Ioana Ardelean – când valorile olimpice se regăsesc în folclor

Am cunoscut-o pe Ioana acum vreo 10-11 ani, în micul oraș din Ardeal în care m-am născut și am crescut. Am fost colegi de liceu – ea cu un an mai mare, într-o enclavă a unuia dintre cele mai bune Colegii Naționale din România. Spun enclavă pentru că amândoi făceam parte din una dintre cele doar două clase de profil uman ale unui liceu care își concentra atenția și valorile pe zona reală. Ca excepții care iubeau caietele cu linii orizontale sau foi veline într-o atmosferă plină de pătrățele, oamenii care se concentrau în clasele de uman ale Colegiului tindeau să fie cei care colorau viața școlii. Eram cei care participau la competițiile literare, eram cei care inventau teatru, care concepeau și construiau lucruri noi și, în general, eram cei care ieșeau din tiparele binecunoscute ale unei instituții de învățământ îndeajuns de închistate pentru a concentra oamenii cu adevărat conștienți de faptul că trebuie să schimbe lucrurile, dar destul de libere pentru a ne ajuta să discernem între ce face parte și ce nu din ceea ce mai târziu aveam să numim lucruri frumoase.

Citeşte în continuare

Zonga vs. Grooveshark vs. Spotify

Ascult muzică prin Grooveshark la birou. Găsesc absolut orice acolo (în afara de Pink Floyd, pentru că băieții au avut niște reprize de șuturi cu oamenii de acolo). Am încercat și Spotify într-un test pe care l-am făcut cu Volvo în Suedia – țara de origine a serviciului de streaming online – și, grație conexiunii prin Bluetooth între telefon și mașină, am ascultat orice am vrut fără fire, direct în sistemul audio al unui Volvo S60. Prin streaming pe 3G-ul suedez. Țin minte că am fost fascinat de cât de complet e serviciul și am fost dezamăgit văzând că nu e disponibil la noi. Între aceste două “stări de agregare” ale activității mele de zi cu zi, ascult pe iPhone muzica pe care o prefer, pe care am cumpărat-o de pe iTunes și – deci – pe care o am deja. Citeşte în continuare

Mechanical Synfonica – maşina ca instrument muzical clasic

Muzica şi maşinile se potrivesc de minune. De altfel, constructorii auto mizează pe asta când, atunci când îţi cumperi o maşină, tinzi să dai câteva sute sau chiar mii de euro pe sisteme audio care transformă experienţa audio din maşină într-una cu adevărat înălţătoare. Iar lucrurile funcţionează, pentru că o mare parte dintre producătorii de sisteme audio premium îşi bazează o parte sănătoasă din venituri pe colaborările cu cele mai cunoscute branduri auto ale lumii.

Şi totuşi, câţi dintre noi s-au gândit că muzica şi maşinile pot “colabora” şi altfel? Ei bine, sunetul motoarelor unor exemplare BMW şi Audi tunate merg de minune cu spiritul clasic al unei orchestre. Un mix original, numai bun pentru începutul de săptămână.

Există vreun motiv inteligent pentru care unii filmează la concerte?

Într-o ţară în care oamenii care contează în muzică calcă abia la 10 ani de la ultimul album reuşit (excepţiile sunt puţine şi sunt reprezentate de cei care scot albume excelente de la origini şi până în prezent), un concert al trupei preferate ar trebui să fie ca ploaia-n deşert. Ca siropul de gât după o repriză de tuse seacă. Ca vederea unui vas de WC atunci când vezica s-a făcut cât mingea de baschet. Bucuria pe care ar trebui s-o trăiască fanii respectivilor artişti ar face bine să fie una cât mai desprinsă din canoane posibil, pentru că  – cel puţin teoretic – îi vezi de la 20 de metri pe cei care ţi-au cântat încă din casetofoanele cu bandă magnetică sau, în unele cazuri, încă de pe vremea când muzica se scria pe vinil. Citeşte în continuare

Ipocrizia salvează nebunia

Întotdeauna am fost fascinat de paradoxuri. Iar unul dintre ele se manifestă în deplinătatea facultăților sale fizice în fiecare an, la mijlocul lunii mai, când în diverse colțuri ale Europei are loc Eurovisionul. Concursul european de creație și interpretare muzicală scoate din națiile europene o ipocrizie fără margini în urma căreia acest cuvânt poate fi analizat lejer la facultățile de psihologie din întreaga lume. Nu e ipocrizie de sorginte  românească, ci europeană. Pentru că toți suntem la fel la capitolul ăsta.

Cum se manifestă paradoxul? Cam așa. Și citez din clasici de pe Twitter, din tweet-uri postate în timpul competiției:

Concurs de căcat. Iar se votează țările între ele, iar iese un rezultat penibil.

versus

Stai să vezi cum i-am votat pe moldoveni, iar ăștia se pișă pe noi și (iar) nu ne dau maxim de puncte.

Un concert cu Ada Milea nu e concert

La un concert al Adei Milea nu te duci ca la un concert normal. Nu mergi să asculți aceleași piese pe care le știi deja sau pe care crezi că le știi deja. Te duci știind că pe scena se vor întâmpla lucruri care nu țin de muzică, ci de poveste, de șezătoare, de dialog, de artă. dacă mergi la Ada Milea ca să asculți muzică și apoi să pleci acasă, e ca și cum ai merge la fotbal pentru a număra firele de iarbă stând în tribună. Te duci degeaba. Citeşte în continuare