Wimbledon 2017, faza pe slice. Ziua 8: Kontabilitate în partidă simplă

S-au împuținat și s-au asprit meciurile. De săptămîna trecută n-am mai numărat niciun picior rupt sau șold fracturat pe terenurile nisipoase de la Wimbledon, ceea ce este o izbândă enormă a organizatorilor. Înaintea turneului, ședințele lor punctau câteva elemente-cheie. Câte bilete se vor vinde, ce audiențe TV se vor obține și câți jucători și jucătoare vor sfârși la spital. Primele două s-au situat, până acum, în media obișnuită, dar la a treia, băieții apretați se așteptau la ce-i mai rău. Până acum, numai Mattek-Sands și-a luat-o mai grav, în rest, se joacă!

Iarba Wimbledon

Gropile se înmulțesc, de mâine și-a anunțat prezența și o familie de cârtițe moarte după tenis, iar la ora finalei singurele gropi mai mari decât cele de pe terenurile Wimbledon vor fi alea din cimitirul din apropiere. Da, se moare și printre bogătanii ăștia care țipă ca la concertele cu Iordăchioaie în timpul mingii de meci. Dar important e să ne simțim noi bine. Noi, plătitorii de cablu TV și Eurosport Player. Noi, fanii educați ai tenisului. Noi, noi, noi. Citeşte în continuare

Wimbledon 2017, faza pe slice. Ziua 3: Kokkinakis banged your Horia

Și? V-ați obișnuit deja cu verdele ierbii, cu echipamentele albe aproape identice ale tuturor jucătorilor care te fac să-njuri în gând înainte să te prinzi că de fapt lovitura aia de rever dată afară e a adversarului, cu pereții fără reclame din spatele terenurilor, de te și-ntrebi din ce dracu’ trăiesc ăștia de la Wimbledon? Bun. Haideți să vedem ce mișcări tectonice a produs a treia zi de treierat pe iarbă.

Wimbledon grounds Citeşte în continuare

Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 9. Simona Help

  • Simona Halep, eliminată în sferturi de rusoaica Makarova
  • Sharapova trece de Bouchard
  • Rafael Nadal, out în trei seturi contra lui Berdych
  • Florin Mergea, scos la dublu mixt de favoriții 3 ai competiției

Astăzi a fost oficializat faptul că o țară care-și crește copiii cu un singur fel de mâncare la mic dejun, prânz și cină nu poate avea pretenția ca aceștia să aibă gusturi la fel de rafinate precum omologii lor din statele cu mai multe desene animate la televizor. Într-o Românie în care terenurile hard precum cele pe care se joacă la Australian Open sunt mai rare decât tăierile de taxe ale guvernelor, jucătorii de tenis cresc aproape exclusiv în praf de zgură, cea mai lentă suprafață pe care se poate juca acest sport. Cu două-trei terenuri de ciment aruncate mai degrabă în silă în peisaj decât din spirit practic, performanțele pe care jucătorii români ajung să le aibă în marile competiții încep să aibă valoare de minuni palpabile și revelații unice. Nu poți să te încalți o viață întreagă în tricou, iar la prima ocazie să dai senzația că ești născut pentru a face nod la cravată. Citeşte în continuare

Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 7. Aspirina Begu

  • Irina Begu, eliminată de Genie Bouchard în trei seturi
  • Simona Halep bate fără probleme și merge în sferturi
  • Nadal, meci excelent contra lui Kevin Anderson
  • Cinci seturi tari între Kyrgios și Seppi
  • Tecău, scos din competiție la dublu mixt

La o oră la care privighetorile de club din București se pregăteau să vâre pe circuit încă un shot de tequila, Irina Begu (42 WTA) încerca, la câteva zeci de mii de kilometri depărtare, să se așeze de-a curmezișul noii generații de mașina canadiană de măcinat speranțe, Eugenie Bouchard (7 WTA). Ajunsă în optimi după plimbări trei plimbări în aer liber cu impresii de partide de tenis, Buchard a intrat în meci decisă să n-o lase pe româncă – una dintre revelațiile acestei ediții a competiției – să respire foarte mult deasupra apelor învolburate ale fazelor superioare.

