UEFA Champions League, faza pe gazon. Barcelona-Juventus 0-0: Ce n-a văzut Parisul

Returul sfertului de finală dintre Juventus și Barcelona a picat într-un moment perfect pentru fotbalul european. Asta pentru că, la fel cum toate drumurile duc în mod normal la Roma, mai ales după dezvoltarea liniilor aeriene low cost, toată logica pe care se bazează sportul ăsta părea că se concentrează să ne demonstreze că Barcelona-Juventus poate fi o partidă nu doar spectaculoasă, ci și revelatoare.

Să mă explic: acum vreo lună și ceva, Barcelona demonstra că poate să trăiască bine-mersi și dacă-și bagă degetele-n priză, dubla contra celor de la PSG rămânând în istorie după ce spaniolii au reușit să întoarcă un 0-4 în tur printr-un 6-1 în retur. Ei bine, aceiași jucători ai Barcelonei erau acum invitați din nou în biroul directorului pentru a repeta experimentul și pentru a dovedi că prima fisă n-a fost de fapt doar o farsă. Asta pentru că turul de la Torino se terminase 3-0 pentru italieni, deci terenul fusese însămânțat pentru o nouă recoltă numai bună de așezat printre paginile de glorie ale Wikipedia.

BARCELONA-JUVENTUS

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Juventus – Barcelona 3-0: Ala Dybala Portocala

Și-am ajuns și la desert. După ce în ultimele săptămâni am trecut printr-o dietă forțată în care am mâncat doar legume și balastru servite în meciurile din Liga 1, am revenit la carnea suculentă și perele siropoase din Champions League, competiția europeană care ține să ne arate în fiecare sezon că ne aflăm pe continent în special geografic și geo-strategic, pentru că fotbalistic avem probleme crunte cu compasul.

Juventus v FC Barcelona - UEFA Champions League Quarter Final: First Leg

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Barcelona – PSG 6-1: Fiul parisipitor

Acum două săptămâni pe vremea asta, drapelul Barcelonei cădea în cuțit ca vițeii născuți prematur. Într-un meci pe care pasionații îl anticipau ca pe unul echilibrat cu tendințe claustrofobe mai degrabă pentru PSG, catalanii se așteptau la adieri ale vântului, dar au primit un uragan de bâte și topoare în ceafă. Fusese 4-0 pentru PSG după o partidă pe care parizienii au jucat-o cu rigla în spinare, căutând perfecțiunea la milimetru. De altfel, nu-ți trebuie cinci facultăți și un doctorat în astrofizică pentru a înțelege că o înfrângere cu 4-0 a Barcelonei e un fenomen mai rar decât alinierea planetelor, treabă despre care măcar știm sigur că se întâmplă o dată la 500 de ani.

Problema nu a fost însă neapărat scorul, pentru că până la urmă și Gordon Ramsay mai scapă câte un Santoku pe lângă ceapă și și-l împlântă-n falangă. Dar fanii Barcelonei au sughițat strâmb văzând pe teren tineri mateloți care acu’ trei momente adunau miliarde de pase care în vârf de briceag aveau cârnați de goluri, pentru ca brusc să se apuce să se plimbe pe teren ca Tamaș când l-a tras curentul prin sticlă. Vedeți voi, nu ți-e tot aia să-l vezi pe Messi pedalând în gol pe o bicicletă care a avut lanț din titan, furat nimeni nu știe cum într-un moment de rătăcire al gardienilor catalani de o echipă franceză care nu că nu știe cu maimuța, dar n-are cum să bată Barcelona la patru goluri diferență decât dacă oamenii lui Enrique vin la meci precum Costică morarul la birt: relaxați și fără grija zilei de mâine. Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG-Barcelona 4-0: Camp Low

Pauza de masă s-a cam terminat, fraților. După două luni de secetă în care ne-am uitat la meciurile amicale și oficiale ale echipelor de Liga 1 ca la bancurile cu polițiști, așteptând cu interes o poantă care nu mai vine, micile ecrane s-au reanimat brusc cu ajutorul fotbalului la voltaj ridicat din Champions League, vârful competițiilor dedicate cluburilor la nivel continental. Bine, între timp au mai existat enclave de fotbal sănătos, pentru că sunetul de crampoane ascuțite de prin campionatele țărilor cu apă caldă se aude din fericire și pe la posturile noastre TV dedicate fenomenului, însă una e să-i vezi pe geolgăi bătând mingea de pereții casei în familie, alta e să-i analizezi dansând în deplinătatea facultăților fizice pe muzica imnului Champions League.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Manchester City-Barcelona 3-1: Gündoğans N’ Roses

Marți, ora 21:45. Am deschis seara cu un vin roșu și am continuat-o, la pauză, cu o cafeluță. E nevoie de combinația potrivită de vicii atunci când un meci tare este comentat de Cosmin Băleanu (supranumit de apropiați ”Domnul n-a-fost-offside-a-ba-da”).

