Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 14: Atletiki-taka

După ce a demonstrat că dacă-l pui să alerge în probele individuale nu-l poate bate nimeni nici măcar dacă-l încalți în șlapi cu călcâiul ros, cu șosete din lână și-i atârni o canistră din metal plină cu smoală de fund, Usain Bolt s-a aliniat la startul cursei de ștafetă 4×100 de metri alături de colegii de pahar din Jamaica pentru a rupe în fața lumii toate tratatele și analizele atletice care spuneau că este imposibil ca un sportiv să câștige toate probele de sprint inventate de om la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. 100 de metri, 200 de metri plus 4×100 de metri? La trei Olimpiade una după alta? Doar dacă-i înfigi în colon un motor cu reacție și-i dai drumul liber pe stadion.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 13: La greutăți ni-i greu

E clar, am înțeles. Și până la urmă, după îndelungi încercări de negocieri cu propriile noastre cerințe și standarde evident îndoite față de realitatea palpabilă din jur, poate că am început să ne asumăm național eșecul de la Rio, cu speranța că viitorul va aduce ceva mai mult aplomb în discipline de care publicul își aduce aminte o dată la patru ani, iar autoritățile o dată la o sută. Rio n-a fost chiar cel mai bun moment al României la Jocurile Olimpice. Am avut ghinion, nu suntem ajutați de autorități, ne-au furat arbitrii, Dumnezeu n-a fost român. Am înțeles.

Doar că uneori ne-o cam facem cu mâna noastră. Și probabil că ar trebui să ne asumăm și asta ca pe un soi de lecție de viață, pentru că dacă eșecurile au vreo virtute, aceea e să ne facă să învățăm cum să procedăm mai departe.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 8: Poză de pus în opt rame cu cârmaci

După câteva zile în care ne-am lovit de Olimpiadă ca insectele de bara mașinii încercând să analizăm motivele pentru care un stat care zbura atât de relaxat când vine vorba de sport a fost strivit pe neașteptate de apariția camionului cu sportivi din toată lumea care participă la conflagrația cu tente pacifiste de la Rio, sportivii români au pus până la urmă vagonul pe șine și se chinuie să-l împingă chiar dacă majoritatea sunt nevoiți să dea la lopată pentru a scoate noroiul care stă să se reverse peste bord în disciplina fiecăruia. Iar după ce în zilele trecute mocănița a început să turuie la scrimă, la tenis și la haltere, ieri s-a oprit în halta de la canotaj, acolo unde echipajul feminin de 8 rame cu cârmaci a reușit să dezghețe în sfârșit parbrizul și la această disciplină.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 5: Scrimă și pedeapsă

Ecuația românească la Rio devine din ce în ce mai simplă și mai clară. Atunci când nu ne omoară propriile nereușite, ne îngroapă adversarii mai puternici. Când nu sunt adversarii puternici, ne dezmembrează o zi proastă. Când nu avem o zi proastă, ne lovim de ghinion, momente pe care le puteți recunoaște în comentariul de la TV mai ales după sintagma “Dumnezeu n-a fost român”. Când nu avem ghinion și am apucat să-i facem buletin și pașaport lui Dumnezeu, suntem loviți de arbitri. Când dăm de un arbitru echilibrat și relaxat care-și face treaba perfect și eventual trage inexplicabil cu noi, ne scoate de pe traiectorie publicul local care-și sprijină sportivii cu o ardoare pe care o considerăm deplasată în ipocrizia mioritică care caracterizează poporul ce a inventat înjurături pentru propriile hăhăieli în condițiile în care adversarii nu le vor înțelege nicidată. Asta și pentru că am jucat cu brazilieni la Jocurile Olimpice cât să răzbunăm faptul că i-am lăsat cu ochii-n soare și nu ne-am dus la întâlnirea din semifinala Mondialului de Fotbal din 1994.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 4: Tenis de rasă

Cu o vitrină de rezultate în care se aude ecoul ca-n salina Turda, delegația România pare până acum la Jocurile Olimpice de la Rio un pui de câine aflat în adăpost care ar sări în brațele oricui e-n măsură să-i promită măcar speranțe la o medalie. Am analizat deja în articolul de ieri cauzele și efectele prăpastiei în care am ajuns, nu mai insist asupra modului crunt în care încercăm să urcăm din nou pe stânci agățându-ne cu unghiile tocite. Cert este că există și o parte bună în deflația de rezultate de la Rio: am ajuns să apreciem până la lacrimi fiecare sportiv care-și aruncă în joc ultimele bucăți de atrii și ventricule pentru a ajunge aproape de podiumul olimpic. Atunci când zaci în derivă cu burta-n sus de ceva vreme într-o mare de culoare incertă, fiecare sticlă care plutește îți dă speranțe că va conține biletul tău spre civilizație.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Ziua 2: Masaj la 100 de metri spate

Probabil că marea eroare pe care o facem cu toții atunci când vorbim despre Jocurile Olimpice este faptul că epoca prin care trecem ne-a făcut să calculăm succesul în metale, lucru care ne deosebește în practică foarte puțin de cei care colectează fier prin orașele României. Știi, uităm din ce în ce mai mult faptul că Olimpiada este un loc construit mai ales pentru poveștile ei care construiesc moleculă cu moleculă carnea întrecerii.

Citeşte în continuare

Rio 2016, faza pe canapea. Preview. Electroșocurile Olimpice

Dacă Jocurile Olimpice de vară ar fi fost înlocuite de programul “Aleargă și înoată în București”, diferențele dintre comitetele de organizare ale celor două evenimente planetare ar fi fost minore. Pe scurt, s-ar fi găsit la fel de mulți bani de împrăștiat, clădirile construite pentru cazarea sportivilor ar fi fost la fel de jigărite, rușii ar fi băgat în meniu la fel de multe roabe de pastile, iar naționalitățile conlocuitoare și taximetriștii ar fi buzunărit la fel de mulți turiști. Evident, nu uităm că apele în care se vor disputa probele de canotaj și triatlon ar fi fost la fel de pline de produse organice bio făcute cu mâna sau colonul omului, stadioanele ridicate în cinstea evenimentului ar fi fost la fel de eficiente economic precum un credit ipotecar în franci elvețieni semnat pe 35 de ani, iar de un Isus falnic din bronz făcut pe bugetul Primăriei și montat la vedere pe Catedrala Mântuirii făceam rost în timp record.

Citeşte în continuare