World Cup 2014, faza pe fotoliu. Sferturi de finală: Omelette au șomaj

Franta-GermaniaDupă două zile de pauză în care fotbalul a fost din nou depășit la știrile posturilor braziliene de violuri, jafuri și carnavaluri, Cupa Mondială a revenit în prim-plan prin primele două meciuri din sferturile de finală ale competiției. Iar ziua a debutat cu meciul dintre Franța și Germania, o partidă extrem de dificilă prin prisma faptului că, dacă scoți clișeele militare din cronica întâlnirii, rămâi cu o poveste seacă precum o alpaca fără blană.

Franța-Germania este un duel pe care lumea-l așteaptă dintotdeauna cu sufletul la gură, pentru că orgoliile implicate în această partidă se ridică la nivelul celor ale două finaliste Miss Univers care se luptă pentru singurul ruj disponibil la vestiare. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: Trudă de gradul întâi

Argentina-ElvețiaOptimile Cupei Mondiale din Brazilia ne-au obișnuit deja cu meciuri în care echipele favorite preferă să fure curent în loc să joace fotbal, lăsându-le challengerilor, echipele fără nume, marketing și istorie ajunse în această fază, impresia că ar putea să facă turneul final al vieții. Și totuși, chiar în momentul în care pare că sunt mai aproape decât oricând de o calificare, naționalele cărora tocmai le iese mustața se văd eliminate când slujba e deja terminată: în prelungiri, la penalty-uri sau – în cel mai bun caz – prin ultimele minute ale timpului regulamentar. Așa a eliminat Brazilia pe Chile, așa a întors Olanda scorul din meciul cu Mexic, așa a reușit Franța să pună pe făraș Nigeria, așa i-au chinuit nemții pe algerieni. Începând de astăzi, există încă un exemplu relevant în acest sens: Argentina-Elveția, meci în care Messi și ai lui au ratat atât de mult, încât meciul a părut organizat de bet365 la o șuetă cu gamebookers, nu de FIFA.

Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: În chin e adevărul

Franța-NigeriaFrancezii ar fi o echipă de fotbal senzațională dacă ar înceta, măcar pe perioada unei competiții precum Campionatul Mondial de Fotbal, să moștenească aroganța specifică poporului care a descoperit coada porcului și apa în mare. De la Platini la Benzema trecând prin Cantona și Zidane, Franța a avut dintotdeauna o atitudine vecină cu înfumurarea care reiese din modul în care își tratează adversarii, iar dacă te concentrezi puțin poți să simți faptul că jucătorii ăștia te urăsc personal. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: Portocala Anemică

Ochoa Olanda-MexicPlasată înainte de Mondial în linia a doua a echipelor favorite la câştigarea trofeului, un soi de Astra Giurgiu a naţionalelor calificate în Brazilia, echipa Olandei a ridicat multe sprâncene cu forcepsul după ce în primul meci a şters pe jos prin grajd cu vedetele spaniole, campioane mondiale, europene, galactice şi intergalactice en-titre. Problema este că Olanda a jucat în respectivul meci după principiul sănătos conform căruia Urma scapă turma, cele cinci goluri marcate în a doua repriză unor spanioli debusolaţi ca un GPS care-şi reconfigurează traseul ştergând din memoria tuturor o primă repriză modestă. Acelaşi scenariu şi în al doilea meci al Olandei, când Robben şi van Persie s-au chinuit vizibil cu Australia, o formaţie care ulterior a luat bătaie ca-n Vestul Sălbatic de la o Spanie deja eliminată şi plină de rezerve. Meciul cu Chile, în care olandezii au bătut 2-0, a avut darul de a bifa trei victorii şi de a întâri impresia că Olanda este invincibilă şi că va ajunge în finală mai uşor decât intră un cui în polistiren. Citeşte în continuare

World Cup 2014, faza pe fotoliu. Optimi de finală: James, Set, Match!

James Rodriguez Columbia-UruguayObișnuiți cu eșecurile pe linie ale Columbiei la Campionatele Mondiale, puțini ar fi anticipat că World Cup 2014 ar putea deveni nu doar o competiție în care naționala sud-americană dovedește că are puterea să ajungă până la sesiunea de aplauze de după deschiderea reflectoarelor pe scenă, ci și una în care dintr-o echipă fără nume mari se va naște unul care reușește să îi încalece la nivelul calității jocului și al importanței în teren pe titanii Messi, Neymar și chiar pe imensul sud-coreean Koo Ja-Cheol. Bineînțeles, “se naște” e o figură de stil, columbianul James Rodriguez fiind cumpărat acum un an de AS Monaco cu 45 de milioane de euro într-o mutare care pe vremea aia a fost văzută ca o demonstrație clasică a modului în care monegașcii reușesc să spargă bani în timp record. Citeşte în continuare