În aceste condiții, primul set a durat cât o vizită mai lungă la duș. În 29 de minute, Bouchard a lovit în mingi cu mila măcelarului, în timp ce Begu a părut parașutată involuntar pe câmpul de luptă al unui rzboi care nu era al ei. Deși a avut cinci mingi de break pe serviciul canadiencei, Begu a dat impresia că e mereu în urmă, mirosindu-i parfumul lui Bouchard. Primul game câștigat de bucureșteanca de 24 de ani a venit abia spre finalul setului, însă arhivele vor consemna un 1-6 fără replică. Citeşte în continuare

Australian Open, faza pe colţul mesei. Ziua 5: Roger în poză Seppia

  • Irina Begu şi Simona Halep trec mai departe în optimi după două meciuri echilibrate
  • Roger Federer, eliminat în patru seturi de Seppi
  • Tecău şi Mergea se califică la dublu
  • Monica Niculescu pierde şi la dublu feminin, după ce a fost eliminată la simplu

Teoretic, titlul acestui articol ar fi trebuit să fie altul. Australia Rumena. Sau Reginele Nopţii. Sau, oricum, ceva ce ar fi trebuit să evoce reuşitele excelente ale româncelor care-şi reprezintă tenisul în faţa spectatorilor din Melbourne. Dar, fix când acest text pleca la tipar, când articolele din gazetă erau deja aşezate în pagină iar milioanele de cititori se pregăteau să guste cu nesaţ din aroma victoriei cu gust de fete serioase, zeul tenisului s-a îmbătat şi a picat pe racheta-trident pe care o purta în thermobag alături de manşete, gripuri şi seturile de mingi de rezervă. Universul s-a clătinat, tuşele s-au umflat, tribunele s-au înnegrit, racordajele s-au înmuiat, copiii de mingi au îmbătrânit cu zece ani, iar fileul s-a rărit. Un sport întreg a plâns. Şi, într-un colţ de lume, unde nu există nici griji, nici durere, doar ciment albastru, Roger Federer (2 ATP) a uitat tenisul acasă la meciul cu Andrea Seppi (43 ATP) şi a părăsit Australian Open înainte de semifinale pentru prima oară după 2003, an în care, pentru comparaţie, Simona Halep nici măcar nu avea încă buletin.

Citeşte în continuare

Australian Open, faza pe colțul mesei. Ziua 1: Kerberele Irinucăi

Doamnelor și domnilor, game on.

După o pauză răcoritoare în care jucătorii și jucătoarele de tenis au încercat să-și regleze racordajele și să-și corecteze slice-urile, după vreo două săptămâni de turnee pregătitoare în care marile vedete au fost interesate de rezultate doar cât să nu dea oala pe foc, primul turneu de Mare Șlem al anului a început în noaptea care tocmai s-a încheiat. Și, pentru că niciodată nu poți spune că s-a scris prea mult despre tenis, în rândurile care urmează veți avea șansa unică de a face recapitularea lucrurilor pe care ați fi vrut să le vedeți, dar pe care le-ați ratat la Australian Open.

Turneul a debutat cu două românce în fața camerelor. Simona Halep (3 WTA), revenită pe verticală după ce săptămâna trecută a îngroșat rândurile pacienților cu spondiloză și reumatism prin Sydney, a fost primul cap de serie care a turnat episoade la Melbourne. Adversară i-a fost Karin Knapp (51 WTA), una dintre puținele italience care amintesc atât ca prezență, cât și ca nume mai degrabă de olimpicele la aruncarea suliței decât de fetele din reclamele la espresso. Citeşte în continuare

Simona şi poporul ei

Sunt primul care se bucură de faptul că toată România, cu ziare, radiouri, tv-uri şi reviste, e alături de Simona. Aş vrea însă ca toată România să fie prezentă la concursurile de juniori care se desfăşoară într-un anonimat total. Aş vrea ca după ce Simona nu va mai câştiga să avem aceeaşi atitudine mândră şi să nu uităm că ne-a reprezentat şi ne-a făcut să zâmbim. Suntem un popor care gustă momentul, îşi uită trecutul şi nu e interesat de viitor. Suntem un soi de musculiţe de oţet, roiuri de Drosophila Melanogaster care bâzâie unde-i dulce în scurta lor existenţă şi apoi dispar fără urmă.

