UEFA Champions League, faza pe gazon. PSG-Barcelona 4-0: Camp Low

Pauza de masă s-a cam terminat, fraților. După două luni de secetă în care ne-am uitat la meciurile amicale și oficiale ale echipelor de Liga 1 ca la bancurile cu polițiști, așteptând cu interes o poantă care nu mai vine, micile ecrane s-au reanimat brusc cu ajutorul fotbalului la voltaj ridicat din Champions League, vârful competițiilor dedicate cluburilor la nivel continental. Bine, între timp au mai existat enclave de fotbal sănătos, pentru că sunetul de crampoane ascuțite de prin campionatele țărilor cu apă caldă se aude din fericire și pe la posturile noastre TV dedicate fenomenului, însă una e să-i vezi pe geolgăi bătând mingea de pereții casei în familie, alta e să-i analizezi dansând în deplinătatea facultăților fizice pe muzica imnului Champions League.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Dortmund 2-2: Mama Borussie

Iarăși am avut noroc: ultima noapte de Champions League din faza grupelor s-a desfășurat cum nu se putea mai agreabil. Ziua precedentă ridicase ștacheta destul de sus, să recunoaștem. Cu excepția grupei D, în celelalte se înscriseseră o căruță de goluri. Ba mai mult, ca și când cei de la Manchester City nu pătimiseră destul în această bucată de sezon, se pare că un fan al lui Celtic, luat de val, a aruncat cu un hamburger într-un cal al Poliției din Piccadilly Gardens. O iapă, mai exact. Natural, până să-și dea seama că e rost de haleu, animalul s-a speriat, semănând panică în sânul întregii flote de armăsari. În fine, suspectul a fost șters de muștar la bot și azvârlit în dubă. End of story, să revenim la ale noastre.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Dynamo Kiev-Beșiktaș 6-0: Kakao Cremali

Ultima etapă a meciurilor din primele patru grupe ale UEFA Champions League a fost una absolut delicioasă. În primul rând datorită faptului că unele echipe care până acum nu au făcut mai mult decât să semneze condica, condiție esențială pentru ca forul european să le înfrumusețeze conturile la final de sezon cu milioanele de euro veniți de la televiziuni, au executat o românească și și-au adus aminte că în fotbal câștigi practic doar dacă bați. În al doilea rând, pentru că formații care făceau deja turul de onoare înaintea trecerii peste linia de finish s-au trezit cu muște între dinți și cu un început de hepatită care a avut efecte adverse asupra ultimilor metri parcurși în fața mulțimilor adunate să asiste la cele din urmă întâlniri la nivel înalt din această toamnă.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Beșiktaș – Benfica 3-3: Biracolul de la Istanbul

Chiar dacă ne-am obișnuit deja ca jucătorul cu cele mai multe pase decisive din Liga 1 să fie Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, care marchează, oferă puncte și retrogradează cu sârg înainte și după ce fotbalul își trăiește viața de pe teren, rămânem într-o pseudopareză de fiecare dată când aflăm că desfășurarea meciurilor poate fi decisă uneori și în fotbalul mare de mișcări de trupe care nu au legătură cu mingea, ci cu Excelul.

Nissan, sponsor principal al Champions League

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Borussia Dortmund – Legia Varșovia 8-4: Operație pe record deschis

Fotbalul are un stil aparte de a-și impune ritmul în viețile noastre. Acum te concentrezi timp de 3-4 zile pe arăturile de toamnă din Liga 1 pentru ca mâine să scoți de la naftalină costumul de nuntă pentru a asista din fața televizorului la meciurile din Champions League, îndoit de respect în fața unor jucători care în 90 de minute, timp în care noi ne adunăm de-o sămânță sau – dacă o ardem premium – de un popcorn sau chiar un fistic cinstit, câștigă cât să-și cumpere jumătate din campionatul românesc și să le și rămână de-o piscină la țară.

