UEFA Champions League, faza pe gazon. Napoli – Real Madrid 1-3: Bairamos

A fost asta o seară bună pentru fotbal? Dacă-i întrebi pe învingători, evident. Dacă-i întrebi pe învinși însă, răspunsul va fi ”Frate, nu există echipă englezească să fi pierdut vreodată cu 10-2 in Ligă, deci cum dracu să fie o seară bună?”

S-au făcut atâtea glume cu Wenger în ultimele ore, încât pur și simplu nu voi încerca niciuna astăzi, de teamă că s-au dat deja toate alea bune. La naiba, până și Emil Grădinescu a spus un banc pe finalul meciului – ăla cu Petr Cech care convinge o femeie să-și arunce copilul de la etaj ca să-l salveze de flăcările care mistuiau blocul. Femeia îl aruncă, că deh, e Cech, unul dintre cei mai buni portari din lume. Ăsta prinde copilul și apoi degajează. Spre deosebire de banc, Cech nici măcar n-a jucat, dar Ospina – portarul de aseară al londonezilor – nu prea a reușit să degajeze în meciul cu Arsenal decât atunci când mingea era deja în plasă. De vreo câteva ori bune, adică.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Napoli 3-1: Sperietori de feciori

Primăvara UEFA Champions League începe să semene cu toamna timpurie în care se revine din concediul de vară: după un huzur pe hamac la umbra cocktail-urilor, aterizezi la birou pentru a da piept cu un munte de dosare la escaladarea căruia până și cei mai experimentați alpiniști rămân cu șira spinării îndoită din cauza presiunii. În context fotbalistic european, analogia se exprimă printr-o trecere bruscă de la perioada pauzei de iarnă, în care șosetele de lână nu prea au șansa de a-și face loc în atât de anatomicele ghete de fotbal, la fotbal în ritm de mitralieră scăpată de sub control. Iar după ce ce în prima zi de muncă de după sejurul la All Inclusive am văzut cum Barcelona a fost întinsă pe sfoară la uscat de un PSG care a lins toată frișca de pe savarină, după doar 24 de ore am asistat la două partide care puteau duce oricând în spate greutatea unei faze superioare a competiției: Real Madrid – Napoli și Bayern Munchen – Arsenal.

Real Madrid - Napoli

Citeşte în continuare

Să ne faceți statuie!

Să ne faceți statuie! Pentru a putea să plângem atunci când ne aducem aminte de noi, de voi, de tot. De succese, de eșecuri. De goluri frumoase, de ratări care au făcut oamenii să plângă. De trofee câștigate, de trofee pierdute. Să ne faceți statuie! Pentru a fi cei care vor privi în ochi, dintr-o bucată de bronz, toate generațiile de oameni care vor respira pentru culori. Pentru a simți că fotbalul e mai mult decât fotbal. Să ne faceți statuie! Pentru că, uneori, la câțiva ani după, atunci când în locul nostru vor purta alții aceleași tricouri cu aceleași numere, veți regreta că nu ne-ați făcut. Pentru că atunci când ne-ați scandat numele, iar iarba se ridica de emoție respectând ghetele jucătorilor care o Citeşte în continuare