Lecțiile fotbalului

Sunteți deseori întrebați de ce vă atrage “sportul ăla cu o minge după care aleargă 22 de bărbați”, “sportul ăla de femei care nu e ca rugby-ul” sau “sportul ăla în care suporterii sunt huligani”. Explicațiile sunt atât de vaste, încât un simplu “Nu înțelegi, e mai mult decât pare” rezolvă în registru pacifist un diferend de acest tip. Și totuși, ce ne face să ne placă? Ce ne atrage spre sportul ăsta care ne rezervă bucurii și tristeți, fericiri și agonii, plăceri și gust amar într-o alternanță uneori mai rapidă decât timpul în care aceste sentimente ar trebui să crească natural?

Ei bine, săptămâna care tocmai se încheie ne-a dat câteva răspunsuri interesante din acest punct de vedere. Am văzut împreună cum fotbalul este uneori mai presus de fizică, mai presus de statistică, mai presus de morală, mai presus de logică, mai presus de boală, mai presus de viața însăși. Și nu sunt cuvinte gratuite.

Fotbalul mai presus de viață

17 martie 2012. Fabrice Muamba cădea pe teren în timpul unui meci din Cupa Angliei, iar inima sa înceta să bată. Timp de 78 de minute, fotbalistul lui Bolton plecase dintre noi. Fără ca inima să pompeze sânge oxigenat către creier, acesta suferă daune majore. Iar în cazul foarte puțin probabil în care victima unui atac de cord revine la viață, aceasta este destinată să fie o simplă alăturare de zile pentru un om pe care nu-l mai recunoști așa cum a fost înainte de accident.

3 mai 2012. La o lună și jumătate de la momentul în care a făcut un stadion întreg să plângă, Muamba simte din nou mirosul gazonului de pe White Hart Lane.

Citeşte în continuare

Interviu cu Leo

Sunt rare interviurile cu Messi. Nu vorbesc de o discuție de două-trei întrebări după meciuri, ci de una relaxată, în care cel considerat de mulți cel mai bun jucător al lumii să vorbească pe larg despre Barcelona, despre Guardiola și despre care sunt jucătorii pe care el îi apreciază. Au reușit cei de la Sky Sports după un eveniment foarte recent EA Sports, iar rezultatul este în clipul de mai jos.

Barcelona și Real Madrid – poveste cu bani, datorii și semnele finalului distracției

Asistăm în ultimii trei ani la expoziția un fotbal pe care generația mea nu l-a mai văzut niciodată. Oricâte echipe excelente, oricâte competiții câștigate și oricâte meciuri dominate am văzut până acum, ce arată Barcelona și Real Madrid reprezintă curiozități stilistice nu doar pentru cei care urmăresc fotbalul, ci și pentru amatorii sau profesioniștii statisticilor. Dacă urmăriți pe Twitter măcar câteva dintre zecile de conturi care oferă statistici live (vă recomand cu drag OptaJoe, Infostrada sau Misterchip pentru a fi la curent cu cifrele imediat după ce acestea se întâmplă), ați observat în mod sigur până acum că oamenii care se ocupă de asta au treabă în ultima perioadă cât pentru trei campionate. Citeşte în continuare

Resurse de bază pentru iubitorii fotbalului de calitate

Am folosit weekendul care tocmai se încheie pentru a recupera lucruri dragi mie. Am descoperit câteva resurse remarcabile care realizează o introspecție în sufletul fotbalului mondial. M-am îndrăgostit de poveștile neștiute (sau mai puțin știute la noi) din spatele fotbalului pe care credem că îl cunoaștem cu toții după ce, acum câteva luni, am citit cartea Eroi și jocuri populare, scrisă de Traian Radu Ungureanu. Am căutat ulterior să mă rup cât pot de ceea ce înseamnă fotbal românesc, unul mult mai slab decât ne place să ne gândim atât la scară istorică, cât și la scară valorică individuală. Ei bine, în căutările mele am dat de câteva lucruri Citeşte în continuare

O vizită pe Camp Nou

Fusese 0-1 în primul meci pe care l-am văzut pe Camp Nou. Ciudat, pentru că echipa tocmai câștigase toate trofeele posibile în sezonul anterior. Cu un antrenor nou. Dar se jucase în Trofeul Juan Gamper (Gamper e cel care a înființat echipa catalană), o denumire pompoasă care ascunde, de fapt, meciul de prezentare al echipei, la începutul sezonului. Era 2009, vara, și Manchester City a învins pe un stadion arhiplin, adică în fața a vreo 98.000 de oameni. A fost mai mult spectacol decât fotbal. Pe lungimea întregului gazon fuseseră proiectate imagini din sezonul anterior după ce reflectoarele s-au stins, iar jucătorii au intrat pe rând, în aplauzele fanilor, cu “aura” creată de spoturile luminoase care atrag întreaga atenție pe un stadion lăsat dinadins în beznă. Citeşte în continuare

Catalunya is not Spain – faza pe echipe

Înainte de meci, Stadionul Olimpic își așteaptă oaspeții.

Cu trei zile înainte să plecăm în vacanță la Barcelona am aflat că, pe lângă meciul din Cupa Spaniei la care deja cumpărasem bilete (FC Barcelona-Osasuna), în orașul de pe malul Mediteranei se va mai juca un meci în perioada în care vom fi acolo. De fapt, era vorba de un meci destul de interesant atât prin alcătuire (adică substanță), cât și prin culori (formă). Selecționata regiunii Catalunya versus Tunisia. 

Dacă nu știi nimic despre Barcelona și despre Spania, ai două variante de lucru. Prima ar fi că vorbim de un soi de selecționată divizionară care joacă un amical cu o Națională. Nimic spectaculos. Dacă ești ceva mai lansat pe idei, conștientizezi faptul că meciul ăsta e un soi de Harghita+Covasna versus o Națională anume. Ei bine, nu e nici una, nici alta. Citeşte în continuare