UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG-Barcelona 4-0: Camp Low

Pauza de masă s-a cam terminat, fraților. După două luni de secetă în care ne-am uitat la meciurile amicale și oficiale ale echipelor de Liga 1 ca la bancurile cu polițiști, așteptând cu interes o poantă care nu mai vine, micile ecrane s-au reanimat brusc cu ajutorul fotbalului la voltaj ridicat din Champions League, vârful competițiilor dedicate cluburilor la nivel continental. Bine, între timp au mai existat enclave de fotbal sănătos, pentru că sunetul de crampoane ascuțite de prin campionatele țărilor cu apă caldă se aude din fericire și pe la posturile noastre TV dedicate fenomenului, însă una e să-i vezi pe geolgăi bătând mingea de pereții casei în familie, alta e să-i analizezi dansând în deplinătatea facultăților fizice pe muzica imnului Champions League.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Borussia Dortmund – Legia Varșovia 8-4: Operație pe record deschis

Fotbalul are un stil aparte de a-și impune ritmul în viețile noastre. Acum te concentrezi timp de 3-4 zile pe arăturile de toamnă din Liga 1 pentru ca mâine să scoți de la naftalină costumul de nuntă pentru a asista din fața televizorului la meciurile din Champions League, îndoit de respect în fața unor jucători care în 90 de minute, timp în care noi ne adunăm de-o sămânță sau – dacă o ardem premium – de un popcorn sau chiar un fistic cinstit, câștigă cât să-și cumpere jumătate din campionatul românesc și să le și rămână de-o piscină la țară.

Dortmund - Legia 8-4

Bineînțeles, poimâine mergi mai departe și mijești ochii la ce-a mai rămas din echipele românești prin Europa League, acolo unde reînvățăm matematică pentru a ne calcula șansele rămase să ne calificăm după ce până acum am jucat cu chef de șantierist plătit cu ora. Și roata se învârte și ajunge din nou pe poziție, de unde o luăm la capăt cu râul, ramul și fotbalistul român care-și primește salariul așa cum joacă: o dată la 3-4 luni. Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Zinegal Zidane

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine serile de marți și de miercuri în care se aude imnul Champions League pe stadioanele Europei echivalează la nivel ecumenic cu senzațiile pe care le are Gigi Becali când cară bancnote cu cârca spre vârful Muntelui Athos. În fotbalul încâlcit, polivalent, multicultural și pseudosportiv al weekend-urilor, când creierele ne sunt atacate cibernetic cu informații de toate limbile și culorile din care reții în final doar câte vreun gol de clasor sau vreun gest nebun al vreunui jucător cu scame-n sinapse, serile de Champions League au rămas o uniformă a profesionalismului televizat. Cu modificări minore în ultimii 20 de ani, oferind un nivel de autoritate care-i face implicit pe antrenorii noștri, care ar purta trening și-n duș, să reactiveze costumul de ginere ca să dea bine pe Ultra HD-ul de pe pereții fanilor din toată Europa.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real rid

După ce cu o zi înainte și-au văzut principalii rivali din campionat bătând la Celtic ca maiul la rufe, cei de la Real Madrid au intrat pe teren în primul meci din grupe, contra portughezilor de la Sporting Lisabona, cu atitudinea Titanicului la lansarea pe Ocean. Un amestec de relaxare, autosuficiență și aroganță dată de faptul că madrilenii își acontaseră cu trei luni înainte al 11-lea trofeu Champions League din istorie, devenind colecționari de metale grele cu toarte.

Citeşte în continuare