Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 15: Neymarea răzbunare

Cum ziua de sâmbătă de la Rio a fost prima de la începutul întrecerilor în care arenele, stadioanele și sălile olimpice nu s-au trezit în sunet de bormașină românească, am putut să asistăm relaxați la derularea întrecerilor din Brazilia fără să stăm cu numărul de la Salvare gata să fie apelat în cazul în care EKG-ul s-ar transforma în zig-zag de cutremur de 9 grade Richter. A fost o zi plină de finale, pentru că sporturile de echipă care au început să tureze motoarele la începutul celor două săptămâni de competiție au ajuns acum la vărsarea în mare, iar ieri am putut observa cu ochiul liber dacă acestea formează estuar sau deltă, în funcție de eroziunea pe care o generează viteza de coborâre prin pâlnie a celor două echipe calificate în meciul pentru medalia de aur.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 11: Cornul și luptele

Seara de marți ne-a oferit o lecție involuntară în direct legată de modul defect în care am ales să ne alegem prioritățile în viață. În timp ce 55.000 de spectatori și alte câteva milioane de telespectatori își plângeau cristalinele văzând cum Steaua București era jumulită ca o găină opărită de Manchester City în playoff-ul grupelor Champions League pe Național Arena într-un meci în care portarul stelist a fost cel mai bun jucător de pe teren deși a luat 5 supozitoare pe care englezii le-au administrat cu eleganță cu ajutorul praștiei, într-un colț izolat al programului TV, pe TVR 2, Alin Alexuc se afla la câteva minute de o medalie de bronz la Jocurile Olimpice, exilat în fața pierduților care s-au nimerit ca la ora de culcare să se împiedice de un post de televiziune pe care rămâi în general doar atunci când vrei să vezi noile tehnici de filmare a spoturilor de teleshopping.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 9: Usain Gold

Concentrează-te. Urmează să vezi cum secundele nu măsoară timpul, ci adună pas după pas, bătaie după bătaie, miligrame de fericire din care e compusă o legendă.

E dimineață devreme în România, o oră la care somnul e dulce și adânc, iar tu ești greu ca o ghiulea lăsată să atârne pe o plasă de siguranță. Soarele a apus și în Brazilia, dar e abia seară, iar întunericul se așează ușor peste Rio. La trap spre miezul nopții. Și e liniște, pentru că finala feminină de Triplu salt și semifinalele probei de 1500 de metri s-au terminat. Dar corzile vocale se pregătesc să vibreze. Urmează erupția. Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 3: Mămăliga campionilor

După ce Guvernul României a inventat Poliția Pădurilor, o metodă prin care orice român poate verifica legalitatea transporturilor de lemne care par dubioase, Ministerul Tineretului și Sporturilor s-a prins ieri, în a treia zi de competiție a Olimpiadei de la Rio, că singura soluție prin care România poate să evite de acum înainte participări rușinoase la Jocurile Olimpice ar fi să imagineze un soi de Poliție a Scutirilor la Sport. Molima care s-a așezat ca o pătură din lână peste corpul aproape cangrenat al sportului de masă românesc transformă copiii din școli din titirezi pe baterii în jaloane cu rădăcină într-un peisaj din care ies viitori campioni olimpici doar dacă plouă cu mentosane de două ori pe zi.

Nu prea poți să scoți sportivi dintr-o țară care se luptă chiorăște, cu sapa și toporul, pentru ca singura disciplină din care poți scoate inimi care bat este aruncată la colț și pusă cu genunchii pe coji de nucă în așteptarea eliminării complete din programa școlară pentru că-i obosește pe copii. Și pentru că aceștia transpiră. Aceiași copii care nu obosesc niciodată să ridice sticle și fumuri la ore construite pentru somn. Citeşte în continuare