UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Napoli 3-1: Sperietori de feciori

Primăvara UEFA Champions League începe să semene cu toamna timpurie în care se revine din concediul de vară: după un huzur pe hamac la umbra cocktail-urilor, aterizezi la birou pentru a da piept cu un munte de dosare la escaladarea căruia până și cei mai experimentați alpiniști rămân cu șira spinării îndoită din cauza presiunii. În context fotbalistic european, analogia se exprimă printr-o trecere bruscă de la perioada pauzei de iarnă, în care șosetele de lână nu prea au șansa de a-și face loc în atât de anatomicele ghete de fotbal, la fotbal în ritm de mitralieră scăpată de sub control. Iar după ce ce în prima zi de muncă de după sejurul la All Inclusive am văzut cum Barcelona a fost întinsă pe sfoară la uscat de un PSG care a lins toată frișca de pe savarină, după doar 24 de ore am asistat la două partide care puteau duce oricând în spate greutatea unei faze superioare a competiției: Real Madrid – Napoli și Bayern Munchen – Arsenal.

Real Madrid - Napoli

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real Madrid – Dortmund 2-2: Mama Borussie

Iarăși am avut noroc: ultima noapte de Champions League din faza grupelor s-a desfășurat cum nu se putea mai agreabil. Ziua precedentă ridicase ștacheta destul de sus, să recunoaștem. Cu excepția grupei D, în celelalte se înscriseseră o căruță de goluri. Ba mai mult, ca și când cei de la Manchester City nu pătimiseră destul în această bucată de sezon, se pare că un fan al lui Celtic, luat de val, a aruncat cu un hamburger într-un cal al Poliției din Piccadilly Gardens. O iapă, mai exact. Natural, până să-și dea seama că e rost de haleu, animalul s-a speriat, semănând panică în sânul întregii flote de armăsari. În fine, suspectul a fost șters de muștar la bot și azvârlit în dubă. End of story, să revenim la ale noastre.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Legia Varșovia – Real Madrid 3-3: Legia compensației

Nu suntem specialiști în statistică. În principal pentru că, în loc să numărăm cornere, pase în lateral și procentul de reușită al loviturilor libere executate de Cristiano Ronaldo (chit că treaba asta nu ne-ar lua mai mult decât îi ia lui Bolt să topească 100 de metri), preferăm să ne așezăm relaxați în fiecare seară de Champions League și să urmărim la treabă dulgherii de lux ai Europei care ciopârțesc bârnele adverse până când ies cumințenii ale pământului în formă de echipe de fotbal. Din această cauză, nu avem la dispoziție perioada de timp care s-a scurs de la precedenta etapă Champions League în care Real Madrid și Barcelona au primit în total șase goluri și au reușit cu brio să adune un singur punct, și ăla chinuit ca barza în comunitățile care n-au auzit de prezervativ.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Europa de rest

Se întâmplă cam în fiecare sezon de Champions League: grupele conțin în general câte o echipă care, odată scoasă din euforia calificării în grupele competiției, se lovește frontal cu piramida nazală de trenul care vine în viteză din sens opus, fără să înțeleagă neapărat de ce organele interne s-au transformat brusc în supă cremă. Așezate tradițional în urna a patra la tragerea la sorți, denumită în spatele cortinei și “sămânță de golaveraj”, aceste echipe nu fac decât să confirme an de an ceea ce confirmă România de câțiva ani la nivel economic: degeaba ai intrat în Uniunea Europeană calificându-te în prelungiri dacă ratezi cu poarta goală și-ți bei banii de salariu în fiecare lună.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Zinegal Zidane

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine serile de marți și de miercuri în care se aude imnul Champions League pe stadioanele Europei echivalează la nivel ecumenic cu senzațiile pe care le are Gigi Becali când cară bancnote cu cârca spre vârful Muntelui Athos. În fotbalul încâlcit, polivalent, multicultural și pseudosportiv al weekend-urilor, când creierele ne sunt atacate cibernetic cu informații de toate limbile și culorile din care reții în final doar câte vreun gol de clasor sau vreun gest nebun al vreunui jucător cu scame-n sinapse, serile de Champions League au rămas o uniformă a profesionalismului televizat. Cu modificări minore în ultimii 20 de ani, oferind un nivel de autoritate care-i face implicit pe antrenorii noștri, care ar purta trening și-n duș, să reactiveze costumul de ginere ca să dea bine pe Ultra HD-ul de pe pereții fanilor din toată Europa.

