UEFA Champions League, faza pe gazon. Bayern – Liverpool 1-3: Nu lăsa pe ieri ce poți face Mané

Există genul ăla de om care se simte mai bine ca musafir decât ca gazdă, îl știți? Când e acasă la el se crede dator să rămână serios, să nu bea, să aibă grijă de oaspeți, să aducă potroacele la timp. Dar, când se trezește băiatul în vizită la tine, nu bate de miezul nopții până îți vomită pe toată mobila de la Ikea. Uneori îmbunătățind-o. Îți bate copiii și amestecă între ele gunoaiele reciclate selectiv, totul doar pentru că poate.

Absolut nicio legătură între paragraful de mai sus, Jürgen Klopp și vizita de lucru a celor de la Liverpool la München.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Bayern München – Liverpool 1-3

Băieții de la Bayern bat de obicei atât ușor acasă, că un 0-0 în deplasarea de la Liverpool părea scor de calificare molcomă și facilă, ca motoarele la ralanti pe timp de vară. Dar, de când cu globalizarea asta, nici nemții nu mai sunt ăia care nu se urcă în autocar până nu-și câștigă meciul. Am văzut pe rând molima asta la Dortmund, la Schalke și apoi, iată, la Bayern. Așa s-a nimerit, să dăm bobârnace în cronici fix în anul ăla în care nicio echipă din Germania nu se califică în sferturi. Ghinionul lor: cică de 13 ani nu s-a mai întâmplat asta.

Apropo de autocar: am avut impresia, la returul cu Liverpool, că vreo trei băieți de la Bayern joacă încă necoborâți din autocar. Lui Javi Martinez, James și Thiago le atârna uneori capul inert, așa, ținut doar de mușchii gâtului, ca navetiștilor extenuați pe ruta Oltenița – București.

Până și Neuer a părut c-a mers fără bilet ieri. La primul gol, venit după o pasă a fundașului central van Dijk din care ai fi băgat mâna-n foc că omul a încurcat tricourile și că are de fapt pe spate 10 în loc de 4, mi ți l-a driblat Mané pe Neuer din corp de parcă era Michael Jackson față în față cu suportul de microfon. Senegalezul a terminat faza cu o semiboltă golănească, în ațele goale, iar Liverpool marca în deplasare și-și depunea icrele pentru alocația din sferturi.

Dar vedeți voi, Matizu’ și Matipu’ n-au fost niciodată chestii pe care să te poți baza, iar al doilea a tras unul dintre cele două șuturi pe poarta lui Alisson aseară. Nemții ăștia sunt nemți până și la autogolurile date de adversar: nimic spectaculos, ba chiar mai degrabă plictisitor și confuz. Nicio adaptare după Bănel, să avem și noi de ce să ne hlizim. Așa că Bayern intra la nelipsitele cabine fără să joace vreo fărâmă de fotbal, dar cu siguranța aia arogantă a neamțului care are banala sarcină de a da un gol mai mult ca adversarii în 45 de minute.

Ntz, că n-a fost să fie. Și asta pentru că poate cel mai bun fundaș central al momentului, Van Dijk, îmi veni cu un cap din fundul grădinii de lalele, la un corner, de Neuer nici n-apucă să se pozeze cu mingea în poartă. Pe Allianz Arena se lasă tăcerea în două contexte: când se ține un minut de reculegere și când se anunță câștigătorii cârnaților gratuiți la Oktoberfest. Ei bine, a treia situație a fost golul ăsta. Nu se mai auzea nici măcar zgomotul de tastatură a contabililor. A trebuit să pipăie olandezul spectatorii din primele rânduri ca să se asigure că-s vii.

Dar Liverpool n-a lăsat manetele din mâini și chiar a mai dat un gol, în scârbă. În scârbă totală chiar, așa cum a fost pasa cu exteriorul a lui Salah, o aroganță cu efecte care i-a așezat bășica pe cap cumătrului Mané. Iar Sadio iartă multe, dar când se vede cu poarta-n față se transformă-n balaur. Mai ales în meciurile astea, cu moț: 13 goluri a dat Mané în Champions League la viața lui, iar 9 dintre astea au venit în fazele eliminatorii. Îi cam plac ghioceii, că la Dakar nu prea miroși decât scaieți udați de ocean.