Vor exista momente în care mingea aia care cade acum pe tuşă va cădea cu un centimetru în afara ei. Iar atunci vom avea aceiaşi oameni de azi strigând că totul e gata, e terminat, că totul a fost un foc de paie. Suntem oamenii care măsoară valoarea unui jucător în câte maşini îşi poate cumpăra cu banii câştigaţi.

Vor exista turnee în care Simona se va accidenta şi în care va fi obosită. Alea-s momentele în care are nevoie de acelaşi sprijin. Pe care tu, popor de musculiţe de oţet, nu i-l vei mai da, pentru că atenţia ta are capacitatea de a se învârti după lumini frumoase doar cât timp ele strălucesc în întuneric.

 

Terenurile cluburilor de tenis sunt din ce în ce mai pline, iar asta i se datorează în mod sigur în mare parte Simonei. Într-o ţară fără musculiţe de oţet, lucrul ăsta ar fi echivalent cu o deschidere a sportului, cu creştere şi cultivare de pasiuni, cu mai multă sudoare şi mai puţine cuvinte. Cu mai mulţi copii care sunt sprijiniţi, ajutaţi, crescuţi şi învăţaţi că tenisul este, peste toate, un sport al minţii. Un sport în care poţi să fii campion şi cu mai puţin talent decât ceilalţi, dar cu multă muncă şi cu o minte puternică în care o revenire de la 0-4 sau 1-5 nu este niciodată imposibilă. Un sport în care nu te dai niciodată bătut, în care fiecare minge e Mingea şi fiecare punct e Punctul.

Pe zgura românească, însă, descoperirea tenisului ca factor al succesului pentru un om care a reuşit fără ca emisiunile de duzină cu materiale de calitate înfiorătoare să încerce să-l bage în seamă este echivalentul unei popularizări mai degrabă muncitoreşti. Deunăzi, pe un teren care până acum era gol lângă cel pe care joc săptămânal, au apărut nişte jucători de tenis care schimbă mingi peste fileu cu sticlele de bere-ntr-o mână şi cu ţigări în cealaltă. Vorbind fără întrerupere şi râzând ca gibonii.

Voi, cei care aţi descoperit apusul, lăsaţi tenisul în pace! Am fost puţini lângă el când nu aveam vectori, vom fi aceiaşi când vectorii vor dispărea. Şi sper doar că tsunami-ul de simpatie vecină cu pofta de mititei nu va lăsa deşeuri chimice care nu pot fi curăţate uşor. Dacă vreţi să-i fiţi alături Simonei, mergeţi la turneele de copii, ajutaţi-i, chemaţi-i în emisiuni, creşteţi-i, cultivaţi-i. Construiţi, adoptaţi. Ei vor fi Simonele care vor veni, iar când vor apărea voi fi primul care vă va aplauda că aţi fost acolo şi când jocul nu era pe bani, ci pe pasiune, plăcere şi eventual un dram de dorinţă.

Între timp, Simona este un fenomen aproape inexplicabil. Născută din bube, mucegaiuri şi noroi. Şi e acolo, mirosind, gustând şi simţind zgura şi ochind tuşele, singurele elemente care i-au fost alături de la primii ei paşi în tenis până acum. Ele n-o vor minţi niciodată şi vor fi acolo şi peste 20 de ani, când minţile care n-o vor mai vedea o vor fi uitat-o prin vreun sertar, aşa cum se întâmplă astăzi cu gloriile care au ridicat ţara.

Notaţi: Simona este alături de noi, nu noi alături de ea. Pentru că face mai mult pentru fiecare dintre noi decât facem, am făcut sau vom face noi toţi pentru cariera ei.