București – Cronici. Satire. Șarje.

Ăla mic

M-am oprit în fața tarabei. Era pustiu în jur. Sâmbătă la ora 15 nu mai stă nimeni în piață la două-trei grade. Într-un vas mare erau tot felul de flori. Mi-au atras atenția cele șase buchete

Un monument în cinstea eroului apei calde

Dimineaţa în cartier. Eu stau la etajul nouă. De ceva ani încoace, indiferent de zi, am observat un obicei care funcţionează precum ceasurile elveţiene care nu au ajuns încă în mână bişniţarilor.

Şoferii de taxi şi psihologia inversă

Până acum câţiva ani, taximetriştii din Bucureşti aveau ştaif şi te recunoşteau înainte să intri în maşina lor. După accent, probabil. Dacă nu erai din zonă, te gineau mai rapid decât

Uneori, prefer să fiu prost

Ni se întâmplă tuturor să dăm pe străzile oraşului de maşini în care cineva învaţă să conducă. Cu ajutorul unui instructor. Trecând peste glumele de genul "Pe vremea mea, şcoala se făcea

Parcul Titan: lebede negre, păuni şi raţe cu boboci

Nu ştiu dacă la bază stă ideea preconcepută pe care o avem cu toţii atunci când prununţăm cuvântul "lebădă", cea legată de faptul că o familie de domni de origine incertă ne-au făcut de

Vând fân

În centrul Bucureștiului, o capitală europeană născută și crescută, dar niciodată domesticită.

Slugă la doi stăpâni (Teatrul Masca) – între isterie și geniu

Mărturisesc deschis că nu sunt adeptul teatrului ieftin. Al scenelor înguste, superflue, supeficiale și create exclusiv pentru a dialoga - în sau în afara contextului - cu publicul. Pe de o parte

Vrei să nu ratezi nicio cronică?