Australian Open, faza pe colțul mesei. Finala masculină. Bătaie de Djok

Nu există multe ocazii în care tenisul să scrâșnească din dinți, să strige cu disperare, să urle cu lacrimi în ochi și să-și întindă toți mușchii într-un stretching chinuit fizic, dar perfect sănătos mental. Însă finala masculină de la Australian Open, una în care jocul perfect s-a împletit cum nu se poate mai asortat cu momentele extracurriculare, ne-a oferit cel mai bun exemplu al faptului că sportul ăsta are atât de multe aspecte de urmărit și analizat, încât îți dă de înțeles că funcționează după un principiu strict oenolog. Cu cât trec mai mulți ani, cu atât te îndrăgostești mai mult de substanță. Citeşte în continuare