Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Franța, marea finală: Cocoșii Portugalici

La finalul unui campionat european care a reușit performanța de a demonstra că niciuna dintre echipe nu merită să câștige trofeul, finala dintre Franța și Portugalia a fost rezultatul așteptat de foarte puțină lume al unui tablou pe care împerecherile au părut decise de un computer cu ștevie în loc de procesor.

În primul rând pentru că Portugalia a intrat în competiție ca o mașină care pleacă de pe grila de start în marșarier, încercând pe tot parcursul competiției să vireze corect în condițiile în care pilotul a părut beat, orb și fără mâini. Apoi, pentru că Franța a avut noroc să se lovească pe parcursul turneului de echipe pentru care prezența la Euro a fost o performanță în sine, eventualele rezultate ulterioare fiind privite ca un fel de calificare într-o meserie în care ai deja un master și-un doctorat. Evident, una peste alta, balanța părea că se îndoaie, totuși, spre Franța. Asta din simplul motiv că în singurul meci în care francezii au avut tricourile transpirate la final, semifinala cu Germania, gazdele Europeanului au reușit să regleze toate problemele istorice dintre cele două națiuni coborându-le nemților landurile în bernă.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Franța: Vidul Berlinului

Meciurile dintre Germania și Franța au fost întotdeauna spumoase și s-au lăsat cu vase sparte în umoarea apoasă. Fie că vorbim despre politică, despre mașini, despre mâncare, despre imigranți sau despre fotbal, cele două națiuni au reușit să se așeze mai întotdeauna în tabere diferite și și-au aruncat mutual roșii și ouă stricate în mufe.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Franța-Islanda: Chixlanda

Dacă te apuci și cauți Islanda în Biblia fotbalului, singura referință reală existentă se ascunde undeva între participarea Jamaicăi la Mondiale și capitolele despre invenția steagului pentru arbitrii asistenți. Eidur Gudjohnsen este primul și singurul nume islandez care a reușit până acum în viața de pe gazon, jucătorul care a ajuns astăzi la 37 de ani semnând condica de prezență pe la echipe precum Chelsea, Barcelona și Monaco înainte de a liniști turația prin Grecia și Belgia pentru a eșua în final prin China și Norvegia, acolo unde vârsta contează prea puțin cât timp ești blond, înalt și nu-ți sare mingea din picior ca din colțul bordurii.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Franța-Irlanda: Griezmann cu lapte

Acum vreo șapte ani, pe când Messi de-abia-și trăgea primele aparate de ras pe sub nări, Franța scotea Irlanda din barajul pentru Mondialul din 2010 cu un gol marcat în prelungiri după ce Thierry Henry a făcut un henț atât de evident, încât irlandezii au scos de nervi din nomenclator meseria de arbitru. Povestea a declanșat la acea vreme un scandal monstru la nivel diplomatic, singurele argumente contra declanșării unui război în toată regula fiind halca de apă dintre cele două și faptul că irlandezii erau deja îndeajuns de beți în momentul fazei încât să nu se prindă decât după meci, la reluare.

În acest context, prima reîntâlnire dintre cele două țări, care a avut loc ieri în optimile Europenelor jucate în sufrageria francezilor, era cel puțin interesantă din punctul de vedere al Irlandei, care apucase rata de după grupe după ce a bătut o versiune Safe Mode a Italiei.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. România-Albania: Tătărușinos

De undeva din atmosfera care a acoperit meciul cu Albania ni s-a dat de înțeles că totul e sub control în sânul sterp al Naționalei și că, după ce ne-am luptat ca eroii în primele două partide, totul depinde numai de noi. Fără ca cineva, oricine, să definească foarte clar ce înseamnă “totul”. Oricum, problema e că, dacă ar fi să alegem între a miza pe rezultate care ne fac să depindem de noi și a depinde de alții, am prefera să ne facă alții treaba, pe cât posibil fără să ne ceară înapoi nimic.

Una peste alta, România-Albania a fost un meci atât de interesant pentru televiziunile europene, încât faptul că s-a jucat la aceeași oră cu cealaltă partidă decisivă din grupă, Franța-Elveția, i-a făcut pe deținătorii drepturilor de televizare să arunce duelul nostru pe canalele de rezervă, între o oală din fontă vândută prin teleshopping și viața și opera macacului Dumoga-Bone. Și, așa cum vom vedea încă din prima repriză și ne vom lămuri în a doua, nici măcar n-a fost o mișcare proastă pentru noi în condițiile în care cu cât ne-a văzut mai puțină lume, cu atât ne-am făcut mai puțin de coajă prin țările care se uită la Euro. Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. România-Elveția: Țara Cartoanelor

După ce în meciul cu Franța am reușit să camuflăm jocul obștesc de baricadare cu fesele-ntre bare asezonat cu noroc la pește și ceva sclipiri personale și să-l prezentăm ca o strategie lucrată intens în ședințe de pregătire ultratacticizate, băieții conduși de pe bancă de Iordănescu i-au invitat pe elvețieni, adversarii din al doilea meci al grupelor, să se facă de plastilină împreună sacrificând un platou de nimici pe grătar serviți cu fondue-ul în poartă.

Citeşte în continuare