Australian Open, faza pe colțul mesei. Finala feminină. Serenadă

  • Serena Williams câștigă al 19-lea său titlu de Grand Slam
  • Bolelli/Fognini reușesc să câștige turneul la dublu masculin

După ce timp de două săptămâni am văzut pe terenurile de la Melbourne rochițe colorate în curcubeul aromelor Skittles, pumni încleștați cu grație, cosițe legate cu agrafe sărind în briză și machiaje care contrastează serios cu vâna unor lovituri de dreaptă care-ți pot rașcheta oboiul și te pot elimina din societate pentru perioade lungi, ultima sâmbătă a primului turneu de Mare Șlem al anului a debutat cu ultimul meci din turneul fetelor. Marea finală. Meciul celor mai bune jucătoare din lume în acest moment. Partida care a pus față în față tancul american cu grație de șifonier și goarna rusească cu studii superioare la facultatea de iritatori profesioniști. Serena Williams (1 WTA) versus Maria Sharapova (2 WTA).

Serena, care dacă s-ar făcut ciclistă ar fi terminat Turul Franței înainte ca adversarii să-l înceapă, s-a prezentat la arena din Melbourne cu ideea de a câștiga al 19-lea titlu de Grand Slam al carierei și de a se apropia de Margaret Court (24) și Steffi Graf (22) în topul all-time al câștigătoarelor celor patru turnee majore. De cealaltă parte, Sharapova nu reușise s-o bată pe Serena de vreo 11 ani, pe când România mai avea trei ani până să intre în Uniunea Europeană, deci până la a-și număra titlurile pe teren avea priorități ceva mai personale. Citeşte în continuare

Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 9. Simona Help

  • Simona Halep, eliminată în sferturi de rusoaica Makarova
  • Sharapova trece de Bouchard
  • Rafael Nadal, out în trei seturi contra lui Berdych
  • Florin Mergea, scos la dublu mixt de favoriții 3 ai competiției

Astăzi a fost oficializat faptul că o țară care-și crește copiii cu un singur fel de mâncare la mic dejun, prânz și cină nu poate avea pretenția ca aceștia să aibă gusturi la fel de rafinate precum omologii lor din statele cu mai multe desene animate la televizor. Într-o Românie în care terenurile hard precum cele pe care se joacă la Australian Open sunt mai rare decât tăierile de taxe ale guvernelor, jucătorii de tenis cresc aproape exclusiv în praf de zgură, cea mai lentă suprafață pe care se poate juca acest sport. Cu două-trei terenuri de ciment aruncate mai degrabă în silă în peisaj decât din spirit practic, performanțele pe care jucătorii români ajung să le aibă în marile competiții încep să aibă valoare de minuni palpabile și revelații unice. Nu poți să te încalți o viață întreagă în tricou, iar la prima ocazie să dai senzația că ești născut pentru a face nod la cravată. Citeşte în continuare