Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 4: Tenis de rasă

Cu o vitrină de rezultate în care se aude ecoul ca-n salina Turda, delegația România pare până acum la Jocurile Olimpice de la Rio un pui de câine aflat în adăpost care ar sări în brațele oricui e-n măsură să-i promită măcar speranțe la o medalie. Am analizat deja în articolul de ieri cauzele și efectele prăpastiei în care am ajuns, nu mai insist asupra modului crunt în care încercăm să urcăm din nou pe stânci agățându-ne cu unghiile tocite. Cert este că există și o parte bună în deflația de rezultate de la Rio: am ajuns să apreciem până la lacrimi fiecare sportiv care-și aruncă în joc ultimele bucăți de atrii și ventricule pentru a ajunge aproape de podiumul olimpic. Atunci când zaci în derivă cu burta-n sus de ceva vreme într-o mare de culoare incertă, fiecare sticlă care plutește îți dă speranțe că va conține biletul tău spre civilizație.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 3: Mămăliga campionilor

După ce Guvernul României a inventat Poliția Pădurilor, o metodă prin care orice român poate verifica legalitatea transporturilor de lemne care par dubioase, Ministerul Tineretului și Sporturilor s-a prins ieri, în a treia zi de competiție a Olimpiadei de la Rio, că singura soluție prin care România poate să evite de acum înainte participări rușinoase la Jocurile Olimpice ar fi să imagineze un soi de Poliție a Scutirilor la Sport. Molima care s-a așezat ca o pătură din lână peste corpul aproape cangrenat al sportului de masă românesc transformă copiii din școli din titirezi pe baterii în jaloane cu rădăcină într-un peisaj din care ies viitori campioni olimpici doar dacă plouă cu mentosane de două ori pe zi.

Nu prea poți să scoți sportivi dintr-o țară care se luptă chiorăște, cu sapa și toporul, pentru ca singura disciplină din care poți scoate inimi care bat este aruncată la colț și pusă cu genunchii pe coji de nucă în așteptarea eliminării complete din programa școlară pentru că-i obosește pe copii. Și pentru că aceștia transpiră. Aceiași copii care nu obosesc niciodată să ridice sticle și fumuri la ore construite pentru somn. Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 1: Pedalând Angol

Ajunsă la Rio cu speranțe modeste la medalii, prognozele meteo indicând mai degrabă multă ceață și vizibilitate redusă spre viitorul sportului românesc, delegația României s-a lovit ieri de prima zi a Olimpiadei ca Tico de un cap de pod. Deși am plecat cu speranțe că vom termina ziua măcar cu o medalie cu rol de stretching care să ne dezmorțească și să ne ofere un ușor vânt în pupa pentru zilele și competițiile care vor urma, finalul zilei ne-a găsit cu stenturi pe inimă, cu branulele în vene și conectați la aparatele care ne ajută să respirăm artificial.

Bancul zilei a venit de la handbal, acolo unde naționalei care anul trecut câștiga bronzul mondial i-au intrat scame-n instalație și a plecat de pe loc tușind a TBC într-un meci pe care în mod normal ar fi trebuit să-l folosească pentru a-și regla tirul. România-Angola a fost însă unul dintre cele mai rușinoase meciuri din ultima perioadă a naționalei de handbal feminin, africancele reușind să ne bată fără probleme într-o partidă în care fetele noastre nu au reușit să conducă niciodată pe tabelă. S-a terminat 23-19 pentru Angola, echipă care la Mondialul de anul trecut pleca acasă după ce Muntenegru a bătut-o ca pe coceni în șaisprezecimi la 10 goluri diferență. Citeşte în continuare