omenește că e cazul să plece frumos acasă. Una-n China, ailaltă în America.

Fetele noastre au pierdut primul set, l-au luat pe al doilea, iar în al treilea s-au trezit că e mai funny să rateze 6 mingi de meci înainte să pășească demn în optimi. Dar au înfrânt, au trimis bezele puținilor spectatori cu apetit pentru meciurile de dublu și s-au tirat la vestiare. În optimi, Brady și King le așteaptă.

Embed from Getty Images

Maria Sharapova – Karolina Pliskova: 6-2, 6-1

Două foste lidere mondiale s-au spetit să ne ofere spectacol, iar pe alocuri au și reușit. Dar meciurile care se termină cu Sharapova învingătoare au un aer de… așa, cum să spun fără insult munca rusoaicei? De iad. Așa, asta era. La începutul turneului, Daria Kasatkina, o jucătoare mică și haioasă din circuit, spunea că a încercat bombonicile Sugarpova. Cică unele sunt bune, altele mai puțin bune. ”Hihi, dar majoritatea sunt bune”. La fel și cu meciurile de tenis ale Mariei – unele sunt mai puțin bune, altele sunt mai puțin bune, dar majoritatea sunt, în tot cazul, mai puțin bune.

Embed from Getty Images

Ultima oară când m-am uitat la un meci de-al Pliskovei, fata asta era să bată un arbitru, să crape un scaun racheta și să sperie până la atac de cord oponenta din teren. Și-a luat amendă, a făcut apel, i-au micșorat-o, n-a vrut să ne spună cât e, a plătit-o, iar apoi a venit la Paris. Și dintre toate fetele care au jocul să o scoată pe Pliski din ritm, fix peste Maria a dat. Deci, două big hitterițe de carieră – una care dă tare și plat, cealaltă care zbiară tare și non-stop. E greu să alegi între două rele, asta e clar. Dar, așa cum spunea domnul Țiriac înainte să se plângă că statul român i-a furat juma’ de milion, între o hoață și o cehoaică, o să aleg oricând cehoaica.

Embed from Getty Images

Din păcate, preferințele mele nu contează atunci când Masha e în formă. Și haideți să-i dăm ≈cardiacei≈ ce-i al ≈cardiacei≈. Cu o clasă peste Karo și cu încă una peste spectatorii care îi imitau zbieretele, Sharapova a meritat victoria fără îndoială.

Embed from Getty Images

Rafael Nadal – Richard Gasquet: 6-3, 6-2, 6-2

Nimic de văzut aici, prieteni. Dar scriem un pic și despre Rafa, pentru că l-am cam ignorat toată săptămâna. Dar nu e vina noastră, suntem și noi oameni – ce să mai zicem dacă face totul să pară al naibii de simplu și de plictisitor? Ăsta câștigă pe zgură ca Ogică la loto. E nebun. Azi, cu Gasquet, era deja în game-ul al patrulea și nu-i lăsase francezului niciun punct. E ridicol. Vii la om acasă, te bagă în livingul ăla mare și luminos, iar tu îi scuipi în ceai și-i arunci pisica la gunoi. Nu se face. Ok, Richie și-a mai revenit pe parcurs, dar se vedea de la o poștă că meciul ăsta va fi la fel de interesant ca o delegație la Galați.

Embed from Getty Images

Reverul cu o mână făcut de Gasquet prezintă un paradox splendid: este una dintre cele mai frumoase lovituri din câte a văzut tenisul, dar este și una dintre cele mai inutile lovituri pe care le-a văzut Rafa. E aproape surprinzător că spaniolul poate să returneze mingile alea fără să-l pufnească râsul. Adică, Richie, să te chinui cu spinul ăla magnific doar ca să te trezești înghesuit cu sălbăticie de un spaniol care și-a făcut toata viața mâna pe Federer. En effet, e dureros.

Însă Richard este un domn și se prezintă mereu la meciurile cu Rafa la fel ca FCSB-ul în cupele europene: vine, vede, pierde.

Embed from Getty Images

David Goffin – Gael Monfils: 6-7, 6-3, 4-6, 7-5, 6-3

Iată și un meci pe care sper că nu l-ați ratat între doi jucători foarte interesanți. Pe de o parte, un star de Hollywood, un preferat al Franței întregi,  un jucător cu mișcări de gazelă și detentă leBronească, un atlet care poate transforma orice meci într-o operă de artă. Iar pe de altă parte, Gael Monfils, care e cam diliu. Mă rog…

Embed from Getty Images

Mai precis ca un Asus care crapă după 12 luni și mai zadarnic ca o pilulă-placebo, meciul a avut nevoie de 5 seturi ca să se termine dracului odată. Gael nu este cel mai constant jucător, asta se știe. Iar Goffin vine după o accidentare la ochi. Așa că doar cerul putea ști care dintre ăștia doi va greși mai mult. Până la urmă, a fost așa cum ne avertiza duhul lui Bwin: Monfils a făcut 74 de greșeli neforțate, iar David doar 60, că a avut o zi bună.

Embed from Getty Images

Și-am încălecat pe-o prelată, și v-am spus povestea toată. Mâine este posibil să plouă la Paris, aici voiam să ajung cu rima asta. Dar dacă blestemele însumate ale lui Kyrgios, Federer și Tsonga nu țin, iar la Paris va fi senin, nu uitați că mâine de la prânz joacă Buznărilă cu Madison Keys. Meci de calificare în sferturi, nu fiți nebuni să ieșiți la aer curat.

Pace și drilluri.

Ce e de luat la bord mâine

În WTA:

M. Buzărnescu – M. Keys
D. Kasatkina – C. Wozniacki

În WTA la dublu:

Cîrstea/Sorribes – Chan/Yang

În ATP:

N. Djokovic – F. Verdasco
D. Thiem – K. Nishikori

Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.