Așa că Liverpool se califică în sferturi după un meci în care, dacă ne-am fi propus să vă arătăm marile ratări ale celor de la Bayern, am fi terminat cronica într-o jumătate de rând. Deci visul englezilor s-a împlinit: Liverpool se face a patra engleză din sferturi, fază a competiției în care vom avea, iată, un clasic Brexit vs UE. Om vedea când se amețesc bilele cine cu cine va avea de sărit coarda și dacă în fotbalul englez există vreun alter ego al Theresei May care să bușească meciul fix când oamenii o duc bine și reușesc să sară la cap conform manualului.

Barcelona – Lyon 5-1

Un proverb vechi de pe vremea dacilor spune că în fotbal e indicat să nu-l superi pe Ronaldo. Și, dacă ești Ronaldo, să nu cumva să te superi, pentru că atunci se va supăra și Messi. Și atunci totul se transformă în deșertăciune pentru săracii ăia care nimeresc față în față cu cei doi.

Cu trotineta în grup administrată de Ronaldo lui Atletico încă proaspătă în memorie, Leuțu’ n-a avut răbdare prea mult până să dea replica la distanță, cu mantă: o scăriță construită în atelierul personal, handmade, la un 11 metri scos de Suarez. 1-0.

Apoi s-a făcut 2-0 și am mutat rapid de acolo, că programul conținea violență și nu e indicat să ne lăsăm creierele și așa triste să fie afectate de imagini cu un puternic impact emoțional. Doar că Lyonuțu’ nu s-a pus pe coadă așteptându-și tranșarea: mai din orgoliu, mai din plăcerea ocaziei, mai din rușine, francezii au dat gol și au redus din dizabilități, apropiindu-se practic la un gol de calificare.

Nu știm când ați fost ultima dată în Catalunya, dar oamenii au pus pancarte pe toți pereții în care ești anunțat că toți cei care consideră cu 2-0 e un scor periculos sunt invitați să părăsească regiunea. Așa că de la 2-1 s-a făcut 5-1 în doar 8 minute în care Messi a băgat a doua și a dat un gol și două assist-uri. Băieții ăștia, Cristinel și Mesinel, sunt ca niște automate de suc la care ceri o doză, dar oamenii te iau și te-aruncă într-un ocean de cola. Poate-ți era sete sau ceva.

Există și lucruri neclare în legătură cu victoria asta a Barcelonei. De exemplu, nu ne hotărâm dacă cea mai fază de cel mai fotbal din faza optimilor a fost cea de la golul de 3-1 al Barcelonei cu Lyon sau cea de la golul de 4-1 al Barcelonei cu Lyon. Noi am merge pe a doua, un contraatac de poveste cu greuceni la care vârful Messi a centrat pentru fundașul central Piqué, care a alergat 100 de metri în sprint ca să dea gol. Așa, descentrat cum aleargă el, dar a fost în gura porții în minutul 81, într-un moment al meciului în care în Liga 1 sunt obosiți până și atacanții băgați în teren la mijlocul reprizei, darămite fundașii centrali care au fost nevoiți să alerge tot meciul după ăla mic al lui Hagi.

Era și păcat să nu meargă Barcelona mai departe în sferturi pentru a 12-a oară consecutiv. Mai ales că până și în meciuri de-astea se bat recorduri: ne-a ajuns la urechi faptul că Messi tocmai l-a egalat pe Xavi la numărul de victorii înregistrate pe magnetofon pentru Barcelona. Acum știm că or fi copii care ne citesc și care n-au auzit în viața lor de magnetofon, dar măcar de Xavi să fi auzit și tot ne înțelegem.

Ne auzim peste trei săptămâni ca să punem la cale sferturile. Până atunci, consumați fotbal produs cu ingrediente de calitate, naturale, bio.

Andrei Manțog on Facebook
Andrei Manțog
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.

4 Comentarii

  1. Buna gluma cu matipu și matizu, dar acolo chiar nu a fost vina lui. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca el a primit instrucțiuni clare “nemții nu dau gol” Au dat?

  2. Sunt superbe acest cronici , șarje . Abia aștept să le citesc .
    Bravo cu felicitări întregii echipe !
    Țineți-o tot așa !

  3. Mie mi-a placut comentariul francezilor la golul de 4-1 ai Barcelonei: “ai ai ai… non non non”

    • Superb. Nu Mai adăugăm nimic :)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.