Despre cum decade un om

În fiecare marţi joc tenis. Cu un prieten. Am semnat un contract, am plătit în avans, iar programarea meciurilor, listată în văzul tuturor, ne arăta că jucăm pe terenul 10. Sunt 10 terenuri, toate foarte bune. Dar nu despre asta e vorba aici.

Mergem marţi la tenis. Ora 19:00. Pe terenul nostru juca domnul fost arbitru Ion Crăciunescu. Cu un prieten, probabil. Intrăm, îl anunţăm că avem programare pe repectivul teren.

– Mi s-a spus să joc eu aici, era liber când am venit eu!, răspunde zeflemitor un tip pe care-l consideram unul dintre cei mai coerenţi oameni pe care-i vezi în universul fotbalistic românesc.
– Am înţeles, dar de la 19:00 suntem programaţi aici, spunem noi, uitându-ne în jur să vedem dacă celelalte terenuri sunt libere.
– Dom’le, nu mă interesează, mergeţi pe alt teren.

Eu cu prietenul meu ne-am uitat miraţi unul la altul. Ne aşteptam, totuşi, la altă atitudine de la o persoană publică. La naiba, eşti programat pe un teren, mergi pe ăla. Nu e vorba de terenul în sine, ci de respect pentru ceilalţi şi de respectarea unor reguli de bun simţ.

– Ok, dar data viitoare venim şi jucăm aici, pentru că aici suntem programaţi conform contractului!, i-am aruncat lui Crăciunescu, după care ne-am văzut de tenis pe un teren alăturat. Citeşte în continuare