Citeşte în continuare

UEFA Champions League, faza pe gazon. Real rid

După ce cu o zi înainte și-au văzut principalii rivali din campionat bătând la Celtic ca maiul la rufe, cei de la Real Madrid au intrat pe teren în primul meci din grupe, contra portughezilor de la Sporting Lisabona, cu atitudinea Titanicului la lansarea pe Ocean. Un amestec de relaxare, autosuficiență și aroganță dată de faptul că madrilenii își acontaseră cu trei luni înainte al 11-lea trofeu Champions League din istorie, devenind colecționari de metale grele cu toarte.

Citeşte în continuare

În căutarea aplauzelor pierdute

1616378_10152168855709666_314251287_nCum ieși de la metrou la Estrecho și faci stânga pe Calle Avila îi vezi colțul rotunjit și rumenit în soare ca un cozonac pe care-l verifici vizual în cuptor. Telefonul zice că ai de mers pe jos vreo 22 de minute de la metrou până la stadion, care e așezat fix între centrul Madridului, plin de culoare și de tipi negricioși cu veste verzi care țipă toată ziua că achiziționează aur, și zona de nord, în care patru turnuri cu peste 50 de etaje fiecare îți oferă o panoramă care îți aduce aminte de mai cunoscutul cartier de business La Defense, situat din capitala vecinilor mâncători de croissante.

 

Sandvișul cel de toate meciurile

Mai e o oră și jumătate până la meci și te gândești că ai ajuns ușor cam repede după standardele pe care le știi din România, acolo unde portarul stadionului nici măcar nu e treaz cu atât timp înainte de primul fluier al arbitrului. Te oprești, deci, la o cafeteria și comanzi două sandvișuri cu jamon și un suc de portocale. Zumo de naranja, cum îi spun spaniolii, exagerând fiecare accent și mușcând cu poftă din h-ul sănătos în care se tranformă j-ul scris. Unul dintre sandvișuri merge Citeşte în continuare

Lecțiile fotbalului

Sunteți deseori întrebați de ce vă atrage “sportul ăla cu o minge după care aleargă 22 de bărbați”, “sportul ăla de femei care nu e ca rugby-ul” sau “sportul ăla în care suporterii sunt huligani”. Explicațiile sunt atât de vaste, încât un simplu “Nu înțelegi, e mai mult decât pare” rezolvă în registru pacifist un diferend de acest tip. Și totuși, ce ne face să ne placă? Ce ne atrage spre sportul ăsta care ne rezervă bucurii și tristeți, fericiri și agonii, plăceri și gust amar într-o alternanță uneori mai rapidă decât timpul în care aceste sentimente ar trebui să crească natural?

Ei bine, săptămâna care tocmai se încheie ne-a dat câteva răspunsuri interesante din acest punct de vedere. Am văzut împreună cum fotbalul este uneori mai presus de fizică, mai presus de statistică, mai presus de morală, mai presus de logică, mai presus de boală, mai presus de viața însăși. Și nu sunt cuvinte gratuite.

Fotbalul mai presus de viață

17 martie 2012. Fabrice Muamba cădea pe teren în timpul unui meci din Cupa Angliei, iar inima sa înceta să bată. Timp de 78 de minute, fotbalistul lui Bolton plecase dintre noi. Fără ca inima să pompeze sânge oxigenat către creier, acesta suferă daune majore. Iar în cazul foarte puțin probabil în care victima unui atac de cord revine la viață, aceasta este destinată să fie o simplă alăturare de zile pentru un om pe care nu-l mai recunoști așa cum a fost înainte de accident.

3 mai 2012. La o lună și jumătate de la momentul în care a făcut un stadion întreg să plângă, Muamba simte din nou mirosul gazonului de pe White Hart Lane.

Citeşte în continuare

Real Madrid Resort Island – Oază pentru Madridistas

În 2015, Emiratele Arabe Unite vor deveni loc de pelerinaj pentru fanii lui Real Madrid. După ce au construit tot ce putea construi o minte cu bani, arabii mizează de acum pe dezvoltarea profiturilor prin investiții intense în nume și branduri care atrag milioane de fani din toată lumea.

După Ferrari World din Abu Dhabi, a venit rândul lui Real Madrid Resort Island. Printre altele, va exista un stadion de 10.000 de locuri care înlocuiește una dintre tribune cu oceanul. Un miliard de dolari (investiție susținută de emiratul Ras Al Khaimah), deschidere în 2015, un milion de turiști așteptați în anul inaugurării. Ceva îmi spune că mă voi număra printre ei.