Dortmund - Legia 8-4

Bineînțeles, poimâine mergi mai departe și mijești ochii la ce-a mai rămas din echipele românești prin Europa League, acolo unde reînvățăm matematică pentru a ne calcula șansele rămase să ne calificăm după ce până acum am jucat cu chef de șantierist plătit cu ora. Și roata se învârte și ajunge din nou pe poziție, de unde o luăm la capăt cu râul, ramul și fotbalistul român care-și primește salariul așa cum joacă: o dată la 3-4 luni. Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Legia Varșovia – Real Madrid 3-3: Legia compensației

Nu suntem specialiști în statistică. În principal pentru că, în loc să numărăm cornere, pase în lateral și procentul de reușită al loviturilor libere executate de Cristiano Ronaldo (chit că treaba asta nu ne-ar lua mai mult decât îi ia lui Bolt să topească 100 de metri), preferăm să ne așezăm relaxați în fiecare seară de Champions League și să urmărim la treabă dulgherii de lux ai Europei care ciopârțesc bârnele adverse până când ies cumințenii ale pământului în formă de echipe de fotbal. Din această cauză, nu avem la dispoziție perioada de timp care s-a scurs de la precedenta etapă Champions League în care Real Madrid și Barcelona au primit în total șase goluri și au reușit cu brio să adune un singur punct, și ăla chinuit ca barza în comunitățile care n-au auzit de prezervativ.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Manchester City-Barcelona 3-1: Gündoğans N’ Roses

Marți, ora 21:45. Am deschis seara cu un vin roșu și am continuat-o, la pauză, cu o cafeluță. E nevoie de combinația potrivită de vicii atunci când un meci tare este comentat de Cosmin Băleanu (supranumit de apropiați ”Domnul n-a-fost-offside-a-ba-da”).

S-a văzut de la o poștă: Barça e cam pustiu fără Iniesta, Pique și Jordi Alba, oameni de bază care au lipsit dintr-un cumul de cauze independente de voința lor. Și dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, nici măcar Messi nu e tocmai Messi fără Don Andres. Dar ajungem și acolo, hai s-o luăm ușor.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Barcelona-Manchester City 4-0: Eu te-am făcut, eu te umor

Acum vreo trei ani și jumătate, după ce s-a plictisit să intre cu crucișătorul printre titirezi și să-și citească la nesfârșit propria carte, Pep Guardiola a părăsit monstrul Barcelona pentru a începe un rând nou de tranșee la Bayern Munchen. A fost o vizită protocolară mai degrabă confuză pentru nemți, pentru că aceștia au câștigat de trei ori campionatul cu un procentaj de victorii vecin cu single player-ul, însă nu au reușit decât trei semifinale în Champions League, performanță care în vocabularul bavarezilor echivalează, de exemplu, cu eliminarea Stelei în primul tur preliminar cu 0-5 contra vreunei echipe din Insulele Feroe.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Oktobertest

Cică unchiul Miguel, un pic pilit, intră în sufragerie și-l vede pe micuțul Rafael lipit de televizor. În glumă, îl ia la rost:
-Mă, tu ca cine ai vrea sa joci când o sa fii mare, ă? Ca Messi? Ca Ronaldo?
-Carrasco! Îi răspunde impertinent puștiul

A mai trecut o seară de Ligă. A fost ok. Pe Vicente Calderon, 55 de mii de oameni au venit să cânte și, dacă circumstanțele (respectiv Simeone) o cer, să urle ca apucații. Atletico Madrid versus Bayern Munchen. Meciul meciurilor în seara de 28.

Un mesaj mare cât tribuna stă scris printre madrilenii care au venit să-i vadă pe ai lor la treabă: D’ale alegria a mi Corazon! Fă-mă fericit! În tunel, Neuer pare plictisit, inflexibil. În schimb, Fernando Torres are ceva în plus față de mecla sticloasă cu care ne-a obișnuit. Ce să fie? Da, s-a tuns. S-a tuns așa cum, probabil, s-ar tunde Mircea Badea dac-ar ști că are voie să-și schimbe tunsoarea mai des de o dată la 20 de ani. Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Zinegal Zidane

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine serile de marți și de miercuri în care se aude imnul Champions League pe stadioanele Europei echivalează la nivel ecumenic cu senzațiile pe care le are Gigi Becali când cară bancnote cu cârca spre vârful Muntelui Athos. În fotbalul încâlcit, polivalent, multicultural și pseudosportiv al weekend-urilor, când creierele ne sunt atacate cibernetic cu informații de toate limbile și culorile din care reții în final doar câte vreun gol de clasor sau vreun gest nebun al vreunui jucător cu scame-n sinapse, serile de Champions League au rămas o uniformă a profesionalismului televizat. Cu modificări minore în ultimii 20 de ani, oferind un nivel de autoritate care-i face implicit pe antrenorii noștri, care ar purta trening și-n duș, să reactiveze costumul de ginere ca să dea bine pe Ultra HD-ul de pe pereții fanilor din toată Europa.

Citeşte în continuare