Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Polonia: Corigentul 007

După patru meciuri în care a fost lovită de constipație cronică, Portugalia a ajuns în sferturile Europeanului din Franța în poziția unei echipe care nu a pierdut niciun meci până acum, dar cu moșternirea ingrată a sfert-finalistei care nu a câștigat niciun meci în 90 de minute la acest turneu final. Era însă greu să fie altfel în condițiile în care Cristiano Ronaldo, mielul de aur al lusitanilor, s-a abonat la cotidianul Ratarea, iar apărarea echipei a părut în unele momente clasa de mate-fizică de-a opta cu jumătate dintre elevi scutiți de la sport pe motive de oxiuri.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Portugalia-Croația: Cristianost Ronaldo

La nici trei zile de la momentul în care chiloții cu propriul nume imprimat pe elastic i-au tremurat pe muzică de Béla Bártok, Cristiano Ronaldo a revenit pe teren pentru a da piept cu Croația, echipă care venea în optimi de pe locul întâi al grupei după ce le-a scos Tiki-Taka din ADN spaniolilor.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Irlanda de Nord: Ordonanță de McGovern

Atunci când campionii mondiali se întâlnesc cu una dintre echipele care s-au calificat la Euro doar pentru că au nimerit într-o grupă cu o Românie impotentă, o Ungarie incertă și o Grecie putrezită, nu te aștepți la altceva decât la un soi de meci de box în care Klitschko se luptă cu un viezure. Mai ales dacă meciul ăsta vine după o partidă în care Germania a fost anulată de Polonia într-un meci încheiat 0-0, dar după care atacanții germani au avut nevoie de vizita permanentă a psihologului pentru că s-au prins că dorm cu ursulețul la piept din cauză că roaba de ocazii ratate i-a deviat sentimental pe rute ocolitoare.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Anglia-Țara Galilor: Hart-N-Pepa

Partida dintre Anglia și Țara Galilor a fost un soi de Elveția-România în care s-a jucat fotbal, nu lapte gros cu mingea și în care față în față s-au întâlnit fotbaliști, nu jucători de fotbal. După un început de meci în care cele două echipe au părut că-și fac curte într-un soi de ritual de împerechere între rubedenii, Anglia a luat hățurile la subraț și i-a forțat pe galezi să se retragă spre hangar.

Cu terenul îndoit spre poarta galezilor, jucătorii englezi s-au concentrat pe ceea ce știu cel mai bine la turneele finale: să construiască faze de excepție pe care le finalizează odios. Singurele licăriri de filament au venit când Sterling a urcat mingea pe casă din fața porții și, indirect, când englezii au cerut penalty după ce galezul Ben Davies a căutat mingea de oase în careu.

Citeşte în continuare

Euro 2016, faza pe fotoliu. Germania-Ucraina: Profil real

A fost o zi frumoasă pentru fanii naționalei Germaniei și pentru amintirile lor. Pe lângă faptul că oamenii și-au văzut din nou la lucru matematicienii preferați, aceștia au jucat cu Ucraina, o echipă pe care o poți confunda la nivel de culori, în funcție de dioptrii, cu cea mai bună gazdă din istoria Campionatelor Mondiale: Brazilia, echipă căreia nemții i-au scos fotbalului din cap cu raportorul acum fix doi ani.

Citeşte în continuare

Când visezi, prezentul îți poate oferi viitorul

Când ești copil și joci fotbal în spatele blocului, visul tău este să ajungi la poarta adversă și să lovești mingea astfel încât ea să păcălească portarul și să câștigi. Apoi, te atașezi de o echipă și îți dorești să porți tricoul acesteia când vei fi mare. Apoi, când porți tricoul pe care l-ai vrut atât de mult, visezi ca unul dintre golurile tale să fie aplaudat de părinții care te văd din tribune. Ultimul pas este să-ți imaginezi că jocul tău din ce în ce mai bun este văzut din tribunele pline ale stadionului pe care-l iubești și pe al cărui gazon au călcat înaintea ta toți cei pe care îi iubești. Vrei ca numele să-ți fie scandat de tribune, să auzi cum lumea îți apreciază cu adevărat jocul.

Uneori, în țări în care atașamentul față de o echipă nu înseamnă că trebuie să găsești înjurături cât mai creative pe care să le expui triumfal pe bannere, copiii nu sunt lăsați să viseze, pentru că visele lor devin realitate mult mai repede. Iar lumea în care ar vrea să joace fotbal li se deschide încă de mici, arătându-le o mică felie din tortul mândriei de a face parte dintr-un anume club. Și totul nu se întâmplă mai departe de Polonia. Plecăciuni în fața celor din galeria lui Lech Poznan. Uneori, vorba lui Ellunes, care-l citează pe Gabriel García Márquez, e plăcut să-ți pierzi simțul ridicolului și să devii suporter pătimaș. Pentru că niciodată, niciun copil nu te va minți când are ghete de fotbal în picioare.

foto via