Betty

Povestea începe undeva în vara anului 1900, la Paris, la a doua ediție a Jocurilor Olimpice moderne. După Olimpiada care a avut loc la Atena în 1896, prima organizată sub egida Comitetului Internațional Olimpic fondat de baronul Pierre de Coubertin, sportivii urmau să ajungă în 1900, în buza secolului al 20-lea, la Jocurile Olimpice de la Paris. Spre deosebire de Jocurile de la Atena, evenimentul de la Paris aducea ceva nou în peisaj: a fost pentru prima dată când femeile au fost acceptate ca participante la Olimpiadă. Cu Hèlène de Pourtales (probe nautice – prima medalie olimpică acordată unei femei) și Charlotte Cooper (tenis – prima medalie olimpică primită de o femeie într-o întrecere individuală – foto stânga) în prim-plan, femeile își făceau intrarea în sport într-o perioadă romantică, în care sporturi precum înotul subacvatic sau chiar cursele automobilistice intrau în programul olimpic pentru prima și ultima dată în istorie.

În 2012, Arabia Saudită și Qatar sunt ultimele redute căzute în fața mișcării olimpice mondiale, cele două state permițându-le pentru prima dată unor sportive să le reprezinte în cadrul unei Olimpiade. În același registru, Londra 2012 a fost prima Olimpiadă în care a apărut proba feminină la box, egalitatea dintre sexe fiind de acum perfectă în ceea ce privește prezența în sporturile olimpice. A fost nevoie de 112 ani și de multe, multe căderi ale barierelor mentalității politice, sociale și religioase pentru ca femeile să primească statut egal cu cel al bărbaților. Citeşte în continuare

Flacăra lui Hitler

Se întâmplă în anii bisecți. Simbolic. Drumul flăcării olimpice din Grecia până în țara care organizează olimpiada din anul respectiv. E un ritual glorios, acoperit cu un văl oficial, un drum al olimpismului care mută spiritul sportului din leagănul civilizației europene și din țara de origine a celei mai importante competiții a lumii pe stadionul olimpic construit de obicei în capitala țării care onoarea de a organiza Jocurile Olimpice. Simbol al păcii, al înțelegerii, al armoniei și al sportivității. Asta este imaginea pe care ne-am zugrăvit-o despre acest ritual. Și totuși, la nivel simbolistic, lucrurile sunt diferite. De fapt nu diferite, ci de-a dreptul diametral opuse.

Ritualul torței olimpice nu a existat până la Adolf Hitler, iar prima sa apariție a reprezentat un mod inedit – și, se pare, destul de bine conceput – de propagandă a regimului nazist. Citeşte în continuare