S-a văzut de la o poștă: Barça e cam pustiu fără Iniesta, Pique și Jordi Alba, oameni de bază care au lipsit dintr-un cumul de cauze independente de voința lor. Și dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, nici măcar Messi nu e tocmai Messi fără Don Andres. Dar ajungem și acolo, hai s-o luăm ușor.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Barcelona-Manchester City 4-0: Eu te-am făcut, eu te umor

Acum vreo trei ani și jumătate, după ce s-a plictisit să intre cu crucișătorul printre titirezi și să-și citească la nesfârșit propria carte, Pep Guardiola a părăsit monstrul Barcelona pentru a începe un rând nou de tranșee la Bayern Munchen. A fost o vizită protocolară mai degrabă confuză pentru nemți, pentru că aceștia au câștigat de trei ori campionatul cu un procentaj de victorii vecin cu single player-ul, însă nu au reușit decât trei semifinale în Champions League, performanță care în vocabularul bavarezilor echivalează, de exemplu, cu eliminarea Stelei în primul tur preliminar cu 0-5 contra vreunei echipe din Insulele Feroe.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Oktobertest

Cică unchiul Miguel, un pic pilit, intră în sufragerie și-l vede pe micuțul Rafael lipit de televizor. În glumă, îl ia la rost:
-Mă, tu ca cine ai vrea sa joci când o sa fii mare, ă? Ca Messi? Ca Ronaldo?
-Carrasco! Îi răspunde impertinent puștiul

A mai trecut o seară de Ligă. A fost ok. Pe Vicente Calderon, 55 de mii de oameni au venit să cânte și, dacă circumstanțele (respectiv Simeone) o cer, să urle ca apucații. Atletico Madrid versus Bayern Munchen. Meciul meciurilor în seara de 28.

Un mesaj mare cât tribuna stă scris printre madrilenii care au venit să-i vadă pe ai lor la treabă: D’ale alegria a mi Corazon! Fă-mă fericit! În tunel, Neuer pare plictisit, inflexibil. În schimb, Fernando Torres are ceva în plus față de mecla sticloasă cu care ne-a obișnuit. Ce să fie? Da, s-a tuns. S-a tuns așa cum, probabil, s-ar tunde Mircea Badea dac-ar ști că are voie să-și schimbe tunsoarea mai des de o dată la 20 de ani. Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Celtic peltic

Dacă analizezi ultimele desfășurări de forțe din zona fotbalului mare, ajungi la concluzia că UEFA își dorește o defrișare elegantă și regulamentară, cu acte de la Poliția Pădurilor, a echipelor ale căror stadioane de acasă au vestiare mai mici decât băile de pe Santiago Bernabeu. Atunci când organizatorii anunță că începând cu 2018 principalele patru campionate ale Europei vor trimite automat câte patru echipe în Grupele Champions League, acestea urmând să ocupe astfel o jumătate dintre locurile totale, îți dai seama că mărimea contează și în fotbal, mai ales atunci când vorbim despre numărul de spectatori, valoarea jucătorilor și alte mici detalii administrative care pot să aibă efect de sconcs asupra telespectatorilor în serile de marți și miercuri, când pe micile ecrane se derulează jocurile celei mai importante competiții intecluburi din Europa.

Nissan, sponsor principal al Champions League

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Citeşte în continuare

Omul și stadionul

Meciul se terminase de o oră și jumătate. Jucătorii își făcuseră datoria: 4-0 fără replică. Erau, probabil, deja plecați spre case. Spectatorii, toți cei 90.000 care au umplut stadionul la ultimul meci al său ca antrenor, părăsiseră Camp Nou și se revărsau înspre Collblanc sau Les Corts, stațiile de metrou din apropiere pe care autoritățile orașului le lasă de fiecare dată deschise cu o jumătate de oră în plus față de programul normal pentru a putea duce fanii fotbalului acasă. În imensitatea stadionului Camp Nou, cel mai mare din Europa, cu nocturna stinsă, cinci oameni înaintează spre mijlocul terenului și par mici. E o imagine copleșitoare, rece, tristă, care contrastează puternic cu valul de căldură, aplauze și lacrimi prin care catalanii își luau la revedere imediat după finalul meciului de la antrenorul care i-a transformat într-una dintre cele mai respectate echipe din istoria fotbalului. Josep, Cristina și cei trei copii ai lor, Valentina, Maria și Marius, au respirat încă o dată aerul amestecat cu miros de iarbă și au privit tribunele. Fotografia de mai jos – realizată cu telefonul de un jurnalist local care s-a strecurat în tribune – este primul cadru din anul de liniște pe care Guardiola a anunțat că-l dorește după patru sezoane la intensitate și sub presiune maxime.

Citeşte în continuare