UEFA Champions League, faza pe gazon. Zinegal Zidane

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine serile de marți și de miercuri în care se aude imnul Champions League pe stadioanele Europei echivalează la nivel ecumenic cu senzațiile pe care le are Gigi Becali când cară bancnote cu cârca spre vârful Muntelui Athos. În fotbalul încâlcit, polivalent, multicultural și pseudosportiv al weekend-urilor, când creierele ne sunt atacate cibernetic cu informații de toate limbile și culorile din care reții în final doar câte vreun gol de clasor sau vreun gest nebun al vreunui jucător cu scame-n sinapse, serile de Champions League au rămas o uniformă a profesionalismului televizat. Cu modificări minore în ultimii 20 de ani, oferind un nivel de autoritate care-i face implicit pe antrenorii noștri, care ar purta trening și-n duș, să reactiveze costumul de ginere ca să dea bine pe Ultra HD-ul de pe pereții fanilor din toată Europa.

Citeşte în continuare