UEFA Champions League, faza pe gazon. Juventus – Monaco 2-1: Tinerețea mi s-a dus cu Dani

După 0-0 pe Nou Camp în returul sferturilor de finală din Champions League, fanii Barcelonei s-au plâns de faptul că Juventus e o echipă prea defensivă. Ceea ce, dacă ne gândim că acuzația venea la finalul unei duble manșe pe care echipa defensivă o câștigase per total cu 3-0, e ca și când ți-ar rupe Chuck Norris toate oasele, dar tu te-ai plânge că nu l-ai putut bate pentru că moșul fugea prea repede.

Ei bine, când s-au dus la Torino deciși s-o atace pe Juve după ce pierduseră acasă cu 0-2, tinerii frumoși și liberi prin apărare de la Monaco știau, probabil, că nu există o sinucidere mai dureroasă și mai sigură decât, poate, dacă apari ținându-te de mână cu alt bărbat la o ședință din Parlamentul României. Au făcut-o, totuși, spre deliciul monstrului italian care preferă oricând să te mănânce la el în vizuină decât să alerge ca prostul după tine prin ditamai Europa.

Juventus v AS Monaco

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Monaco – Juventus 0-2: Principatul lui Procust

Să ne înțelegem: atât Monaco, cât și Juventus și-au cam jucat deja finalele de anul ăsta în UEFA Champions League. Dacă italienii au reușit să elimine în sferturi balaurul din Barcelona construind baraje din beton care au transformat râul catalan de pase în lac de acumulare cu ape stătute, cei de la Monaco au trecut peste Dortmund și City până acum, însă marele lor trofeu se numește Mbappé, atacantul de 19 ani pe care francezii cu pașaport de Mediterana l-au descoperit aproximativ accidental în această iarnă și pe care îl vor vinde probabil pe o sumă care depășește de câte ori bune basca de bani primită de la UEFA pentru participarea în Champions League.

Și ce motiv mai bun ar putea avea monegascii pentru ca sângele să le circule ca Amazonul puhoind decât un jucător care în legitimația de fotbalist are probabil o poză cu o geantă cu bancnote?

Monaco - Juventus

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Barcelona-Juventus 0-0: Ce n-a văzut Parisul

Returul sfertului de finală dintre Juventus și Barcelona a picat într-un moment perfect pentru fotbalul european. Asta pentru că, la fel cum toate drumurile duc în mod normal la Roma, mai ales după dezvoltarea liniilor aeriene low cost, toată logica pe care se bazează sportul ăsta părea că se concentrează să ne demonstreze că Barcelona-Juventus poate fi o partidă nu doar spectaculoasă, ci și revelatoare.

Să mă explic: acum vreo lună și ceva, Barcelona demonstra că poate să trăiască bine-mersi și dacă-și bagă degetele-n priză, dubla contra celor de la PSG rămânând în istorie după ce spaniolii au reușit să întoarcă un 0-4 în tur printr-un 6-1 în retur. Ei bine, aceiași jucători ai Barcelonei erau acum invitați din nou în biroul directorului pentru a repeta experimentul și pentru a dovedi că prima fisă n-a fost de fapt doar o farsă. Asta pentru că turul de la Torino se terminase 3-0 pentru italieni, deci terenul fusese însămânțat pentru o nouă recoltă numai bună de așezat printre paginile de glorie ale Wikipedia.

BARCELONA-JUVENTUS

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Monaco – Manchester City 3-1: Monte Quarters

Înainte de orice, trebuie să recunoaștem că n-am avut o idee rea pornind seria de cronici de UEFA Champions League fix în acest sezon. Pentru că ce vedem seară de seară în competiția echipelor cu spor de vechime nu e fotbal, ci o disciplină superioară. Nu există seară fără o răsturnare de situație, fără 972 de goluri pe meci, fără ca vreun portar să demonstreze că Mărăști, Mărășești și Oituz pot fi surse de inspirație și fără ca vreun atacant să se transforme în arheolog și să dezgroape goluri inventate cu execuții pe care nu le-a mai văzut nimeni până acum.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real rid

După ce cu o zi înainte și-au văzut principalii rivali din campionat bătând la Celtic ca maiul la rufe, cei de la Real Madrid au intrat pe teren în primul meci din grupe, contra portughezilor de la Sporting Lisabona, cu atitudinea Titanicului la lansarea pe Ocean. Un amestec de relaxare, autosuficiență și aroganță dată de faptul că madrilenii își acontaseră cu trei luni înainte al 11-lea trofeu Champions League din istorie, devenind colecționari de metale grele cu toarte.

Citeşte în continuare